TEXTE APOCRIFE -
CARTEA LUI ENOH! - Versiunea etiopiană.
Capitolul 1
- Iată cuvintele lui Enoh prin care el
binecuvântează pe cei aleşi şi cei drepţi care vor
- trăi în ziua necazului, când cei răi şi
fără Dumnezeu vor fi îndepărtaţi. Şi el a vorbit în parabole şi a zis –
Enoh, om drept care a mers în faţa Domnului, când ochii lui au fost
deschişi şi când el a avut o viziune de la Cel Sfânt în Ceruri pe care
îngerii mi-au arătat-o, şi de la ei am auzit totul şi de la ei am înţeles
după cum a văzut, dar nu pentru aceasta generaţie, ci pentru o generaţie,
- care va veni. În ce priveşte pe cei
aleşi, am spus pilda mea cu privire la ei: Cel Sfânt şi Măreţ va veni din
locuinţa Lui,
- Şi Dumnezeul cel veşnic va păşi pe pământ
chiar pe muntele Sinai, apărând din tabăra Sa şi va apărea în toată forţa
puterii Lui, din cerurile cerurilor
- Toţi vor fi îngroziţi de spaimă şi
veghetorii se vor cutremura, şi o mare frică şi cutremur va fi până la
marginile pământului
- Şi munţii înalţi vor fi clătinaţi şi
dealurile înalte vor fi făcute joase şi se vor topi ca ceara înaintea
flăcării .
- Şi tot pământul va fi împărţit , şi tot
ce va fi pe faţa pământului va fi distrus, şi astfel vor fi judecaţi toţi
oamenii
- Dar cu cei drepţi El va face pace. Cei
aleşi vor fi apăraţi, şi mila Lui va fi peste ei şi toţi vor deveni
propietatea lui Dumnezeu. Şi El îi va ajuta pe toţi, şi va răsări lumina
peste ei, şi El va face pace cu ei.
- Şi iată! El soseşte cu zece mii dintre
sfinţii săi pentru a judeca pe toţi , pentru a distruge tot ce este
necurat şi a condamna tot ce este firesc. Şi de toate lucrările rele pe
care le-au făcut în necurăţie, şi de toate lucrurile grele pe care
păcătoşii le-au vorbit împotriva Lui.
Capitolul 2
- Observând tot ce are loc în cer, cum ele nu îşi schimbă orbita
şi luminătorii care sunt în ceruri, cum răsar cu toţii în ordine fiecare
în anotimpul său
2 şi nu se abat de la ordinul primit.
- Ei ştiu că sferele cereşti care ne luminează nu-şi schimbă
niciodată drumul; că fiecare din ele răsar şi apun cu regularitate, la
timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care
le-a primit. Ei privesc pământul şi ştiu imediat totul despre el de la
început şi până la sfârşit.
Capitolul 3 (posibil să fie
incomplet)
1. Ei văd că fiecare din
creaţiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i sa dat. Ei văd vara
şi iarna; văd că pământul e îndestulat cu apă şi că norii, ceţa şi ploaia
împrospătează văzduhul.
Capitolul 4 (posibil să fie
incomplet)
1. Ei văd şi admiră cum fiecare
copac îşi alcătueşte coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu excepţia a 14
copaci privilegiaţi care rămân totdeauna verzi şi care în timpul multor ierni
crează impresia de primăvară.
Capitolul 5 (posibil să fie incomplet)
1. Ei admiră apoi în zilele de vară cun soarele încălzeşte pământul, încă de la începutul drumului său, în timp ce voi căutaţi răcoarea frunzişului; în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare şi voi nu mai sunteţi în stare să vă plimbaţi nici la munte, nici la şes.
1. Ei admiră apoi în zilele de vară cun soarele încălzeşte pământul, încă de la începutul drumului său, în timp ce voi căutaţi răcoarea frunzişului; în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare şi voi nu mai sunteţi în stare să vă plimbaţi nici la munte, nici la şes.
Capitolul 6
- Ei admiră apoi cum în copaci la adăpostul
frunzelor se încarcă în acelaşi timp de fructe; dar de asemenea ei
înţeleg, şi în acelaşi timp recunosc că toate aceste lucruri sunt făcute
pentru noi de Cel care trăieste veşnic.
- Că toate lucrările din fiecare an, că
toate creaţiile Sale urmează fără abatere ordinea dinainte stabilită; şi
totuşi; când Dumnezeu hotărăşte aşa toate lucrurile trebuie să dispară.
- Ei văd cum mările şi râurile săvârşesc
fiecare misiunea lor.
- În timp ce voi, voi suportaţi cu greutate
, voi nu duceţi la bun sfârşit multe din obligaţiile voastre faţă de
Domnul vostru, voi călcaţi ordinele Sale; voi denigraţi măreţia Sa, şi
gurile voastre hulesc prin pronunţarea de blasfemii împotriva maiestăţii
Sale.
- Păcătoşi cu inima împietrită, nu va
exista nici un fel de pace pentru voi.
- Zilele voastre vor fi blestemate şi anii
vieţii voastre vor fi şterşi din cartea vieţilor; veţi fi dispreţuiţi de
toate creaturile şi nu veţi obţine nici o îndurare.
- În acea zi liniştea voastră va dispărea
pentru totdeauna, fiind blestemaţi de toţi drepţii şi păcătoşii înşişi vă
vor respinge.
- Da, ei vă vor dispreţui la fel ca
nelegiuiţii.
- Dar pentru aleşi, a lor va fi lumina,
bucuria, pacea; a lor este moştenirea pământească.
- Pentru voi necredincioşilor, pentru voi
blestem.
- Atunci aleşii vor primii înţelepciunea,
şi nu va mai fi încălcată ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri şi nu vor
mai fi orgolioşi: ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri şi nu vor
încălca legile sfinte.
- Astfel ei nu vor fi pedepsiţi niciodată,
toată viaţa lor, iar moartea lor va fi fără tulburări şi durere; viaţa lor
va fi împlinită; vor îmbătrâni în bucurie şi pace; şi anii lor de fericire
se vor înmulţi cu bucurii, cu linişte, fără nori, fără tulburări, în toţi
anii vieţii lor.
Capitolul 7
- Pe când copii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a
făcut că ficele lor s-au născut graţioase şi frumoase.
- Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au
îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din
rasa oamenilor şi să avem copii cu ele.
- Atunci, Samyaza, şeful lor a zis: „Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să
vă împliniţi gândul vostru”.
- „Şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră”.
- Dar ei au răspuns: noi vă jurăm.
- Şi noi ne legăm cu toţii cu blestem; noi nu vom schimba cu
nimic planul nostru, noi vom săvârşi ceea ce am hotărât.
- Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un
legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 şi coborau din Adis, loc
aşezat în apropierea muntelui Hermon.
- Acest munte era denumit Hermon (în original Armon ), pentru că
acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem.
- Iată numele şefilor lor: Samyaza, şeful lor, Urakabarameel,
Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal,
Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceştia erau
şefii celor 200 de îngeri; şi restul erau toţi cu ei.
- Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie, şi s-au apropiat de
ele şi au convieţuit cu ele; şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi
însuşirile rădăcinilor şi arborilor.
- Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi.
- Statura lor era de 300 de coţi. Ei au înghiţit tot ce munca
oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie săturaţi.
- Atunci s-au întors împotriva oamenilor însişi ca să-i mănânce.
- Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la
târâtoare şi la peşti, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu
sângele lor.
- Şi atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.
Capitolul 8
- Azayel i-a mai învăţat pe oameni să facă
săbii, cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă
brăţări şi podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-şi înegri
sprâncenele, de a folosi pietrle preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel
încăt oamenii s-au stricat.
- Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a
înmulţit, creaturile încălcau orice ordin şi distrugeau tot ce le ieşea în
cale.
- Amazarak i-a învăţat tot felul de
vrăjitorii, de farmece şi însuşirile rădăcinilor.
- Armers i-a învăţat arta de a dezlega
vrăjitoriile.
- Barkayal i-a învăţat arta de a urmării
stelele.
- Akibeel i-a învăţat semnele.
- Tamiel i-a învăţat astronomia.
- Şi Asaradel i-a învăţat mişcările lunii.
- Şi oamenii, pe punctul de a pieri, au
murmurat şi glasurile lor s-au ridicat până la cer.
Capitolul 9
- Atunci Mihail şi Gabriel, Rafael, Suryel şi Uriel, îşi
coborâră privirile lor din Cer spre pământ, şi au văzut valurile de sânge
care-l înroşeau; şi nedreptăţile care se săvârşeau; şi şi-au spus unul
altuia: „Aceasta este larma strigătelor lor”.
- Pământul căruia i s-a furat copiii şi-a ridicat glasul până la
porţile Cerului.
- Către voi, o! spirite cereşti , către voi se ridică plângerile
sufletelor spunând: Obţineţi pentru noi dreptate de la Prea-Înaltul.
Atunci ei au spus Domnului şi Stăpânului lor ; Tu eşti Domnul domnilor,
Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se înalţă pentru
veşnicie, şi pe veci Numele Tău este sfinţit şi slăvit. Tu eşti
binecuvântat şi slăvit pentru totdeauna.
- Tu eşti Creatorul, Stăpânul preamărit al tuturor lucrurilor;
nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stăpâneşti peste toate şi nimic
nu poate ocoli puterea Ta.
- Tu ai văzut ce a făcut Azazyel; cum i-a învăţat pe oameni tot
felul de nedreptăţi, şi cum a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri.
- Samyaza, de asemenea, a învăţat pe oameni vrăjitorii, el pe
care Tu l-ai aşezat deasupra tuturor camarazilor săi . Ei s-au însoţit cu
ficele oamenilor; au păcătuit cu ele şi s-au dezonorat.
- El le-au dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare.
- Şi femeile au născut uriaşi.
- Şi tot pământul a fost acoperit de sânge şi fărădelegi.
- Şi iată acum, că sufletele celor morţi, ridică glasurile către
tine.
- Şi s-au ridicat plânsetele lor până la porţile cerului.
- Vaietele lor urcă spre tine; oamenii nu pot să scape de
sâlniciile care acoperă faţa pământului. Însă Tu cunoşti toate lucrurile,
chiar înainte ca ele să ia fiinţă.
- Tu cunoşti toate lucrurile: Tu ştii tot ce se întâmplă şi
totuşi nu ne spui nimic.
- Pentru atâtea crime, ce trebuie să facem noi celui rău ?
Capitolul 10
- Atunci Prea-Înaltul, Cel mare şi Sfânt, şi-a făcut auzită
vocea.
- Şi îl trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh ( adica Noe ).
- Îi spuse: Vorbeşte-i în Numele Meu, dar ascunde-te de ochii
lui.
- Apoi dezvăluieşte-i marele prăpăd care va face să piară toţi
oamenii: întrucât apele potopului se vor revărsa pe toată faţa Pământului
şi toate creaturile vor fi distruse.
- Dar învaţă-l calea de a scăpa; spune-i lui în ce chip rasa lui
va avea fiinţă pe tot pământul.
- Apoi, Domnul spuse către Rafael: „Prinde-l pe Azazyel, leagă-i
picioarele şi mâinile; aruncă-l în întunericul veşnic şi părăseşte-l în
pustia Dudael”.
- Fă să plouă peste el pietre grele şi ascuţite; învăluieşte-l
în întuneric deplin.
- Să rămâna acolo pentru totdeauna ,fie ca faţa sa să rămâna
acoperită cu un voal gros; şi fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată.
- Şi când se va face ziua judecăţii, aruncă-l în foc.
- Între timp, curăţă pământul pe care îngerii l-au dezonorat;
prevesteşte-i viaţă; prevesteşte-i că Eu îl voi reânvia.
- Fii oamenilor nu vor pieri cu toţii, din pricina tainelor pe
care veghetorii lor li le-au arătat şi pe care ei le-au arătat urmaşilor
lor.
- Dar pământul a fost murdărit de învăţăturile necurate ale lui
Azazyel. Şi de aceea el trebuie să fie făcut răspunzător de toate crimele.
- Domnul i-a spus lui Gabriel : „Mergi la fiinţele cele rele, la
cei condamntaţi, la copii depravării, omoară aceşti copii de depravaţi,
aceşti urmaşi ai îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; împinge-i,
aţâţăi pe unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor mâini; pentru
ca zilele lor nu vor fi împlinite.
- Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obţine nimic pentru
ei; şi ei vor spera în zadar pentru copii lor viaţă de veci şi chiar o
viaţă de 500 de ani.
- După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te şi anunţă
pedeapsa care-l aşteaptă pe Samyaza şi pe toţi cei care au participat la
crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot
felul de murdării. Şi când fii lor vor fi omorâţi, când ei vor fi văzut că
a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătuşează-i sub pământ
pentru şaptezeci de generaţii până în ziua judecăţii şi a sfârşitului
lumii; şi cuvântul acestei judecăţi îi va osândi pe veci.
- Atunci ei vor fi aruncaţi în adâncul unui foc care îi va
chinui fără încetare; şi ei vor rămâne aşa o veşnicie.
- Împreună cu ei, şeful lor va arde în flăcări; şi cu toţii vor
fi încătuşaţi până la moartea unui mare număr de generaţii. 18. Nimiceşte,
în acelaşi timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoară
urmaşii îngerilor veghetori; destul şi prea mult timp ei au oropsit
seminţia omenească.
- Prigonitorii să fie şterşi de pe suprafaţa pământului.
- Răul să fie nimicit.
- Şi ramura dreptăţii şi a omeniei să înflorească şi să devină o
mărturie a binecuvântării.
- Căci dreptatea şi omenia vor trebui să înflorească în bucurie
pentru timpuri fără de sfârşit.
- Şi atunci cei sfinţi vor înălţa Domnului rugăciuni de îndurare
şi vor trăi până când vor da naştere la o mie de copii; în timp ce zilele
tinereţii lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi pace. În
această epoca tot pământul va fi cultivat în dreptate; el se va acoperi de
arbori şi de binecuvântări; vor fi sădiţi pomi bogaţi în roade.
- Viţa de vie va creşte din abundenţă şi va produce struguri din
belşug toate seminţele care vor fi încredinţate pământului, vor da o mie
de măsuri pentru una; şi o măsură de măsline va ajunge la 10 teascuri de
ulei.
- Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate
nedreptăţile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce îl poate
murdări. Răul va dispărea pentru totdeauna.
- Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, şi toate
neamurile Î-Mi vor da onorurile care Mi se datorează; toate Mă vor
binecuvânta; toate Mă vor adora.
- Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate
crimele, de toate caznele, de toată suferinţa, şi el nu va mai avea a se
teme că-i voi trimite un potop nimicitor.
- În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate
în cer, le voi răspândi pe pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi
munca oamenilor.
- Pacea şi dreptatea se vor uni cu oamenii şi această unire
Sfântă va dura cât va fi lumea şi cât vor fi generaţiile.
Capitolul 11
- Înainte de a se împlini toate aceste
lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; şi nimeni nu a ştiut unde a fost
şi nici ce a devenit.
- Toate aceste zile, el le-a petrecut cu
sfinţii şi cu îngerii veghetori.
3.Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele
rege al păcii.
- Şi iată: îngerii veghetori m-au numit
Enoh scribul.
- Şi Domnul mi-a zis: Enoh scrib al
dreptăţii, du-te şi vorbeşte îngerilor veghetori al cerului, care au
părăsit înalţimile desăvârşite ale cerului şi locuinţele lor veşnice, cei
care s-au dezonorat cu femei.
- Şi au făcut ca oamenii, luând neveste
după exemplul lor şi strivind tot pământul.
- Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor
căpăta niciodată, nici linişte, nici iertarea păcatelor lor. Niciodată nu
se vor bucura de urmaşii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le sunt mai
dragi; ei vor plânge după fii lor ucişi; şi mă vor ruga pentru ei, dar
niciodată nu vor obţine pacea sau iertarea.
Capitolul 12
- Atunci Enoh plecă şi îi spuse lui
Azazyel; Nu mai exista linişte pentru tine, o mare sentinţă s-a pronunţat
împotriva ta. Vei fi încătuşat;
- Nu va fi niciodată pentru tine nici
uşurare, nici iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza fărădelegilor
pe care tu le-ai arătat. 3. Şi pentru că tu i-ai învăţat pe oameni să-l
insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-i asuprească pe semenii lor.
- Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunţ
eu însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime.
- Şi ei s-au înspăimăntat şi au fost
apucaţi de un tremurat îngrozitor.
- Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o
plângere umilă, pentru a obţine iertarea greşelilor lor ; m-au rugat s-o
fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăsnesc să i
se adreseze, nici să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat
pentru care au fost judecaţi.
- Atunci, eu am scris o plângere umilă în
sprijinul lor, pentru a obţine linişte şi iertare pentru tot ce au făcut.
- Apoi i-am părăsit şi mi-am continuat
drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danedan care se află
la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat.
- Şi iată că am avut un vis şi o viziune
divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o
anunţ, vestea tristă şi mustrătoare pentru copii cerului. Când m-am
trezit, mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi feţele
lor erau întoarse către Ubelseiael, loc aşezat între Liban şi Semeser.
- Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele
mele.
- Şi le-am spus aceste cuvinte de judecată
şi dojenile pe care le meritau copii cerului.
Capitolul 13
- Aceasta este cartea cuvintelor de
judecată şi cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în această
lume, după porunca pe care mi-a dat-o în viziunea mea Cel Sfânt şi Cel
Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne şi cu
acelaşi suflu cu care Atotputernicul a însufleţit buzele oamenilor pentru
a se înţelege între ei.
- Şi am înţeles cu inima. Însuşi Dumnezeu a
dat oamenilor putinţa să înţeleagă cuvintele adresate minţii lor; iar mie,
El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii veghetori, copii
cerului. Deci eu am scris rugăminţile voastre; dar eu am văzut în viziunea
mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veţi obţine ceea ce aţi
cerut.
- Judecata s-a pronunţat împotriva voastră;
toate rugăminţile voastre sunt în zadar.
- Aşadar, de acum înainte voi nu veţi mai
urca la ceruri; iar pe pământ, voi veţi fi încătuşaţi atâta timp cât va
exista lumea.
- Dar, mai înainte, voi veţi fi martori la
nenorocirea celor care vă sunt dragi; ei nu vă vor mai aparţine. Ei vor
cădea sub sabie chiar sub ochii voştri.
- Şi nu puteţi adresa nici o rugă pentru ei
, nici pentru voi!
- Ci veţi plânge şi veţi suferi în tăcere.
Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.
- Iată acum viziunea pe care am avut-o;
- Iată: M-am văzut înconjurat de nori şi de
ceaţă deasă; priveam cu îngrijorare mişcarea astrelor şi a fulgerelor în
timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu.
- Am fost înălţat astfel până la cer şi am
ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleştar. Flăcări mişcătoare îi
învăluiau marginile. Am simţit cum mă cuprinde groaza.
- Cu toate acestea, m-am vârât în mijlocul
acestor flăcări.
- Şi am ajuns într-o vastă locuinţă care
era pavată cu pietre de cristal. Pereţii ca şi podeaua, erau de asemeni
din cristal şi la fel şi temeliile. Tavanul era format din stele
rătăcitoare şi fulgere de lumină şi în mijloc se vedeau mişcându-se
heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor
şi poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuinţă, ea era în
acelaşi timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa; şi nu exista acolo nici
urmă de fericire, nici de viaţă. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe
mine; m-am cutremurat de groază.
- Tremuram ca varga, m-am întors cu faţa
spre pământ şi am avut o viziune.
- Iat-o: Eram într-o altă locuinţă mai
largă decât prima, porţile căreia erau toate deschise în faţa mea, în
mijloul unei flăcări tremurătoare.
- Era atâta strălucire, măreţie şi fală
încăt îmi este peste puteri să vă descriu, nici splendoarea ce o
înconjoară şi nici întinderea sa.
- Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere
şi stele rătăcitoare, iar acoperişul era în întregime un foc scânteietor.
- L-am examinat cu atenţie, şi am văzut
acolo înălţat un tron;
- Al cărui aspect era ca bătut de grindină
cu toate că marginile sale erau strălucitoare ca globul soarelui; din el
se auzeau voci de heruvimi.
- Din acest tron puternic ieşeau torente de
flăcări;
- Strălucitoare încât era imposibil să le
priveşti.
- Şi era cineva aşezat pe acest tron măreţ.
- Al cărui veşmânt era mai strălucitor
decât soarele şi mai alb decât zăpada.
- Nici un înger nu era în stare să Îl
privească în faţă pe Strălucitorul şi Magnificul, nici să se apropie de
El; nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor
ardea în jurul Lui.
- Şi se ridica, chiar înaintea lui, un foc
de o mare întindere; astfel încăt cei ce-l înconjurau, nu puteau să se
apropie de El, şi erau în faţa lui mii şi mii. El nu avea nevoie nici de
sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinţii care formau curtea lui nu îl
părăseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi
faţa şi plin de teamă. Atunci, Domnul El însuşi a binevoit cu propria Sa
gură să mă cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult şi vino
să auzi cuvintele Mele sacre.
- El m-a primit şi m-a făcut să mă plec în
faţa porţii. Şi îmi ţineam ochii coborâţi în pământ.
Capitolul 14
- Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus aşa:
Ascultă, ascultă fără frică, O! Enoh cel drept, O! scrib al dreptăţii,
apropie-te şi ascultă vocea mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care
te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugaţi pentru oameni
şi nu oamenii pentru voi!
- De ce aţi abandonat înalţimile sfinte ale
cerului, locuinţele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiţi cu
femeile. De ce v-aţi îndrăgostit de ficele oamenilor; v-aţi însoţit de
ele; v-aţi dedat cu ele la lucruri care ţin de copii pământului, şi aţi
dat naştere unei rase nelegiuite?
- Voi care eraţi spirite ale cerului, având
sfinţenie şi viaţă eternă, v-aţi murdărit cu femeile, v-aţi dedat la
muncile cărnii, aţi zămlisit în sânge, v-aţi purtat ca şi aceia care sunt
numai din sânge şi carne.
- Ei, au fost creaţi pentru a muri.
- Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul
de a convieţui cu ele pentru a procrea copii care să le păstreze rasa pe
pământ.
- Dar voi aţi fost creaţi ca spirite curate
încă de la început voi aveţi o viaţă eternă, voi nu puteţi muri.
- Şi de aceea Eu nu v-am dat voua femei,
pentru că fiind spirite curate voi trebuia să locuiţi în cer.
- Şi acum uriaşii care sunt rezultatul
târgului dîntre spirit şi carne, se vor numi pe pământ spirite rele şi ele
vor trăi pe pământ. Ei vor procrea la rândul lor spirite rele, pentru că
ei ţin de cer cu o parte a firii lor pentru că îşi trag sămânţa din
îngerii veghetori cei sfinţi. Ei vor deveni deci spirite rele pe pământ şi
se vor numi spirite ale răului. Locuinţa spiritelor cereşti este cerul;
iar pământul este locuinţa spiritelor pământeşti care sunt născute din
pământ.
- Spiritele uriaşilor vor fi ca norii care
aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile, ciume, războiul, foamea.
- Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor
mânca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca între
bărbaţi şi femei, pentru că ele au primit viaţă în zilele de nimicire şi
masacru.
Capitolul 15
- După moartea uriaşilor, oriunde vor zbura sufletele lor,
atunci când îşi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară
înaintea judecăţii. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârşit al
Universului; atunci când îngerii veghetori şi nelegiuiţii vor fi distrişi
pentru totdeauna.
- Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la
mine pentru ei,
- Le spun lor, acestor inteligenţe cereşti: Voi aţi avut cerul
pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate
acestea voi aţi cunoscut un secret al nedreptăţii.
- Şi voi l-aţi dezvăluit femeilor care v-au mişcat inimile şi
prin voi s-a înmulţit răul pe suprafaţa pământului.
- Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veţi obţine iertarea,
niciodată nu veţi mai avea pace! Capitolul 16
- Apoi ei m-au ridicat într-un
loc unde exista un foc mistuitor; şi unde după bunul lor plac, ei luau
înfăţişarea unui om.
- M-au condus pe un loc ridicat, pe un
munte al cărui vârf se avânta către ceruri.
- Şi eu am văzut izvorul fulgerelor şi
tunetelor la marginile acestui loc, în colţul său cel mai
adânc.
- Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape
ţâşnitoare şi tot mai mult către apus, către focurile soarelui
ce apune. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca
apa şi se vărsa în marea cea mare de la apus.
- Am văzut toate marile fluvii şi am
nimerit în mijlocul negrelor tenebre; în acest loc pe orice carne îl
părăseşte; am văzut munţii de întuneric care se nasc iarna şi locurile în
care apa se prăvale în propiile genuni.
- Am văzut şi locul de vărsare al tuturor
fluviilor din lume şi pe cel al genunii.
Capitolul 17
- Am ajuns apoi la magazia tuturor
vânturilor şi am văzut modul în care ele folosesc drept ornament pământul
şi la păstrarea temeliilor pământului.
- Am văzut piatra unghiulară care susţine
pământul.
- Am văzut şi cele patru vânturi care
susţin pământul şi bolta cerească.
- Am văzut vânturile care suflă în înaltul
cerului;
- Cele care se înalţă între cer şi pământ
şi care formează stâlpii cerului.
6 Am văzut vânturile care fac să se rotească
cerul şi care pun în mişcare pe orbitele lor soarele şi
stelele, şi deasupra pământului, am văzut vântul care susţine
norii.
- Am văzut drumul îngerilor.
- Am văzut la marginea
pământului, bolta cerească sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre
miazăzi.
- Acolo ard, noapte şi zi şase munţi
de pietre preţioase, trei la partea de răsărit, trei la partea de miazăzi.
- Cei dinspre răsărit erau
făcuţi din pietre de diverse culori; perle şi
antimoniu; cei dinspre miazăzi erau pietre roşii.
Vârfurile lor se înălţau până la cer ca tronul
lui Dumnezeu, care era din alabastru şi în partea de sus din safir. Am
văzut şi focul dogoritor care ardea pe munţi.
- Acolo, am mai văzut şi o regiune întinsă
unde se adunau apele.
- Am văzut şi izvoarele
pământului, ascunse în coloanele luminate ale
cerurilor.
- Şi în aceste coloane ale cerului, eu am
văzut focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în
sus nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care
nu are nici boltă deasupra, nici pământ dedesupt, şi nu era nici pic
de apa; şi nimic la dreapta nimic la stânga; un
loc cu desăvârşire pustiu.
- Şi acolo, am zărit şapte stele,
strălucind ca munţii de foc, sau ca nişte spirite desăvârşite.
- Atunci îngerul a spus: acest
loc, va fi până la dispariţia cerului şi a pământului, închisoarea
stelelor şi a armatelor cerului.
- Aceste stele care se rotesc deasupra
focului sunt acelea care au călcat porunca lui Dumnezeu,
înainte de a-şi încheia încercările lor. Şi de aceea au fost
încătuşate în acest loc, până când îşi vor ispăşi crimele lor în
anul cel de taină.
Capitolul 18
- Atunci Uriel strigă : Iată
îngerii care au trăit cu femei, şi au
fost destinaţi a fi conducători;
- Cei care au dezonorat oamenii, înmulţind
greşelile printre ei, punându-i să aducă jertfe demonilor precum lui
Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecaţi şi vor pieri, şi femeile
lor împreună cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună.
- Şi eu, Enoh, eu singur, am văzut
sfârşitul tuturor acestor lucruri, şi nimănui nu i-a fost dat să vadă ce
am văzut eu.
Capitolul 19
- Iată numele îngerilor care veghează.
- Uriel, unul dintre îngerii sfinţi, care
comandă strigătele şi groaza.
- Rafael, unul dintre îngerii sfinţi, care
comandă asupra spiritelor omeneşti.
- Raguel, unul dintre îngerii sfinţi, care
pedepseşte lumea şi astrele.
- Mihail, unul dîntre îngerii sfinţi care
veghează la virtuţile oamenilor şi comandă neamurile.
- Sarakiel, unul dintre îngerii sfinţi,
care veghează asupra copiilor oamenilor care au greşi.
- Gabriel, unul din îngerii sfinţi, care
comandă peste Ikisat, peste paradis şi peste heruvimi.
Capitolul 20
- Eu am făcut, în sfârşit un lung ocol
pentru a sosi într-un loc unde nimic nu era întreg.
- Eu nu am văzut acolo, nici lucrurile
minunate arătate în cer, nici pământul cu minunăţiile sale; acolo nu era
decât un pustiu singuratic şi îngrozitor.
- Acolo am mai văzut şapte stele înlănţuite
unele cu altele precum nişte munţi mari, precum nişte focuri mistuitoare.
Şi am strigat când am văzut aceasta. Pentru ce crime sunt înlănţuite
aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc ? Atunci
Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine şi care mi-a fost însoţitor,
mi-a răspuns: Enoh de ce o astfel de întrebare ? de ce această
îngrijorare, această nelinişte ? Aceste stele au încălcat ordinele
Domnului Prea-Înalt; şi pentru a-şi ispăşi crimele lor, ele au fost
încătuşate în acest loc pentru un număr fără sfârşit de veacuri.
- De aici am mers într-un alt loc al
groazei.
- Acolo am văzut lucrând un foc imens,
dogoritor şi mistuitor, în mijlocul căruia exista o despicătură şi
coloanele de foc se luptau între ele şi se înfundau în genuni. Mi-a fost
peste putere să apreciez atât mărimea cât şi înălţimea lui; nu am putut
cunoaşte nici originea sa. Şi am strigat încă o dată în faţa a ce am
văzut: Ce loc teribil ! şi căt este de dificil să cercetezi aceste taine.
- Uriel, unul dintre îngerii care era cu
mine mi-a răspuns şi mi-a spus: Enoh, de ce această teamă, de ce această
mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de
suferinţă ? Aici este, adăugă el, închisoarea îngerilor; şi aici vor fi ei
închişi pentru totdeauna !
Capitolul 21
- De acolo, am plecat către celălalt loc,
aşezat înspre apus, unde am văzut un munte mare şi înalt, o stâncă abruptă
şi patru locuri de întâlnire încăntătoare
- În interior, acest loc era adânc,
spaţios, lustruit şi egal, dar într-un întuneric deplin.
- Atunci, Rafael, unul dintre îngerii
sfinţi care mă însoţeau, mi-a spus: Iată locurile preafericite unde se
adună spiritele, sufletele morţilor; acesta este locul unde se vor aduna
toate sufletele copiilor oamenilor.
- Aceştia vor rămâne în acest loc, până în
ziua judecăţii, până la vremea care le-a fost hărăzită.
- Însă mai este mult timp până în ziua
marii judecăţi. Şi am văzut sufletele copiilor oamenilor care muriseră şi
strigătul lor acuzator se ridica până la cer.
- Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul
care mă însoţea şi i-am spus; A cui este această voce acuzatoare care urcă
spre cer ?
- El mi-a răspuns: Aceasta este vocea
spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele său Cain, şi care îl va
învinui până când neamul său va fi nimicit de pa faţa pământului.
- Până când neamul său va fi şters din
rândul oamenilor.
- Atunci, l-am întrebat despre el, despre
judecata de apoi şi i-am spus: De ce sunt unii despărţiţi de ceilalţi ? El
mi-a răspuns: Sunt trei clase diferite pentru spiritele morţilor, trei
clase diferite pentru spiritele drepţilor.
- Aceste clase se despart printr-o
prăpastie, printr-o apă şi printr-o lumină pe apă.
- Păcătoşii sunt împărţiti la fel; după
moartea lor; ei sunt îngropaţi în pământ, dacă judecata nu i-a ajuns încă
în viaţă.
- Acesta este locul în care sunt închise
sufletele lor, aici sunt lăsaţi pradă durerilor de neândurat, pedeapsa
celor care sunt condamnaţi pentru eternitate şi sufletele cărora vor fi
osândite şi încătuşate pentru totdeauna.
- Şi iată acestea există de la facerea
lumii. Sufletele celor ce se plâng sunt separate de cele care veghează la
nimicirea lor în ziua judecăţii.
- Aşa arată locul destinat sufletelor
oamenilor nedrepţi şi păcătoşi, sufetele acelora care au comis nedreptăţi
şi care s-au amestecat în obştea nelegiuiţilor cu care se asemănau.
Sufeltele lor nu vor fi nimicite în ziua judecăţii; dar vor fi închise în
acest loc, de unde nu vor mai scăpa niciodată. Atunci l-am lăudat pe
Dumnezeu.
- Şi am zis: Fii binecuvântat Doamne al
meu, Domn al gloriei şi al dreptăţii, stăpânul suprem şi veşnic.
Capitolul
22
- De acolo am plecat spre alt loc, în
partea de apus, la marginile pământului.
- Acolo am văzut un foc puternic şi o
mişcare continuă, care se rotea şi noapte şi zi fără a se opri niciodată.
- Şi l-am întrebat pe îngerul care mă
însoţea, şi i-am spus lui: Ce este acela ? De ce această mişcare fără de
ragaz ?
- Atunci Raquel, unul dintre îngerii care
mă însoţea mi-a răspuns:
- Acest foc dogoritor, care se mişcă fără
încetare spre apus, este focul care aprinde toţi aştrii cerului.
Capitolul 23
- De acolo, am ajuns într-un alt loc şi am văzut un munte de foc
arzând noapte şi zi. Când m-am apropiat, am zărit şapte munţi
strălucitori, care erau separaţi unul de altul.
- Pietrele din care erau formaţi, erau frumoase şi
strălucitoare; ei sclipeau şi radiau, iar suprafaţa lor era lustruită.
Erau trei către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau aşezaţi
unul peste celălalt; şi existau trei la miazăzi la fel de neclintiţi. Erau
de asemenea, văi adânci, dar care erau separate unele de altele. În mijloc
se ridica cel de al şaptelea munte. Şi toţi aceşti munţi apăreau de
departe ca nişte tronuri majestoase. Şi ele erau acoperite de arbori
frumoşi mirositori.
- Printre aceşti arbori, exista unul cu un miros împrospătat
fără încetare şi atăt de suav încăt nu mai exista altul nici în gradina
Edenului care să răspândească un miros atât de încântător. Frunzele sale,
florile sale, lemnul său nu se veştejeau niciodată şi fructele sale erau
frumoase.
- Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În faţa
acestei privelişti, am strigat: Iată un arbore demn de văzut; ce frunze
frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din îngerii sfinţi şi
slăviţi care mă însoţeau şi care era conducătorul lor mi-a răspuns.
- Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore ?
- De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte ?
- Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să ştiu totul, dar în
special totul cu privire la acest arbore.
- Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi şi al cărui
vârf ajunge la aceaşi înalţime cu tronul Domnului, va fi locaşul unde se
va odihni Domnul Sfinţeniei şi gloriei, Regele cel veşnic, atunci când va
veni şi va coborâ pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa
- Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum
nu are nimic senzual, nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua
judecăţii. Atunci când cei răi vor fi abandonaţi chinurilor veşnice, acest
arbore va fi dat celor drepţi şi umili. Fructele sale vor fi păstrate
pentru cei aleşi. Căci viaţa va fi răsădită într-un loc Sfânt către
miazanoapte, către locuinţa Regelui veşnic.
- Atunci ei se vor bucura şi se vor cutremura de fericire în
Sfântul sfinţilor, un miros încăntator le va pătrunde în oase şi ei vor
avea, ca şi strămoşii tăi viaţă lungă pe pământ; şi această viaţă nu va fi
tulburată nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici de sărăcie.
- Şi am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veşnic care a
hărăzit acest arbore şi a avut bunăvoinţa de a-l destina sfinţilor.
Capitolul 24
- De acolo am fost condus către mijlocul
pământului şi am cuprins cu privirea un loc binecuvântat şi roditor une
arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi.
Acolo am văzut încă un munte sacru şi dedesupt
pe latura de răsărit, am văzut o apa care curgea către miazăzi. Am mai văzut
către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt, aşezat în mijlocul unor văi
adânci, dar înguste.
- Apa curgea către munte, pe partea sa de
la apus: dedesupt se înalţa un alt munte.
- Şi, la picioarele acestui munte se afla o
vale îngustă şi în mijloc erau alte văi adânci şi stâncoase care se
întindeau către cei trei munţi. Dar aceste văi, care erau adânci, dar
înguste, mărgineau o stâncă uriaşă pe care era plantat un arbore. Şi cu
uimire am admirat stânca şi văile.
Capitolul 25
- Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ
binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi această vale blestemată care le
separă ?
- Şi Uriel, unul dintre îngerii sfinţi care
erau cu mine, mi-a răspuns: Această vale este blestemată pentru veşnicie.
Aici vor fi adunati toţi cei care şi-au folosit limbile pentru a-l huli pe
Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor
fi adunaţi şi aici le va fi locuinţa.
- În ziua supremă a judecăţii, El va face
din ei un mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinţilor; căci
aceştia vor obţine iertarea în faţa lui Dumnezeu, şi îl vor binecuvânta în
toate zilele vieţii lor ca pe Domnul şi Regele lor.
- Şi ei vor sărbători în ziua de temut a
judecăţii datorită iertării pe care o vor obţine pentru ei. Atunci eu m-am
intors fireşte către Dumnezeu şi am lăudat numele Său, măreţia şi gloria
Sa.
Capitolul 26
- De acolo, m-am îndreptat către părţile de
răsărit, către un munte care se înaltă în mijlocul unui deşert şi căruia
nu i-am putut zări decât faţa.
- El era acoperit de arbori ieşiţi din
seminţele despre care s-a vorbit şi o apa cobora de pe el.
- Din acest loc ,o cădere de apă, alcătuită
din altele nenumărate, se desprindea către apus şi către răsărit. Pe o
latură creşteau arbori, pe cealaltă se vedeau apa şi roua.
Capitolul 27 (posibil
să fie incomplet)
- Atunci am înaintat către o altă parte a
deşertului, către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.
- Acolo am observat arbori de soi, mai ales
din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia smirna, toţi arborii
deosebiţi unii de ceilalţi.
- Şi mai era în acest loc, dominând toţi
aceşti arbori, o înalţime către răsărit care nu era departe.
Capitolul 28
(posibil să fie incomplet)
- Am mai văzut încă un loc, cu văi prin
care se rostogoleau ape care nu secau niciodată.
- Am văzut un arbore falnic care avea un
parfum egalând pe cel al arborilor de mastic.
- Şi pe laturile acestei văi am observat
cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.
Capitolul 29
(posibil să fie incomplet)
- Atunci am observat un alt munte, plin de
arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu „neketra”. Numele ei era
Sarira şi Colbanen. Şi pe acest munte am văzut un altul pe care creşteau
arbori de aloe.
- Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii
şi groşi, iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depăşea
orice alt miros cunoscut.
Capitolul 30
- După aceea, m-am întors la partea de
miazănoapte şi am văzut intrările pe sub munţi, şi am observat şapte munţi
acoperiţi de lavandă fină, de arbori parfumaţi, de scorţişoară şi papirus.
- Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor
munţi şi am înaintat către răsărit, trecând peste marea Eritreei. Şi când
am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael, şi am
ajuns în grădina dreptăţii. Acolo, am văzut între altele, mulţi arbori
înalţi şi acoperiţi de flori.
- Parfumul lor era minunat, formele lor
erau deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul înţelepciunii,
fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.
- El era asemănător cu un tamarin, şi
fructele sale de o frumuseţe remarcabilă, semănau cu ciorchini de
strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Şi am strigat: Ce
arbore frumos! Ce spectacol minunat
- Atunci îngerul Rafael, care era cu mine,
mi-a răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care au mâncat
stră-străbunicul tău şi stră-străbunica ta, aceste fructe le-au deschis
ochii şi după ce au văzut că erau goi au fost izgoniţi din paradisul
terestru.
Capitolul 31
- După aceea, am înaintat către marginile
pământului; acolo am văzut animale mari, cu înfăţişări diferite, păsări
deosebite ca formă şi înfaţişare şi având glasuri diferite.
- La răsărit de locul unde se găseau aceste
animale, am zărit graniţele pământului şi locul unde cerul se sfârşea.
Porţile cerului erau deschise şi am văzut ieşind din ele stelele. Atunci
am socotit timpul la care au ieşit şi am notat exact numărul. Mi-am notat
în acelaşi timp numele lor, drumul lor mereu reânoit, încercările prin
care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine, mi le desluşea.
- Deoarece el mi-a arătat totul şi despre
toate mi-a dat cunoştinţă.
- El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul
lor şi înrâuririle pe care le au.
Capitolul 32
- Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.
- Şi acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă şi măreaţă
minune.
- Am văzut porţile cerului deschise, între ele trei fiind
deosebite. Prin ele ieşeau vânturile de nord, părinţi ai frigului,
grindinei, gheţii, roua şi ploii.
- Pe una dîntre aceste porţi, vânturile suflau uşor, dar
celelalte două suflau cu violenţă şi suflul lor se răspândea pe pământ.
Capitolul 33
(posibil să fie incomplet)
- De acolo, am fost condus spre apus la
marginile pământului.
- Şi am văzut trei porţi, ca şi la
miazănoapte. Şi aceste trei părţi aveau aceaşi măreţie.
Capitolul 34
- După aceea, am fost condus spre miazăzi,
la marginile pământului. Acolo existau de asemenea trei porţi, prin care
ieşeau roua, ploaia şi vântul.
- Apoi m-am dus către răsărit, la marginile
pământului, unde am văzut trei porţi ale cerului întoarse către răsărit şi
a căror deschidere era mai mica. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului,
care îşi urmau drumul lor neabătut către apus; şi acest drum strălucitor o
fost vizibil în toate timpurile.
- Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea şi
am lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri luminoase şi
strălucitoare, pentru a arăta inteligenţele îngerilor şi oamenilor,
măreţia lucrărilor Sale; pentru ca ei să sărbătorească şi unii şi alţii,
minunăţiile puterii Sale, pentru ca ei să glorifice lucrările divine ale
mâinilor Sale, şi pentru ca ei să Îl laude în vecii vecilor.
Capitolul 34
- Iată o altă viziune, a doua viziune a
înţeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel,
fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este
începutul acestei întelepciuni, care mi s-a dat să o desluşesc şi să o fac
iubită de cei care locuiesc pe pământ. Ascultaţi deci şi înţelegeţi
lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în prezenţa lui
Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastra au văzut în oficierea
cuvântului o datorie pentru ei.
- Iar noi care am venit după ei, nu am pus
nici o piedică propovăduirii înţelepciunii; dar niciodată în această zi,
nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, întelepciunea pe potriva
întelegerii mele şi pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am
primit de la El este într-adevăr o fărâmă din viaţa eternă.
3.Această învăţătură a fost înfăţişată în 103
parabole, pe care mi-am făcut datoria să le vestesc locuitorilor acestei lumi.
Capitolul 35
- Prima parabolă. Când adunarea celor drepţi îşi va arăta
puterea pe pământ, păcătoşi vor putea fi pedepsiţi şi îşi vor primi
răsplata cuvenita pentru fărădelegile lor, în faţa tuturor.
- Când dreptatea se va manifesta înaintea
celor drepţi; fie ca lucrările lor să fie măsurate de Domnul spiritelor şi
meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina celor drepţi şi
a celor aleşi care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare
nemuritoare, în acel moment, care va fi locuinţa celor păcătoşi ? Unde va
fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost
mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!
- Când vor fi revelate tainele gândite de
cei drepţi, păcătoşii vor suferi o judecată severă şi nelegiuiţii vor fi
chinuiţi în faţa lor.
- Din acel moment, stăpânii pământului vor
înceta de a mai avea putere şi autoritate. Ei nu vor fi în stare să
privească sfinţii în faţa; căci lumina celor drepţi şi aleşi nu poate fi
asemuită decât cu cea a Domnului spiritelor.
- Cu toate acestea puternicii lumii nu vor
fi nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor drepţi şi sfinţi.
- Şi după aceasta nu va mai fi milă pentru
ei din partea Domnului, căci odată cu viaţa, va fi trecut şi timpul
iertării.
Capitolul 36
- În acele zile, rasa Sfântă şi binecuvântată, va coborâ din
înălţimea cerului şi generaţia sa va trăi laolalta cu fii oamenilor, Enoh
a primit cărţile de revoltă şi furie, cărtile de frământare şi agitaţie.
- Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.
- Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a înălţat deasupra
pământului şi m-a dus la marginile cerului.
- Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuinţa şi locul de
odihna al sfinţilor. Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor
oamenilor. Dreptatea curgea în faţa lor ca o apă curată şi iertarea se
răspândea pe pământ ca o rouă preţioasă. Şi astfel este finţarea lor
pentru totdeauna.
- În acest timp ochii mei nu se mai săturau privind lăcaşurile
aleşilor şi locul adevărului, al credinţei şi al dreptăţii.
- Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi fără sfârşit
in toate secolele.
- Eu am văzut locuinţa lor aşezată sub protecţia Domnului
spiritelor. Toţi sfinţii, toţi aleşii cântau în faţa Lui, strălucind ca
focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu şi buzele lor se
deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la
loc de cinste în faţa Lui.
- Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după
aceste lăcaşuri. Acolo era partea mea de mostenire, de la începutul lumii,
căci aceasta era asupra mea voinţa Domnului spiritelor.
- În acest timp eu preamăream şi proslăveam numele lui Dumnezeu,
prin binecuvântări şi laude. Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului
spiritelor.
- Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinţe şi
L-am lăudat pe Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat
pentru totdeauna! De la începuturi, dînainte de facerea lumii şi până la
sfârşitul veacurilor.
- Ce este această lume? Da, toate generaţiile au datoria să Te
binecuvinteze, toţi aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci
care admiră gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc şi Te
binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul spiritelor, care a
umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligenţelor.
- Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceia care nu au
adormit în faţa Lui, care L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu,
binecuvântat să fie numele Domnului pentru totdeauna! Şi faţa mea s-a
schimbat pe neaşteptate, încât nu am mai putut vedea.
Capitolul 37
- După aceasta am văzut mii de mii, miriade
de miriade şi un număr nesfârşit de oameni care stăteau drepţi în faţa lui
Dumnezeu.
- Sub cele patru aripi ale Domnului
spiritelor, pe cele patru părţi, am văzut şi alţii în afără de primii care
stăteau în faţa Lui. Am invăţat în acest timp numele lor, pentru ca
îngerii care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.
- Atunci am auzit vocea acelora care erau
în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul în toată gloria Sa.
- Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor
în toate veacurile.
5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales şi pe aleşii care
se frământau pentruDomnul spiritelor.
- A treia voce pe care am auzit-o se ruga
şi implora pentru cei ce sunt pe pământ şi care Îl chemau pe Domnul
spiritelor.
- A patra voce, pe care am auzit-o
respingea îngerii necredincioşi şi îi oprea să se arate în faţa Domnului
spiritelor, pentru ca ei să nu stârnească acuzaţii împotriva locuitorilor
pământului.
- După acestea i-am cerut îngerului păcii
care era cu mine, să î-mi desluşească toate aceste taine. I-am zis lui:
Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul Domnului şi
cărora le-am auzit şi le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este
Sfântul Mihail, îngerul cel milostiv şi rabdător.
- Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care
veghează asupra durerilor şi a vătămărilor oamenilor, Vine apoi Gabriel,
care veghează pe toţi cei puternici. În sfârşit este Phanuel, care
veghează căinţa şi speranţa celor care îşi doresc să moştenească viată
veşnică. Aceştia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Prea-Înalt. Ale lor
sunt cele patru voci pe care le-ai auzit,
Capitolul 38
- Mai apoi, am văzut tainele cerului şi ale
raiului cu toate părţile lor, şi tainele faptelor oamenilor fiecare după
importanţa şi valoarea lor. Am scrutat lăcaşurile celor aleşi, locurile de
şedere ale sfinţilor. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toţi păcătoşii
care au respins şi tăgăduit pe Domnul gloriei şi care au fost la rândul
lor respinşi. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă pronunţată de
Domnul spiritelor.
- Tot acolo, au mai observat ochii mei,
tainele trăsnetelor şi tunetelor, tainele vânturilor, şi cum se împart ele
atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a picăturilor de raouă
şi a norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc
pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.
- Acolo am văzut cămările de unde ies
vânturile înainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zăpezii,
comorile norilor şi chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii,
plutise peste faţa pământului.
- Am văzut în acelaşi timp comorile Lunii
locul în care se nasc fazele sale, începutul lor, reântoarcerea lor
glorioasă, stralucirea lor când mai mare când mai mică, creşterea lor
firească, legaturile dintre ele, supunerea lor şi ascultarea lor după
mersul Soarelui, după porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie
lăudat în veacul veacurilor!
- După aceea au fost împlinite cărările
lunii, atât partea sa ascunsă cât şi partea sa vizibilă, mergând pe
cărările sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare dintre acestea
întorcându-şi privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L şi
lăudându-L fără întrerupere, cu atât mai mult cu cât laudele se fac în
timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui acestea se schimbau
adesea, când în binecuvantare, când în blesteme.
- Lumina lunii este pentru cei aleşi,
precum întunericul pentru cei păcătoşi; aceasta este voinţa lui Dumnezeu,
care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit şi spiritele
oamenilor, întărind pe cele ale drepţilor prin dreptatea Sa.
- Şi nici un înger nu va trece înaintea sa
caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta putere. Cât despre Domnul din
înaltul tronului Său, El vede toate creaturile Sale şi este singur stăpân
în judecata lor.
Capitolul 39
(posibil să fie incomplet)
- Înţelepciunea nu a putut găsi pe pământ
nici un lăcaş unde să îşi aşeze capul şi pentru aceasta s-a mutat in cer.
- Înţelepciunea a coborât din cer pentru a
locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut găsi o locuinţă. Atunci
înţelepciunea s-a întors în locuinţa sa dumnezeiască printre îngerii cei
sfinţi. După retragerea sa, s-a ivit nedreptatea şi ea a gasit locuinţă şi
a fost primită de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primită de
deşert şi roaua primită de un teren uscat.
Capitolul 40 ( aceeași
situație – capitol incomplet)
- Am văzut o altă splendoare şi stelele
cerului. Am cunoscut că toate erau chemate pe numele lor şi că ele
răspundeau la chemarea Lui. Am văzut cine le punea în balanţa judecăţii,
după lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele le străbăteau şi după
ziua în care ele trebuiau să apară sau să dispară. Splendoarea aduce
splendoarea şi mişcările lor se potrivesc celor ale îngerilor şi
credincioşilor.
- Atunci l-am rugat pe îngerul care era cu
mine şi care mi-a lămurit aceste mistere şi l-am întrebat care este numele
lor. El mi-a răspuns: Domnul spiritelor te-a făcut să ai o viziune.
Acestea sunt numele celor drepţi, care sunt pe pământ şi care cred în
numele Domnului spiritelor în toate veacurile.
Capitolul 41
(capitol incomplet cu certitudine!)
1. Am mai văzut şi o altă
apariţie deosebită prin splendoarea sa; din ea izvorau stele şi deveneau
strălucitoare şi totuşi nu se împrăştia deloc.(posibil capitol oncomplet).
Capitolul 42
- A doua parabolă, care se adresează
acelora care nu recunosc numele şi locuinţa îngerilor şi pe Domnul
spiritelor. 2. Ei nu vor putea urca la cer; ei nu vor putea coborâ pe
pământ. Iată care va fi soarta păcătoşilor care reneagă numele Domnului
spiritelor; ei vor fi păstraţi pentru ziua pedepsei şi a răzbunării.
- În această zi Alesul se va afla pe un
tron al gloriei. El va hotărâ soarta lor, şi întărind prin prezenţa Sa
spiritele celor sfinţi, El va hărăzi câte o locuinţă tuturor acelora care
şi-au pus încrederea şi iubirea lor în numele Sau Sfânt şi glorios.
- În acea zi, Eu îmi voi aşeza Alesul în
mijlocul lor, şi voi schimba faţa cerului, şi o voi acoperi de lumină
pentru totdeauna.
- Şi voi schimba şi faţa pământului, o voi
binecuvânta în acelaşi fel, precum pe toţi aceia pe care i-am ales şi pe
care îi voi face să locuiască pe pământ, dar pentru aceia care au făcut
nedreptăţi nu vor mai exista locuinţe, caci eu i-am văzut şi i-am
însemnat. Dar pe cei drepţi îi voi sătura cu pacea Mea şi îi voi aşeza
înaintea fetei Mele; păcătoşii vor fi condamnati pentru totdeauna, ei vor
fi şterşi de pe faţa pământului.
Capitolul 43
- Acolo l-am văzut pe Cel Bătrân de zile,
al cărui cap era ca lâna albă şi cu El earu şi alţii care aveau fete
omeneşti. Faţa lui era plină de bunătate, ca cele ale îngerilor sfinţi.
- Atunci l-am întrebat pe unul dintre
îngerii care erau cu mine şi care mi-a lămurit toate tainele despre Fiul
Omului. Eu l-am întrebat cine era, de unde venea şi de ce îl însoţea pe
Cel Bătrân de zile. El mi-a răspuns cu aceste cuvinte: ” Acesta este Fiul
Omului , la care trimit toate justiţiile, cu care ei locuiesc şi care ţine
în mână cheia tuturor comorilor ascunse; căci Domnul spiritelor L-a ales
şi i-a hărăzit o stralucire mai presus de toate creaturile”.
- Acest Fiu al omului pe care tu l-ai
văzut, va smulge regii şi stăpânitorii din paturile lor pline de
desfătări, îi va scoate de pe pământurile lor neclintite, va pune frână
stăpânirii lor, va sparge dinţii păcătoşilor.
- El va alunga regii de pe tronul lor şi
din regatele lor, pentru că au refuzat să Îl onoreze, Să-i ridice osanale
şi să se umileasca în faţa Aceluia căruia i-au fost date toate regatele.
El va semăna tulburare în rasa celor puternici; îi va sili să plece în
faţa Lui. Întunericul va deveni locuinţa lor şi viermii le vor ţine
tovărăşie în paturile lor; nici o speranţă pentru ei să iasă din acest loc
dezgustător căci ei nu au chemat numele Domnului spiritelor.
- Ei vor dispreţui astrele cerului, şi vor
ridica mâinile împotriva Atotputernicului; gândurile lor întoarse doar
către pământ, pe care vor dori să şi-l facă locuinţa lor veşnica; şi
lucrările lor nu vor fi decât nelegiuiri. Ei îşi vor pune bucuriile lor în
averile lor şi încrederea în idoli fabricaţi de propriile lor mâini. Ei
vor refuza să ÎL cheme pe Dumnezeul spiritelor; ei ÎL vor izgoni din
templele Sale.
- Ca şi pe credincioşii care vor fi
prigoniţi pentru numele Domnului spiritelor.
Capitolul 44
- În ziua aceea, rugăciunile sfinţilor vor
urca de la pământ până la piciorul tronului Domnului spiritelor.
- În ziua aceea, sfinţii care locuiau sub
ceruri se vor aduna şi intr-o voce vor ruga, vor implora, vor celebra, vor
lăuda, vor glorifica numele Domnului spiritelor, în numele sângelui celor
drepţi, vărsat pentru El; şi aceste rugăciuni ale drepţilor se vor ridica
neîntrerupt către tronul Domnului spiritelor, pentru ca El să facă în
sfârşit dreptate şi pentru ca răbdarea Sa faţă de cei răi să nu ţina la
nesfârşit.
- În acest timp, L-am văzut pe Cel Bătrân
de zile, aşezat pe tronul gloriei Sale. Cartea vieţii era deschisă în faţa
Lui şi toţi stăpânii cerului stăteau în picioare în faţa Lui şi în jurul
Lui.
- Atunci inimile sfinţilor au fost inundate
de bucurie pentru că timpul judecăţii a sosit, pentru că rugăminţile
sfinţilor au fost auzite şi pentru că sângele credincioşilor avea să fie
preţuit de către Domnul spiritelor.
Capitolul 45
1.În acest timp am zărit izvorul dreptăţii,
care nu seacă niciodată şi de unde se răspândesc o mulţime de râuleţe, care
sunt râuleţele înţelepciunii. Acesta este locul în care veneau să bea toţi cei
însetaţi şi astfel se încărcau de îndată cu înţelepciune şi îşi făceau casa lor
alături de cei drepţi. cei aleşi şi cei sfinţi.
- Şi la acea ora Fiul omului a fost chemat
în faţa Domnului spiritelor şi numele Său în faţa Celui bătrân de zile.
- Şi înaite de facerea soarelui şi a
astrelor, înainte ca stelele să fi fost aşezate pe bolta cerească, a fost
chemat numele Fiului de om în faţa Domnului spiritelor. El va fi bastonul
celor drepţi şi sfinţi, ei se vor sprijinii de El şi astfel nu vor putea
fi clintiţi; El va fi lumina neamurilor.
- El va fi speranţa pentru cei a căror
inimă este cuprinsă de nelinişte. Toţi cei care locuiesc pe pământ se vor
închina în faţa Lui şi ÎL vor adora; ei ÎL vor sărbători, ÎL vor lăuda, ei
vor cânta laude Domnului spiritelor.
- Astfel Alesul şi Misteriosul a fost creat,
înainte de facerea lumii şi fiinţa Sa nu va avea sfârşit.
- El a fost prezent şi a arătat sfinţilor
şi dreptcredincioşilor întelepciunea Domnului spiritelor; căci El este Cel
care a păstrat partea lor de moştenire. Căci ei au urât şi au alungat
departe de ei lumea cea nelegiuită, au urât lucrările şi drumurile
acesteia şi n-au vrut să cheme decât numele Domnului spiritelor.
- Astfel, prin acest nume vor fi ei
mântuiţi şi voinţa Sa va fi viaţă lor. În ziua aceea, regii şi puternicii
de pe pământ, cei care au cucerit lumea prin forţa braţelor lor, vor fi
umiliţi.
- Caci în acea zi de teamă şi frământare,
sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se vor supune acelora pe
care Eu i-am ales.
- Eu mă voi lepăda de ei cum se leapădă
paiele în foc, cum se separă plumbul de apa. Ei vor arde în faţa celor
drepţi, se vor îneca sub ochii sfinţilor, şi nu va fi găsită nici măcar a
zecea parte din ei. 10. Dar în ziua frământarii lor, pacea se va instala
pe pământ.
- Ei
vor cădea în prezenţa Sa şi nu îşi vor mai reveni; şi nu va fi nimeni să
îi poată smulge din mâinile Sale şi să îi poată apăra căci ei au respins
pe Domnul spiritelor şi pe al Său Mesia. Fie numele Domnului spiritelor
binecuvântat.
Capitolul 46
- Înţelepciunea curge ca apa şi gloria Sa
este de nesecat în vecii vecilor căci ea este puterea în toate tainele
dreptăţii.
- Dar nelegiuirea trece ca o umbră, pentru
că ea nu îşi poate găsi lăcaş, căci Alesul se ţine drept în faţa Domnului
spiritelor şi gloria Sa va dura în veacul veacurilor şi puterea Sa este
veşnica.
- Cu El locuieşte spiritul înţelepciunii şi
al inteligenţei, spiritul cunoaşterii şi puterii, spiritele celor adormiţi
în dreptate: El judecă şi deosebeşte lucrurile cele mai ascunse.
- Nimeni nu poate pronunţa un singur cuvânt
în faţa Lui; întrucât Alesul este în faţa Domnului spiritelor după bunul
său plac.
Capitolul 47
- În acele zile, va fi vremea celor sfinţi
şi aleşi. Lumina zilei va sălăşui in ei şi splendoarea şi gloria îi va
lumina.
- În zilele de frământări, toate relele vor
cădea asupra păcătoşilor, iar cei drepţi vor triumfa în numele Domnului
spiritelor.
- Ceilalţi vor înţelege în sfârşit ca a
venit vremea căinţei şi că trebuie să înceteze lucrările cele rele ale
mâinilor lor; ei vor întelege că nu se pot aştepta la laude în faţa
Domnului spiritelor, dar că ei mai pot fi încă mântuiţi prin numele Său.
Domnul spiritelor va coborâ mila Sa asupra lor, căci mare este iertarea Sa
şi dreptate este în judecaţile Sale, şi el nu poate fi nedrept. De
asemeni, cine nu se va putea căi, va pieri.
- Nu, ei nu se vor mai putea aştepta la
iertare din partea Mea, zice Domnul.
Capitolul
48
- În acele zile, pământul va înapoia din sânul
său, şi iadul din al său cele ce au primit, şi genunile îşi vor înapoia
datoria.
- El va separa drepţii şi sfinţii de cei
răi căci acestea vor fi pentru cei dintâi zile ale iertării şi salvării.
- În acele zile Alesul îşi va ocupa locul
pe tronul Său şi toate tainele înţelepciunii şi inteligenţei vor izvorâ
din gura Sa; căci Domnul spiritelor i-a dat Lui o glorie veşnică.
- În acele zile munţii se vor cutremura ca
berbecii şi colinele vor sălta ca nişte miei sătui de lapte şi cei drepţi
vor fi ca îngerii în cer.
- Feţele lor vor străluci de o veselie
fermecătoare; căci în acele zile, Alesul va fi glorificat. Pământul se va
cutremura de fericire, cei drepţi îl vor locui şi cei aleşi îl vor călca
cu picioarele lor nevinovate.
Capitolul 49
- După acest timp, în chiar locul unde am
văzut aceste mistere, am fost ridicat de un vârtej şi dus către apus.
- Acolo ochii mei au zărit tainele cerului
şi cele ale pământului; un munte de fier, un munte de bronz, un munte de
argint, un munte de aur, un munte de metal lichid şi în fine un munte de
plumb.
- Şi l-am întrebat pe îngerul care era cu
mine şi i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe care le-am zărit?
- Şi îngerul mi-a răspuns: Toate aceste
lucruri pe care tu le-ai văzut, privesc imperiul lui Mesia şi sunt
simbolul domniei Sale şi a puterii Sale pe pământ.
- Şi acest înger al pacii mi-a răspuns în
continuare: Ai răbdare încă puţin timp şi tu vei vedea şi ţi se vor arăta
toate lucrurile pe care le-a hotărât întelepciunea Domnului spiritelor.
Aceşti munţi pe care tu i-ai văzut şi care sunt unul de bronz, altul de
fier, al treilea de argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal
lichid şi în sfârşit al şaselea de plumb; toţi aceşti munţi, îţi spun, vor
fi în faţa Alesului, ca o prăjitură cu miere în faţa unui cuptor dogoritor
sau ca apa care curge din înalţimea unui munte; ei se vor prăvăli la
picioarele Sale.
- În acele zile, oamenii nu îşi vor găsi
salvarea nici în aur, nici în argint.
- Ei nu vor putea nici să fugă nici să se
apere.
- Atunci nu vor mai fi arme de făcut din
bronz, nici platoşe care să le apere pieptul.
- Fierul va fi inutil; el însuşi nu va mai
servi la nimic care să nu ruginească ori să se strice, şi plumbul nu va
mai fi căutat.
- Totul va fi aruncat, totul va fi şters de
pe faţa pământului, când Alesul va apare în prezenţa Domnului spiritelor.
Capitolul 50
- Atunci, ochii mei au zărit o vale adâncă
a cărei intrare era largă şi încăpatoare.
- Toţi acei care locuiesc pe pământ, în
mare şi pe insule, îşi vor aduce aici tributurile lor, darurile lor şi
totuşi nimic nu îi va umple adâncurile. Mâinile lor vor face nelegiuiri.
Tot ce munca nobilă a drepţilor va fi făcut, păcătoşii vor devora în mod
ruşinos. Dar ei vor pieri din faţa Domnului spiritelor şi chiar de pe faţa
pământului. Pe când cei drepţi, ei se vor ridica şi vor trăi în vecii
vecilor.
- Am văzut îngeri ai pedepselor care
sălăşuiesc aici şi pregătesc uneltele lui Satan.
- Atunci m-am adresat îngerului păcii, care
era cu mine, şi l-am întrebat pentru cine sunt aceste unelte?
- El mi-a răspuns: Ele sunt pregătite
pentru regii şi puternicii pământului; prin aceasta va trebui ca ei să
piară.
- După aceea va apărea un templu preamărit
în care aleşii şi drepţii se vor uni pentru a nu mai fi niciodată
despărţiţi., prin virtutea numelui Domnului spiritelor.
- Aceşti munţi nu vor mai dăinui în
prezenţa Sa, nici pământul şi nici colinele; ci ele se vor surpa în faţa
Lui, precum nişte izvoare de apa vie. Drepţii vor fi atunci eliberaţi de
prigoana păcătoşilor.
Capitolul 51
- Atunci am văzut o altă parte a
pământului, spre care m-am întors; şi am zărit o vale adânca plina de foc.
- În această vale erau conduşi regii şi
stăpânii.
- Acolo, ochii mei au văzut unelte de caznă
şi lanţuri dintr-un fier lipsit de greutate.
- Atunci l-am întrebat pe îngerul păcii
care era cu mine şi i-am spus lui: Pentru cine sunt păstrate aceste
lanţuri şi aceste unelte de schingiuire?
- El mi-a răspuns: Toate aceste cazne sunt
pregătite pentru armata lui Azazyel; acesta este locul în care oştenii săi
nelegiuiţi vor fi aruncaţi pe pietre ascuţite; aşa a vrut Domnul
oştirilor.
- Cât priveşte pe Mihail, Gabriel, Rafael,
Phanuel , ei vor fi recunoscuţi în acea zi; şi ei vor primi însărcinarea
de a arunca în cuptorul dogoritor îngerii răzvrătiţi; astfel va fi
razbunat Domnul spiritelor; în acest fel vor fi pedepsite crimele lor;
căci ei s-au făcut uneltele şi servitorii lui Satan; ei au fost
ademenitorii celor care au locuit pe pământ.
- În acea zi, Dumnezeu va da semnalul
caznelor; cămăriile apelor care sunt pe cer se vor dechide, ca şi
izvoarele care sunt sub cer şi sub pământ.
- Toate apele, atât cele de sus cât şi cele
de jos se vor amesteca.
- Apa de sus va îndeplini rolul bărbatului.
10. Apa de jos cea a femeii; toţi aceia care locuiesc pe pământ, toţi
aceia care locuiesc sub hotarele cerului, toţi, spun eu, vor fi nimiciţi.
- Ei vor inţelege, prin mărimea pedepsei,
mărimea nelegiuirii lor şi ei vor pieri.
Capitolul
52
- Şi apoi Cel Bătrân de zile s-a căit şi a
spus: Este fără rost că am distrus pe toţi locuitorii pământului.
- Şi El a făcut legământ pe marele Sau nume
zicând: Nu, eu nu mă voi mai purta aşa cu locuitorii pământului.
- Ci eu voi aşeza un semn pe cer, şi el va
fi o mărturie între ei şi mine, pentru veşnicie, pentru toate timpurile
cât vor mai dura cerul şi pământul.
- Mai mult, iată ce am hotărât: dacă îi voi
mai prinde păcătuind, mă voi servi de îngeri ca de nişte unelte ale
răzbunarii, în ziua de durere şi de tulburare şi mânia mea va apăsa greu
asupra lor, a spus Domnul spiritelor.
- O! regi, O! puternici ai cestei lumi, voi
veţi vedea pe Alesul meu aşezat pe tronul gloriei mele; El îl va judeca pe
Azazyel, pe toţi părtaşii şi toată ceata lui in numele Domnului
spiritelor.
- Acolo am văzut cetele îngerilor în
mijlocul caznelor închişi în capcane de fier şi de bronz. Atunci am
întrebat pe îngerul păcii care era cu mine: către cine merg toţi aceşti
prizonieri?
- El mi-a spus: Către aleşii lor şi copiii
lor prea iubiţi, pentru ca ei să fie cu toţii aruncaţi în adâncurile văii.
- Şi această vale va fi plină de aleşii lor
şi de iubiţii lor, ale căror zile s-au terminat, fără îndoială, dar ale căror
zile de ispăşire nu vor avea niciodată sfârşit.
- Atunci prinţii se vor aduna şi vor unelti
împreună. Principii de la răsărit dintre părţi şi mezi îşi vor alunga
regii, stăpâniţi de gânduri tulburi şi de greşeli. Ei îi vor răsturna de
pe tronurile lor, sărind ca leii din bârlogul lor şi ca lupii înfometaţi
în mijlocul turmei.
- Ei se vor năpusti şi vor călca sub paşii
lor pământul aleşilor lor. Pământul aleşilor lor se va întinde în faţa
lor; cuibul, calea şi oraşul înţeleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor
ridica pentru a se nimici unul pe celălalt ; dreapta lor va căpăta putere
şi nici un om nu va mai recunoaşte pe fratele său sau pe prietenul său.
- Nici pe tatăl său, nici pe mama sa, până
când numărul morţilor va fi implinit prin moartea lor şi pedeapsa lor. Şi
aşa se va face dreptate.
- În acele zile, genunea îşi va dechide
gura sa mistuitoare, şi va înghiţi păcătoşii, care vor dispărea astfel din
ţara celor aleşi.
Capitolul
53
- După aceea, am văzut o altă mulţime de
care de luptă şi aceste care erau pline de război.
- Aplecaţi în bătălia vânturilor, ei veneau
dinspre răsărit, apus şi miazăzi.
- Se auzea de departe zgomotul carellor lor
în învolburare. 4. Şi acest zgomot era aşa de mare, încăt sfinţii l-au
auzit din cer; coloanele şi temeliile Pământului s-au zguduit şi zgomotul
a răsunat în acelaşi timp, din marginile pământului şi până la acelea ale
cerului.
- Atunci toţi s-au închinat şi l-au venerat
pe Domnul spiritelor.
- Aşa se sfârşeşte a doua parabolă.
Capitolul 54
- Atunci am început să făuresc a treia parabolă
despre cei drepţi şi cei aleşi.
- Fiţi binecuvântaţi cei drepţi şi cei
aleşi, căci destinul vostru este glorios.
- Drepţi vor sta în lumina soarelui, şi
aleşii în lumina vieţii veşnice, a acelei vieţi în care zilele nu cunosc
scădere; zilele sfinţilor nu vor putea fi numărate; ei au cercetat lumina,
ei au găsit dreptatea Domnului spiritelor.
- Pacea fie deci sfinţilor prin Domnul
lumii. 5. Din acel moment, se va spune că drepţii caută în cer tainele
dreptăţii şi partea din moştenirea care le-a fost promisă prin credinţă.
Caci ei s-au ridicat precum soarele peste pământ şi întunericul a
disparut. Acolo, va fi lumină fără sfârşit şi zile nenumărate. Întunericul
se va împraştia şi lumina va spori în faţa Domnului spiritelor; lumina
dreptăţii va străluci peste ei cu o măreţie fără asemănare.
Capitolul 55
- În acele zile, ochii mei au luat seama la
tainele fulgerelor şi tunetelor şi la rostul lor.
- Ele strălucesc când pentru a binecuvânta,
când pentru a blestema, urmând voinţa Domnului Spiritelor.
- Am înţeles de asemenea, secretele
tunetelor, când tuna din cer şi răsuna pe pământ.
- Am mai văzut locuinţele de pe pământ. În
ceea ce priveşte tunetele, chiar dacă uneori bubuie pentru a anunţa pacea
şi pentru a binecuvânta, el bubuie adesea şi pentru a anunţa nenorocirea urmand
voinţa Domnului spiritelor.
- După aceea am înţeles toate secretele
trăsnetelor şi fulgerelor. Şi unul şi altul anunţă lumii binecuvântarea şi
rodnicia.
Capitolul
56
- În a paisprezecea zi din cea de a şaptea
lună a celui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trăit în această
parabolă că cerul cerurilor a fost zguduit şi că stăpânii prea înalţi şi
mii de mii şi miliarde de miliarde de îngeri erau într-o stare de mare
frământare. Şi privind, l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul
său de glorie şi înconjurat de îngeri şi de sfinţi. Am fost prins de o
mare spaimă, şi ca lovit de neputinţă, picioarele mi s-au muiat şi am
căzut prosternat cu faţa la pământ. Atunci îngerul Mihail, unul din
îngerii sfinţi, a fost trimis pentru a mă ridica.
- Şi când am fost pe picioare, mi-am
recăpătat simţurile pe care le pierdusem,, neputând suporta această
viziune mult prea straşnică pentru nevolnicia mea, şi această frământare
şi tresărire a cerului.
- Atunci Sfântul Mihail mi-a zis: De ce te
tulburi de această viziune?
- Până astăzi, a fost timpul îndurării Sale
şi El a fost milostiv şi răbdător faţă de locuitorii pământului.
- Dar când vor veni ziua şi puterile,
pedeapsa şi judecata pe care Domnul spiritelor a pregătit-o pentru aceia
care se înclină în faţa judecăţii drepte, ca şi pentru aceia care
tăgăduiesc judecata dreaptă şi pentru aceia care iau în deşert numele Lui.
- Acea zi va fi pentru cei aleşi o zi de
unire, iar pentru păcătoşi o zi de pedeapsă.
- În acea zi, vor fi făcuţi să iasă pentru
a se hrăni cu cei răi, doi monştri periculoşi, unul bărbătesc, unul
femeiesc; cel femeiesc se numeşte Leviathan, el locuieşte în măruntaiele
mării la izvoarele apelor.
- Monstru bărbătesc se numeşte Behemoth, el
se învârti într-un deşert invizibil.
- Numele său era Dendagin la răsărit de
grădina unde vor locui aleşii şi drepţii şi unde a fost aşezat strămoşul
meu, al şaptelea după Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.
- Atunci am întrebat pe celălalt înger care
mi-a arătat puterea acestor monştri şi cum au fost ei separaţi chiar în
aceaşi zi pentru a fi aruncaţi, unul în fundul mării, iar celălalt în
adâncul unui deşert.
- Şi el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei să
ştii lucrurile misterioase şi ascunse.
- Şi îngerul păcii care era cu mine mi-a
spus: aceşti doi monştri sunt creaturi ale puterii divine, ei îi vor
devora pe aceia care vor fi osândiţi prin răzbunarea lui Dumnezeu.
- Atunci copiii vor cădea cu mamele lor,
fii cu taţii lor. 14. Şi ei vor primi pedeapsa pe care ei o merită şi
justiţia lui Dumnezeu va fi împlinită, dar după aceasta judecată va veni
ora îndurării şi a unei mari răbdări.
Capitolul
57
- Atunci celălalt înger care era cu mine
mi-a vorbit.
- Şi mi-a arătat primele şi ultimile taine
ale cerului şi ale pământului.
- Pe marginile cerului şi în temeliile
sale, în lăcaşurile vânturilor.
4, El mi-a arătat cum suflurile lor sunt
împărţite şi cumpănite, în ce mod vânturile şi izvoarele sunt împărţite după
tăria şi abundenţă lor.
- El m-a făcut să văd strălucirea luminii
Lunii, că aceasta este o putere a dreptăţii, felul în care stelele se
împart între ele şi ce nume este propriu fiecăreia.
- El mi-a arătat cum se recunosc tunetele
între ele, prin greutatea lor, prin tăria lor şi prin puterea lor.
- Am cunoscut felul în care aceste bice
cereşti ascultă de voinţa divină. Am aflat că lumina nu se poate separa de
trăsnet şi că deşi unul şi celălalt au fost uniţi prin spirite diferite ei
nu pot fi totuşi despărţiţi.
- Deoarece când trăsnetul străbate norii,
tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la momentul oportun şi
restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atât de numeroase ca
firele de nisip. Şi unul şi altul se liniştesc când trebuie şi după
împrejurări îşi adună forţa sau o dezlănţuie.
- În acelaşi fel spiritul mării este
puternic şi tare cu acelaşi prisos de putere cu care îşi retrage apele în
sine însăşi, ea se aruncă apoi înainte şi se năpusteşte asupra munţilor.
Spiritul chiciurei este îngerul său, spiritul
grindinei este asemenea unui înger bun, la fel ca şi cel al zăpezii, din cauza
forţei sale, şi se află în primul rând un alt spirit care le face să se ridice
ca un fum şi numele său este prospeţime.
- Spiritul norilor nu locuieşte laolaltă cu
cele despre care am vorbit, ci el are o locuinţă numai a sa, mersul său se
petrece în splendoare.
- Pe lumină şi întuneric, în iarnă sau
vară, locul unde el se aşează este strălucitor şi îngerul său este
întotdeauna luminos.
- Spiritul picăturilor de rauă îşi face
locuinţa sa chiar pe marginile cerului, aşezarea sa este învecinată cu
aceea a ploii: puterea sa se arată atât în timpul iernii, cât şi în timpul
verii. Cât priveşte norii, iată originea lor: este creat mai întâi un nor
gros, lui i se alătură mulţi alţii, curând ei se adună purtând ploaia în
flancurile lor umede, atunci apare îngerul, el deschide cămările de sus şi
ploaia este astfel creată.
- Acelaşi lucru se întamplă când ploaia se
revarsă pe suprafaţa pământului, când ea se va uni cu toate apele care
curg la sânul său, după ce au fost fecundate, căci apele sunt hrana
pământului, aceasta fiin voinţa Atotputernicului.
- Iată de ce există măsuri ale ploii şi
îngerii care o însoţesc, o răspândesc cu măsură dreaptă.
- Am văzut toate aceste minunăţii, tot aşa
ca şi grădina celor drepţi.
Capitolul 58
- În acele zile am văzut îngeri care ţineau
lungi funii şi care purtaţi pe aripile lor uşoare, zburau către
miazănoapte.
- Şi l-am întrebat pe înger de ce aveau în
mâini aceste funii lungi şi de ce zburau. El mi-a răspuns: Ei se duc să
masoare.
- Îngerul care era cu mine mi-a mai spus:
Acestea sunt măsurile drepţilor, ei vor pune funiile drepţilor pentru ca ei
să se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru totdeauna.
- Aleşii vor începe să locuiască cu Alesul.
- Iată măsurile care vor fi date credinţei
şi care vor adeveri cuvintele dreptăţii.
- Aceste măsuri vor fi toate secretele din
adâncurile pământului.
- Şi toţi care au pierit în deşert, care au
fost devoraţi de peştii de mare sau de fiarele sălbarice, vor reveni plini
de speranţă în ziua celui Ales, căci nimeni nu va pieri în faţa Domnului
spiritelor, nimeni nu poate pieri.
- Şi toţi cei care erau în cer, au primit
vază şi bucurie, glorie şi splendoare.
- Ei vor lăuda prin vocea lor Alesul Lui
Dumnezeu şi Îl vor proslăvi şi lăuda cu înţelepciune şi vor vădi
înţelepciunea lor în vorbe şi în spiritul vieţii.
- Atunci Domnul spiritelor va aşeza pe
Alesul Său pe tronul gloriei Sale.
- Pentru ca el să judece toate lucrările
sfinţilor din înaltul cerurilor şi să pună acţiunile lor în balanţa
justiţiei. Şi El îşi va ridica faţa pentru a întelege drumurile tăinuite
pe care ei le-au urmat, încrezători în numele Domnului spiretelor ca şi
înaintarea lor pe caile dreptăţii.
- Toţi îşi vor unii vocile,Îl vor
binecuvânta, Îl vor lăuda, Îl vor proslăvi şi vor celebra numele Domnului
spiritelor.
- Şi El va chema în tribunalul Sau pe toţi
puternicii văzduhului, pe toţi sfinţii, heruvimii, serafimii şi ophanimii,
pe toţi îngerii puterii, toţi îngerii dominaţiei, adica îngerii Alesului
şi ai celorlalţi puternici care în prima zi pluteau deasupra apelor.
- Cu o voce umanimă ei vor proslăvi, vor
lăuda, vor glorifica, vor preamării aceste spirite credincioase, aceste
spirite ale iertării, aceste spirite ale dreptăţii şi păcii, aceste
spirite ale bunăvoinţei; toţi vor striga laolaltă. Binecuvântat să fie El!
Numele Domnului spiritelor, fie binecuvântat! Toţi aceia care nu au
adormit îl vor lăuda în ceruri.
- Toţi îl vor lăuda, sfinţii din cer,
aleşii care trăiesc în grădină şi toate spiritele luminii, în stare să
binecuvânteze, să laude şi să proslăvească, să sărbătorească numele Său
sacru; tot ce e carne şi tot ce e putere va lăuda şi va sărbători numele
Său în veacul veacurilor.
- Căci mila Domnului spiritelor este mare,
mare este răbdarea Sa şi El a arătat lucrările Sale, puterea Sa şi tot ce
este El sfinţilor şi aleşilor în numele Domnului spiritelor.
Capitolul
59
- Domnul a poruncit regilor, prinţilor,
puternicilor şi tuturor celor care locuiesc pe pământ şi le-a spus:
Deschdeţi ochii, ridicaţi frunţile voastre către cer şi încercaţi să Îl
înţelegeţi pe Cel Ales!
- Şi Domnul spiritelor s-a aşezat pe tronul
său de glorie.
- Şi spiritul dreptăţii s-a răspândit în
jurul Lui
- Vorbele din gura Sa vor nimici pe toţi
păcătoşii şi pe toţi nelegiuiţii, nici unul dintre ei nu va mai trăi în
faţa Lui.
- În acea zi regii, principii, cei
puternici şi cei care stăpânesc pământul, se vor ridica, vor vedea şi vor
întelege, ei Îl vor vedea aşezat pe tronul de glorie ca şi pe sfinţii din
faţa Lui care vor fi judecaţi după dreptatea Sa.
- Şi nimic din ce se va spune în faţa Lui
nu va fi zadarnic.
- Atunci îi va cuprinde tulburarea, ei vor
fi asemenea unei femei cuprinsă de durerile facerii, ale cărei munci sunt
chinuitoare, a carei eliberare este grea.
- Ei se vor uita unii la alţii şi în
uimirea lor îşi vor coborâ faţa. 9. Şi ei vor fi zguduiţi de groază, când
vor vedea Fiul unei femei aşezat pe tronul Său de glorie.
- Atunci regii, principii şi toţi
stăpânitorii pământului vor sărbători pe Acela care îi conduce pe toţi, pe
Acela care era ascuns. Caci de la începuturi Fiul omului a fost ascuns.
Prea Înaltul L-a păstrat în apropierea gloriei Sale şi nu L-a arătat decât
aleşilor.
- Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinţi
şi pe cei aleşi şi toţi aleşii vor fi de asemenea în faţa Lui în acea zi.
- Toţi regii, principii, cei puternici şi
acei care conduc pe pământ se vor prosterna în faţa Lui şi Îl vor adora.
- Ei îşi vor pune speranţa lor în Fiul
omului, Îi vor adresa rugăciunile lor şi vor invoca mila Sa.
- Atunci Domnul spiritelor se va grăbi să
îi gonească din faţa ochilor Săi. Feţele lor se vor umple atunci de mirare
şi se vor acoperi de o apăsare întunecată. Apoi îngerii pedepselor divine,
îi vor apuca şi răzbunarea lui Dumnezeu se va lăsa asupra acelora care
i-au progonit pe copii şi sfinţi. Pildă teribilă pentru sfinţi şi pentru
aleşi, care se vor bucura de această dreptate fără limită, căci mânia
Domnului spiritelor va stărui asupra lor.
- Atunci spada Domnului spiritelor se va
sătura de sângele celor răi, dar sfinţii şi aleşii vor fi salvaţi în acea
zi şi nu vor mai avea în faţa ochilor jocurile celor răi şi nelegiuiţi.
- Dumnezeul spiritelor va pluti singur în
viitor asupra lor.
- Si ei vor locui cu Fiul omului, ei vor
manca, vor dormi, se vor scula cu El in veacul vecilor.
- Sfinţii şi aleşii se vor ridica de la
pământ, ei vor înceta să îşi mai coboare privirea, în semn de supunere şi
umilire, ei vor fi îmbrăcaţi cu un nou veşmânt de viaţă. Acest veşmânt al
vieţii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, în prezenţa Sa
veşmântul vostru nu se va învechi deloc şi faima voastră nu va apune
nicicând.
Capitolul 60
- În acele zile regii, cei puternici şi cei
ce stăpânesc pământurile îi vor implora pe îngerii care le vor împărţi
pedepsele cereşti, să le dea răgaz, pentru a se prosterna în faţa Domnului
spiritelor şi pentru a-L adora şi a-şi mărturisi păcatele.
- Ei Îl vor lăuda şi sărbători pe Domnul
spiritelor zicând: Fie binecuvântat Domnul; spiritelor, Regele regilor,
Prinţul prinţilor, Domnul domnilor, Domnul gloriei, Domnul înţelepciunii !
- El va dezvălui toate secretele. 4.
Puterea Ta este în veacul veacurilor, ca şi gloria
Ta.
5. Tainele Tale sunt adânci şi nenumărate şi dreptatea Ta este fără
margini.
- Ah ! Noi vedem acum că trebuie să
sărbătorim şi să lăudăm pe Regele regilor, Cel care este Stăpânul deplin
al tuturor lucrurilor.
- Şi ei vor spune: Cine ne-a dat noua o
uşurare a relelor noastre pentru a sărbători, pentru a lăuda, pentru a
binecuvanta, pentru a mărturisi păcatele noastre şi crimele noastre în
prezenţa gloriei Sale ?
- Uşurarea pe care noi o cerem este doar de
câteva clipe şi totuşi nu o putem obţine; luminile noastre sau stins pe
veci şi bezna ne va învălui pentru totdeauna.
- Caci noi nu ne-am destăinuit Lui, nu am
sărbătorit numele Regelui regilor, nu L-am glorificat pe Domnul în toate
lucrările Sale ci noi ne-am încrezut în puterea noastră şi în sceptrul
gloriei noastre.
- De asemenea, în ziua durerii şi spaimei,
El nu ne va salva, şi noi nu ne vom găsi niciodată odihna. Noi înţelegem
acum, Domnul este credincios în toate lucrările Sale, în dreptatea Sa.
- În judecaţile Sale, El nu ţine cont de
absolut nimeni; şi iată că suntem depărtaţi din preajma Sa din cauza
lucrărilor noastre rele.
- Păcatele noastre sunt prea bine cântărite
! 13. Apoi ei şi-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt săturate de
bogăţiile nedreptăţii.
- Şi iată că ele nu ne sunt de nici un
folos în acest moment în care noi coborâm în flăcările infernului.
- Atunci feţele lor se vor acoperi de umbre
şi de buimăceală în prezenţa Fiului omului şi ei vor fi alungaţi departe
de El, căci în faţa Lui spada justiţiei s-a ridicat pentru a-i nimici.
- Şi Dumnezeu a zis: Iată, aceasta a
hotărât judecata Mea împotriva prinţilor, regilor, celor puternici şi
celor care au stăpânit pământul.
Capitolul 61
(incomplet!)
- Am mai avut şi alte viziuni în acest loc
pustiu. Am auzit vocea îngerului care mi-a zis: Iată îngerii care au
coborât din cer pe pământ care au arătat secretele lor fiilor oamenilor şi
i-au învăţat să cunoască nedreptatea.
Capitolul
62
- În timpul acela, Noe a văzut pământul
stricându-se şi ameninţat de ruină.
- Din această cauză el a pornit la drum şi
s-a îndreptat către marginile pământului, în partea locuinţei strămoşului
său Enoh.
- Şi Noe striga de trei ori cu o voce
amară: Ascultă-mă, ascultă-mă, ascultă-mă ! Şi el i-a mai zis: Spune-mi ce
se petrece pe pământ, caci el suferă şi este rău zbuciumat; sigur eu voi
pieri odată cu el.
- Într-adevăr, era o mare tulburare pe
pământ şi o voce s-a făcut auzită din cer. Am căzut cu faţa la pământ;
atunci strămoşul meu Enoh apăru şi se aşeză în faţa mea.
- Şi el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu o
voce aşa de amară şi atât de jalnică ?
- Domnul a hotărât prin judecata Sa ca toţi
locuitorii pământului să piară, pentru că ei cunoşteau toate tainele
îngerilor, pentru că ei aveau în mâinile lor puterea răufăcătoare a
demonilor, puterea magiei şi ei au creat idoli peste tot pământul.
- Ei au învăţat cum se trage argintul din
pulberea pământului, cum se găsesc în pământ filoane metalice, căci
plumbul şi cositorul nu sunt fructe ale pământului, ci trebuie să mergi să
le cauţi până în măruntailele sale.
- Şi un înger a fost pus să îi păzească,
iar el s-a lăsat ademenit. Atunci strămoşul meu Enoh m-a prins de mână şi
ridicându-mă, mi-a spus: Căci eu l-am întrebat pe Domnul despre această
tulburare a pământului şi El mi-a răspuns: ei au umplut paharul
nelegiuirilor şi dreptatea Mea cere răzbunare! Ei au cercetat astrele şi
au cunoscut că pământul va pieri cu toţi locuitorii săi. Ei nu vor găsi
loc de refugiu, în vecii vecilor.
- Ei au dezvăluit taine pe care oamenii nu
trebuiau să le cunoască; iată pentru ce vor fi judecaţi, dar pentru tine,
fiul meu, Domnul spiritelor cunoaşte curăţia ta şi nevinovăţia ta. El ştie
că tu condamni dezvăluirea acestor taine.
- Domnul, primul dintre sfinţi a păstrat
numele tău între cele ale sfinţilor; El te va păstra curat între decăzuţii
locuitori ai pământului. El Î-ţi va da pentru urmaşii tăi regate şi o mare
glorie, şi el va naşte din tine o rasă de drepţi şi de sfinţi al căror
număr va fi fără sfârşit.
Capitolul 63
- După aceea, el mi-a arătat îngerii
pedepselor cereşti care se pregăteau să vină să dea apelor pământului
toată violenţa lor,
- Pentru ca ei să servească dreptăţii lui
Dumnezeu şi ca ei să aducă osânda meritată de toţi aceia care locuiesc pe
pământ.
- Şi Dumnezeul spiritelor le-a interzis
îngerilor să vină vreunul în ajutorul oamenilor.
- Caci aceşti îngeri conduceau forţa
apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui Enoh.
Capitolul 64
- În acele zile, cuvintele Lui Dumnezeu
s-au făcut auzite în urechile mele, ele spuneau: Noe iată, viaţa s-a
ridicat până la mine, o viaţă de crime, o viaţă plină de iubire şi
nedreptate.
- Deja îngerii zidesc închisori şi îndată
ce ei îşi vor termina lucrul, Eu îţi voi întinde mâna Mea şi te voi
păstra.
- Din tine va răsări un sâmbure de viaţă
care va reface pământul, pentru ca el să nu rămână gol. Eu voi adeveri
rasa ta înaintea mea şi rasa acelora care vor locui cu tine va fi
binecuvântată şi se va înmulţi pe faţa pământului prin virtutea numelui
Domnului.
- Cât priveşte acei îngeri care au săvârşti
nelegiuiri, ei vor fi închişi şi azvârliţi în această vale arzătoare, pe
care strămoşul meu Enoh mi-a arătat-o către apus, unde se află munţii de
aur, argint, fier, metal lichid şi cositor.
- Eu am văzut această vale şi acolo se afla
o mare răvăşeală şi apele se învolburează.
- Şi după ce s-au făcut toate acestea, s-a
răspandit o masă curgătoare de foc, un miros puternic de pucioasă, cu ape
învolburate şi valea îngerilor vinovaţi de ispită ardea în adâncul acestui
pământ.
- În această vale s-au scurs şi fluviile de
foc în care erau aruncaţi îngerii, care i-au dus în greşeală pe locuitorii
pământului.
- În acele zile, ele vor ajuta tămăduirea
sufletelor şi corpurilor regilor, puternicilor, celor mari şi a celor care
locuiesc pe pământ, iar pe de altă parte, ele vor ajuta la pedepsirea
spiritelor.
- Spiritele lor vor fi la bunul plac,
pentru că ei să fie judecaţi în corpurile lor, dat fiind că l-au tăgăduit
pe Domnul spiritelor, şi că deşi au ştiut de pedepsele care îi ameninţau,
totuşi nu au chemat numele Lui cel Sfânt.
- Şi aşa cum corpurile lor vor fi supuse
unor cazne groaznice, în acelaşi fel, sufletele lor vor suporta o pedeapsă
veşnică.
- Căci Cuvântul Domnului spiritelor a fost
totdeauna împlinit.
- Judecata Sa va cădea peste ei, pentru că
s-au încrezut în desfătarea corpurulor lor şi pentru că l-au tăgăduit pe
Domnul spiritelor.
- În acele zile apele acestei văi vor fi
schimbate, când îngerii vor fi judecaţi, focul din aceste izvoare va
dobândi o nouă tărie.
- Şi când îngerii vor urca, apele din
aceste izvoare se vor răci după ce au fost înfierbântate. Atunci l-am
auzit pe Sfântul Mihail care mi-a spus: Judecata pe care o vor îndura
îngerii îi ameninţă la fel pe regi, pe principi şi pe toţi cei care
stşpânesc pământul.
- Căci aceste ape, dând viaţă spiritelor
îngerilor, vor da moarte trupurilor lor. Dar ei nu vor inţelege, ei nu vor
crede că aceste ape răcoritoare se pot schimba într-un jeratic dogoritor
care va arde pe veci.
Capitolul 65
- După aceea strămoşul meu Enoh mi-a dat de
ştire asupra tuturor tainelor cuprinse în cartea sa şi mi-a desluşit
pildele care i-au fost arătate în mijlocul cuvintelor cărţii.
- În acest timp Sfântul Mihail a răspuns şi
a spus lui Rafael: Spiritul meu se ridică şi se tulbură contra judecăţii
secrete împotriva îngerilor, cine va putea să suporte oare o judecată atât
de aspră, care nu va fi niciodată schimbată, care trebuie să îi piardă
pentru totdeauna ?
- Sentinţa a fost pronunţată contra lor de către cei care i-au
făcut să iasă în felul acesta. Şi stând înaintea Domnului spiritelor,
Sfântul Mihail a răspuns şi a spus către Sfântul Rafael: Ce inimă nu ar fi
deloc tulburată, ce spirit nu ar avea mila ?
- Apoi Sfântul Mihail i-a vorbit lui Rafael: Eu nu îi apăr deloc
în faţa Domnului, căci ei L-au jignit pe Domnul spiritelor, purtându-se ca
nişte zei, de aceea justiţia supremă va coborî asupra lor pentru vecie.
- Niciun inger nevinovat, niciun om nu îi va simţi asprimea,
doar aceia singuri care sunt vinovaţi şi care vor fi pedepsiţi pentru
totdeauna.
Capitolul
66
- După aceasta ei vor fi izbiţi de uimire
şi de groază din cauza judecăţii pronunţate asupra lor, ca pedeapsă pentru
cele arătate locuitorilor pământului.
- Iată numele vinovaţilor: Primul dintre
toţi este Semiaza, al II-lea Arstikifa, al III-lea Armen, al IV -lea
Kakabael, al V-lea Tur-el, alVI-lea Rumiat, al VII-lea Dan-el, al VIII-lea
Nukael, al IX -lea Baruq-el, al X-lea Azaz-el, alXI-lea Armers, al XII-lea
Batar-ial, al XIII-lea Basasael, alXIV-lea Auan-el, alXV-lea Tur-ial, a,
XVI-lea Simatsiel, al XVII-lea Letar-el, al XVIII-lea Tumael, al XIX-lea
Tar-el, al XX-lea Rumael, al XXI-lea Izezeel.
- Acestea sunt numele prinţilor îngerilor
vinovaţi. Iată acum numele căpeteniilor peste o sută; ale căpeteniilor
peste cincizeci şi ale căpeteniilor peste zece.
- Numele primului este Yekum, acesta este
cel care a ademenit pe toţi fiii îngerilor sfinţi, cel care i-a pus să
coboare pe Pământ pentru a procrea copii cu fiinţele umane.
- Numele celui de-al doilea este Kesabel,
care a inspirat gânduri rele fiilor îngerilor şi îi va pune sa-şi întineze
corpurile lor împerechindu-se cu fiicele oamenilor.
- Acesta este cel care a ispitit-o pe Eva,
şi le-a arătat fiilor oamenilor uneltele care dau moartea, platoşa,
scutul, spada, şi tot ce poate da sau ocoli moartea.
- Aceste unelte au trecut din mâinile sale
în cele ale locuitorilor Pământului şi acolo au rămas pentru totdeauna.
- Numele celui de-al patrulea este Tenemue;
acesta este cel care i-a învăţat pe fiii oamenilor ce-i amărăciunea şi
desfătarea.
- Şi care le-a dezvăluit toate secretele
unei false înţelepciuni.
- El i-a învăţat să scrie şi le-a arătat
cum să folosească cerneala şi hârtia.
- De asemenea, prin el s-au văzut înmulţindu-se
cei care s-au rătăcit, în ciuda falsei lor înţelepciuni, de la facerea
lumii şi până în această zi.
- Căci oamenii nu au fost creaţi pentru
a-şi înscrie credinţa lor pe hârtie cu ajutorul cernelii.
- Ei au fost făcuţi pentru a fi în
curăţenie şi dreptate deopotrivă cu îngerii.
- Ei nu ar fi cunoscut moartea, care
nimiceste totul; aceasta pentru că puterea devorează.
- Ei nu vor pieri decât din cauza prea
marii lor ştiinţe. Numele celui
de-al cincilea este Kasaide; acesta este cel care a arătat copiilor
oamenilor toate artele diavoleşti şi răufăcatoare.
- Aceste mijloace infame de a omorâ un
copil în pântecele mamei sale, aceste arte care se practică prin muscătura
de şarpe, prin puterea, în mijlocul zilei, din sămânţa şarpelui ce se
numeşte Tabaet.
- Astfel este numărul lui Keşbel,
principalul jurământ pe care Atotputernicul, din sanul gloriei Sale, L-a
arătat îngerilor.
- Numele său este Beka. Acesta i-a cerut
Sfântului Mihail să îi dezvăluie numele secret, pentru a avea inteligenţa
şi pentru a ţine minte legămantul de temut al lui Dumnezeu şi să îi facă
să tremure la auzul acestui nume şi al acestui legământ, pe aceia care au
arătat oamenilor toate secretele primejdioase.
- Acesta este, într-adevăr, misiunea magică
a acestui legământ, el este de temut ăi fără mila.
- Şi el a dat acest legământ al lui Aka, în
mâinile Sfântului Mihail.
- Iată rezultatele acestui legământ:
- Prin puterea sa magică, cerul a fost
despărţit de ape înainte de crearea lumii.
- prin el, pământul s-a ridicat deasupra şi
din părţile ascunse ale colinelor ţâşnesc izvoare limpezi, de la crearea
lumii şi pentru totdeauna.
- Prin acest legământ , marea a fost
aşezată între graniţele sale şi pe fundamentele sale.
- El a pus fire de nisip pentru a o opri la
vreme de furie şi niciodată ea nu va putea depăşi această limită. Prin
acest legământ de temut, a fost scobită genunea şi ea îşi păstrează locul
pentru vecie.
- Prin acest legământ soarele şi luna îşi
fac fiecare drumul lor mereu reânoit, fără a se abate niciodată de la
calea care le-a fost hărăzită.
- Prin acest legământ, stelele îşi urmează
calea lor eternă.
- Şi când sunt ele strigate pe numele lor,
ele răspund:Iată-mă!
- Prin acest legământ, vânturile conduc
apele, toate au spiritul lor propriu care stabileşte între ele o fericită
armonie.
- Acolo se păstrează izvoarele tunetelor şi
fulgerarea trăsnetelor.
- Acolo sunt păstrate izvoarele grindinei
şi gheţii, izvoarele zăpezii, ploii şi ale picăturilor de rouă.
- Toţi aceşti îngeri vor păstra şi vor
binecuvânta numele Domnului spiritelor.
- Ei Îl vor sărbători prin toate felurile
de laude şi Domnul spiritelor îi va sprijinii, îi va încuraja în aceste
fapte de mulţumire şi ei vor proslăvi, vor sărbători şi vor glorifica
numele Domnului spiritelor în vecii vecilor.
- Şi acest legământ va fi adeverit pentru
ei şi drumul lor va fi arătat şi nimic nu îi va putea împiedica sa-l
urmeze.
- Mare va fi bucuria lor. (versetele 36 și
37 lipsesc!).
38.Ei Îl proslăvesc, Îl sărbătoresc, Îl
glorifică pentru că taina Fiului omului le-a fost arătată.
- Şi El va fi aşezat pe un tron de glorie
şi Lui I-a fost păstrată partea cea mai mare a judecăţii. Păcătoşii vor
dispărea şi vor fi nimiciţi de pe faţa pământului iar aceia care i-au
ademenit vor fi legaţi în lanţuri pentru totdeauna.
- După gradele lor de vinovăţie ei vor fi
daţi diferitelor cazne, în ceea ce priveşte lucrările lor, ele vor
dispărea de pe faţa pământului şi din acel moment nu va mai fi cine să
ispitească pentru că sa ivit Fiul omului aşezat pe tronul Său de glorie.
- Toate nedreptăţile vor înceta, tot răul
va dispărea din faţa Sa şi Cuvântul ,Fiului omului, va fi singur în faţa
Domnului spiritelor.
- Iată a treia parabolă a lui Enoh.
Capitolul
67 (posibil incomplet)
- După aceasta, numele Fiului omului,
trăind cu Domnul spiritelor, a fost preaslăvit de locuitorii pământului.
- El a fost lăudat în carele lor şi a fost
sărbătorit în mijlocul lor 3. De la acest moment, eu nu m-am mai văzut în
mijlocul copiilor oamenilor ci am fost aşezat între doua spirite, între
miazănoapte şi apus unde îngerii au primit funii pentru a măsura locul
hărăzit drepţilor şi aleşilor.
- Acolo am văzut pe primii patriarhi,
sfinţii care locuiau în aceste locuri frumoase pentru eternitate.
Capitolul 68
- După aceea spiritul meu s-a ascuns şi
şi-a luat zborul spre ceruri. Am văzut fii de îngeri sfinţi mergând pe un
foc arzător, veşmintele lor erau albe şi feţele lor transparente precum
cristalul.
- Am văzut două râuri de foc strălucind ca
hiacintul.
- Atunci m-am prosternat în faţa Domnului
spiritelor.
- Şi Mihail, unul din arhangheli m-a prins
de mână, m-a lămurit şi m-a condus în sanctuarul secret al iertării şi al
dreptăţii.
- El mi-a arătat toate lucrurile ascunse
ale marginilor cerului, locaşurile stelelor, razele luminoase care veneau
să ilumineze feţele sfinţilor.
- Şi el a ascuns spiritul lui Enoh în
cerurile cerurilor.
- Acolo am văzut în mijlocul luminii, un
palat construit din pietre de cristal.
- Şi în mijlocul acestor pietre, străluceau
limbi de foc, spiritul meu a văzut un cerc care înconjura locaşul, arzând
în cele patru laturi şi fluvii de foc erau primprejur.
- serafimii, heruvimii şi ophanimii,
stăteau în picioare de jur împrejur. Ei nu dormeau niciodată, ei păzeau
tronul gloriei.
- Şi am văzut îngeri nenumăraţi, mii de mii
şi miriade de miriade care încojurau acest palat.
- Mihail, Rafael, Gabriel, Phanuel şi
îngerii sfinţi care erau în cerurile superioare, intrau şi ieşeau. Rafael
si Gabriel ieşeau din acest palat laolalta cu o mulţime fără număr de
îngeri sfinţi.
- Cu ei a apărut atunci şi Cel Bătrân de
zile, al Cărui cap era alb şi curat ca o lână şi ale Cărui veşminte sunt
cu neputinţă de descris.
- Atunci m-am prosternat şi toată carnea
mi-a fost zguduită de un tremur convulsiv şi spiritul meu s-a topit.
- Am ridicat vocea pentru a binecuvânta, a
lăuda şi a glorifica.
- Şi laudele care mi-au ieşit din gură erau
plăcute Celui bătrân de zile.
- Cel Bătrân de zile a venit cu Mihail şi
Gabriel, Rafael şi Phanuel, cu mii de mii şi miriade care nu putea fi
socotiti.
- Atunci acest înger s-a apropiat de mine
şi m-a salutat în acest fel:” Tu eşti Fiul omului, tu te-ai nascut pentru
dreptatea noastră şi dreptatea se află în tine”.
- „Dreptatea Celui Bătrân de zile nu te va
părăsi”. 19. El a spus:”Voi coborâ peste tine pacea, căci pacea vine de la
cel care a creat lumea”.
- „Şi ea va rămâne în tine pentru totdeauna”.
- Toţi cei care vor trăi şi care vor merge
pe calea dreptăţii, vor forma cortegiul tău pentru eternitate”.
- „Şi casa lor va fi lângă tine, destinul
lor va fi acelaşi cu al tău şi ele nu vor fi niciodată separate”.
- „Şi astfel li se va da lor un lung şir de
zile împreună cu Fiul omului”. (vs. 23 lipsește).
24.„Pacea va fi pentru cei drepţi, drumul
înţelepciunii pentru cei sfinţi, în numele Domnului spiritelor, în toate
veacurile”.
Capitolul 69
- Cartea mersului astrelor cereşti, după
regulile lor, epocile lor, numele lor, locului unde îşi încep drumul lor
şi a diferitelor lor poziţii, toate lucrurile pe care Uriel, îngerul Sfânt
care era cu mine şi care le conduce mi le-a lămurit pe rând.
- Iată prima lege a astrelor. Soarele,
lumina zilei, iese pe porţile cerului aflate la răsărit şi apune în partea
opusă intrând pe porţile cerului care sunt la apus.
- Am observat şase porţi prin care soarele
îşi începe drumul şi şase porţi prin care el îl termină.
- Prin aceleaşi porţi iese şi intră şi
Luna, şi am văzut aceşti prinţi ai luminătorilor cereşti cu astrele care
îi devansează, cele şase porţi pe unde răsar şi cele şase porţi pe unde
apun.
- Toate aceste porţi sunt aliniate una după
alta şi la dreapta şi la stânga sunt făcute ferestre.
- În primul rând se vede înaintând
luminătorul cel mare care se numeşte soare, al cărui drum este crugul
cerului şi care străluceşte de foc şi de flăcări.
- Vântul împinge carul pe care el este
ridicat. 8. Dar de îndata el se îndreaptă către miazănoapte pentru a
înainta apoi către răsărit, el se întoarce trecând prin această poartă şi
luminează această parte a cerului.
- Astfel se arată el în prima lună a
drumului sau.
- El pleacă din a patra din aceste porţi
care este la răsărit. Şi la această a patra poartă prin care el trece în
prima lună sunt douăsprezece ferestre deschise pe unde ies torente de
flăcări, când ele se deschid la timpul care le este hotărât.
- Atunci când soarele se ridică pe cer, el
trece prin a patra poartă în timp de treizeci de zile şi prin a patra
poartă din partea de apus el coboară în linie dreaptă.
- După acest timp zilele se măresc, nopţile
se micşorează timp de treizeci de zile. Atunci ziua este cu doua părţi mai
lungă ca noaptea. 14. Într-adevăr ziua are zece părţi, în timp ce noaptea
are opt părţi.
- În acest timp soarele trece prin această
a patra poartă şi apune trecând prin poarta corespunzatoare, după aceea el
se apropie de a cincea poartă care este la răsărit timp de treizeci de
zile şi apune de asemenea trecând prin poarta corespunzătoare.
- Atunci ziua se măreşte cu încă o parte,
în acest fel ziua are unsprezece părti, noaptea descreşte şi nu are decât
şapte.
- Atunci soarele înaintează către răsărit
pentru a trece prin a şasea poartă şi el se ridica şi apune la trecerea
prin aceste porţi la fel timp de treizeci de zile.
- În acest timp ziua este de doua ori mai
lungă decât noaptea şi are douăsprezece părţi.
- Cât priveşte noaptea, ea se micşorează în
aceaşi măsură şi nu conţine decât şase părţi. În sfârşit soarele coboară,
astfel încăt ziua se micşorează, pe când noapotea se măreşte.
- Căci soarele revine către răsărit trecând
prin a şasea poartă prin care el iese şi intră timp de treizeci de zile.
- După această perioadă ziua se micşorează
treptat, aşadar ea nu are mai mult de unsprezece părţi, în timp ce noaptea
are şapte.
- Soarele părăseşte apusul trecând prin
poarta a şasea şi înaintează către răsărit, răsărind prin a cincea poartă
timp de treizeci de zile şi apunând în acelaşi fel la apus la trecerea
prin a cincea poartă.
- În acest moment ziua este micşorată cu
două douăsprezecimi în aşa fel încăt are zece părţi în timp ce noaptea are
opt.
- Ci soarele trece la răsărit ca şi la apus
prin a cincea poartă. În sfârşit el răsare prin a patra poarta timp de
treizeci şi una de zile şi apune la apus.
- În această perioadă ziua este egală cu
noaptea, astfel încăt şi una şi alta au în mod egal câte două părţi.
- Atunci soarele părăseşte această poartă
şi înaintează către apus, trecând prin a treia poartă unde răsare şi
apune.
- În această perioadă noaptea creşte timp
de treizeci de zile în aşa fel încăt noaptea va avea zece părţi în timp ce
ziua va avea numai opt.
- Atunci soarele va răsări prin a treia
poartă şi va apune în acelaşi fel prin a treia poartă de la apus timp de
treizeci de zile.
- Apoi el trece prin a doua, atât la
răsărit cât şi la apus.
- În acest timp, noaptea are unsprezece
părţi şi ziua numai şapte.
- Acesta este timpul în care soarele trece
prin a doua poartă atât la răsăritul cât şi la apusul său. Apoi el coboară
şi ajunge la prima poartă ceea ce se întamplă timp de treizeci de zile.
- El apune la fel prin prima poartă.
- Atunci noaptea este dublă faţă de zi.
- Astfel ea are douăsprezece părţi în timp
ce ziua nu are decât şase.
- Şi când soarele ajunge la această poartă
el îşi reâncepe crugul său
- El trece prin această poartă timp de
treizeci de zile şi apune în aceaşi poartă la apus.
- În acest timp noaptea se micşorează cu o
parte având astfel unsprezece părţi.
- Cât priveşte ziua ea nu are decât şapte
părţi.
- Atunci soarele va trece prin cea de a
doua poartă la răsărit.
- Revine prin cea pe care înainte o evitase
timp de treizeci de zile, răsare şi apune prin două părţi asemănătoare.
- Noaptea se micşorează în continuare, ea
mai are zece părţi şi ziua opt. Soarele trece prin a doua poartă atât la
răsăritul său cât şi la apusul său apoi el înaintează către răsărit,
răsare prin a treia poartă timp de treizeci şi una de zile şi apune prin
poarta corespunzătoare de la apus.
- Noaptea continuă sa se micşoreze, ea nu
mai are decât nouă părţi la fel ca şi ziua căci este egalitate între una
şi cealaltă; anul este în cea de a trei sute şaizeci şi patra zi a sa.
- Astfel acesta este crugul soarelui însuşi
care duce la lungimea sau scurtimea zilelor şi a nopţilor.
- Caci el face ca ziua să crească treptat
şi ca noaptea să scadă în acelaşi fel. 45. Aceasta este legea crugului
soarelui, el înaintează şi se retrage rând pe rând. Astfel i-a fost scris
acestui astru hărăzit să lumineze pământul.
- Acesta este astrul căruia Dumnezeu încă
din genuni i-a dat numele de soare.
- Şi astfel el răsare şi apune, fără a avea
odihna niciodată despicând ziua şi noaptea în carul său întinderile
diafane. Lumina sa luminează şapte părţi ale lunii, dar marimile lor, la
amândouă sunt egale.
Capitolul 70
- După această primă lege am observat
acelea care privesc astrul inferior şi care se numeşte luna al cărui drum
este cât crugul cerului.
- Există un vânt care împinge carul pe care
ea este ridicată dar lumina sa este împărţită cu masură.
- În fiecare lună apusul său şi răsăritul
său diferă şi zilele sale sunt ca zilele soarelui şi când lumina sa e
plină conţine şapte părţi de soare.
- Ea răsare şi porneşte în drumul său către
apus timp de treizeci de zile.
- În acest timp ea apare şi aceasta
înseamnă pentru voi începutul lunii. Timp de treizeci de zile ea trece
prin poarta prin care trece şi soarele.
- Atunci ea este aproape invizibilă, astfel
încât nu apare nici o lumină cu excepţia unei şeptimi din lumina sa totală
care creşte zilnic cu o parte, dar răsărind şi apunând mereu odată cu
soarele.
- Când soarele răsare, luna răsare cu el şi
primeşte de la el o parte firavă de lumină.
- În această noapte ,prima zi înaintea
zilei lunii, luna apune odată cu soarele.
- Şi în timpul acestei nopţi luna este
întunecată, dar ea răsare cu a şaptea parte din lumina sa îndepărtându-se
de răsăritul soarelui.
- Dar puţin câte puţin ea se luminează până
când lumina sa ajunge deplină.
Capitolul 71
- Atunci am aflat o altă lege care arată
cum se stabileşte luna lunară: Uriel, îngerul meu Sfânt şi îndrumătorul
meu nu mi-a lăsat nimic necunoscut.
- Aşadar am scris totul aşa cum mi-a fost
arătat.
- Am notat lunile anului în ordinea în care
ele sosesc, apariţia şi fazele lunii în timpul a cinsprezece zile.
- Am notat în care vreme luna pierde cu
desăvârşire lumina sa şi în care vreme ea străluceşte cu toată lumina sa.
- În anumite luni, luna trece pe cer
singură şi în timpul altor două luni ea apune odată cu soarele prin cele
două porţi care se află în mijloc, adică prin a treia şi a patra. Ea
răsare timp de şapte zile şi îşi împlineşte drumul său.
- Apoi ea se apropie de poarta prin care a
trecut soarele şi timp de opt zile ea trece prin a doua poartă la fel ca
şi soarele.
- Şi în timp ce soarele răsare prin poarta
a patra, luna răsare timp de şapte zile până când soarele trece prin
poarta a cincea.
- Încă din timpul celor şapte zile, ea
coboară către poarta a patra, ea este atunci în toată lumina sa, dar ea se
micşorează curând şi înaintează prin prima poartă timp de opt zile.
- Apoi ea se îndreaptă din nou către a
patra poartă de unde răsare soarele.
- Am aflat deci locurile lor ca şi
răsăritul şi apusul soarelui urmând ordinea lunilor anului.
- Şi în aceste zile la fiecare cinci ani se
adaugă treizeci de zile pentru ca ele sunt în plus în anul solar. Şi toate
zilele care vor aparţine unuia dintre aceşti cinci ani vor fi în număr de
treisute şaizeci şi patru. Vor fi mai mult cu şase zile pentru fiecare
dintre ele, astfel încât să se alcătuiască o lună suplimentară de treizeci
de zile.
- Luna lunară este mai scurtă decât luna
solară şi stelară.
- În rest ea este cea care potriveşte anii
în aşa fel încât ei să nu difere cu nici o zi şi să fie tot timpul de
treisute şaizeci şi patru de zile. În trei ani sunt o mie nouazeci şi doua
de zile, în cinci ani o mie opt sute douăzeci de zile, în opt ani doua mii
nouă sute douăsprezece zile.
- Cât priveşte anii lunari, trei ani conţin
o mie şaizeci şi două de zile, cinci ani mai scurţi decât cei ai soarelui,
cu cincizeci de zile nu cuprind decât o mie şapte sute şaptezeci şi două
de zile, iar opt ani lunari cuprind două mii opt sute treizeci şi două de
zile.
- Astfel opt ani lunari sunt mai scurţi
decât opt ani solari cu optzeci de zile.
- Anii se socotesc deci prin crugul
soarelui sau a lunii, ei sunt mai lungi sau mai scurţi după cum ne luăm
după unul sau după altul dintre aceşti aştri.
Capitolul 72
- Iată acum conducătorii şi prinţii care
hotărăsc peste toată creaţia, peste toate stelele ca şi peste cele patru
zile adăugate pentru implinirea anului.
- Ei au nevoie de aceste patru zile deşi
ele nu fac parte din an.
- Oamenii s-au înşelat asupra acestor zile
căci trebuie ţinut cont de aceşti luminători pentru a se face socoteala,
ştiind că una este adăugată la prima poartă, a doua la a treia, alta la a
patra şi ultima la a şasea.
- Acesta este felul în care se împlineşte
numărul de treisute şaizeci şi patru de poziţii care formează tot atâtea
zile. Iată semnele:
- Anotimpurile, anii
- Şi zilele, aşa cum Uriel mi le-a făcut
cunoscute. Uriel este îngerul pe care Domnul gloriei l-a aşezat peste toţi
aştrii
- Care strălucesc în cer şi luminează
pământul. Aceştia sunt:
- Cei ce împart zilele şi nopţile, altfel
spus: soarele, luna astrele întregii armate cereşti care străbat cerul pe
carele lor în toate direcţiile.
- Astfel Uriel mi-a arătat dousprezece
porţi care se deschid pentru carul soarelui, de unde izvorăsc raze fără
număr.
- Prin ele vine pe pământ, atunci când
aceste porţi se deschid la timpul hotărât, prin ele izbucnesc de asemenea
vânturile şi spiritele picăturilor de roua, când ferestrele de la marginea
cerului se deschid la timpul hotărât prin voinţa divină.
- Am văzut douăsprezece porţi în cer la
marginile pământului prin care ies soarele şi luna şi stelele şi toate
lucrările cerului la răsărit şi la apus.
- Şi alte ferestre se deschid încă la
dreapta şi la stânga.
- Una dintre aceste ferestre măreşte
căldura verii, ca şi porţile prin care pleacă şi unde se reântorc fără
încetare aceste stele într-o rotire fără sfârşit.
- Şi am văzut în cer carul pe care se află
aceste stele rotindu-se deasupra lunii fără a obosi niciodată. Una dintre
ele este mai strălucitoare decât celelalte, aceasta face crugul lumii
întregi.
Capitolul 73
- Şi către marginile pământului am văzut
douăsprezece porţi pentru toate vânturile care ies din timp în timp pentru
a se răspândi pe pământ.
- Trei dintre aceste porţi se deschid în
partea opusă cerului, celelalte trei la apus, trei spre dreapta şi trei
spre stânga. Primele trei privesc spre răsărit, ultimile trei spre
miazănoapte. Cele care sunt aşezate la dreapta şi la stânga privesc spre
miazăzi şi spre apus.
- Prin patru porţi ies vânturile de
binecuvântare şi de mântuire şi prin celelalte opt vânturile de jale. Când
ele suflă, ele aduc stricăciune pământului şi locuitorilor săi, apelor şi
tuturor celor ce trăiesc în ele.
- Prinţul vânturilor iese prin poarta
aşerzată la răsărit şi prin prima poartă de la răsărit care se apleacă
spre miazăzi. Acest vânt aduce distrugerea, seceta, căldura înabuşitoare
şi stricăciunea.
- De la a doua poartă care este în mijloc
se răspândeşte egalitatea sau măsura dreaptă pentru toate lucrurile,
ploaia, fertilitatea, curăţenia şi forţa; de la ultima poartă, întoarsă
către miazănoapte vine frigul şi seceta.
- După aceste vânturi vin vânturile lui
Notus care suflă prin trei porţi principale, prin prima, întoarsă către
răsărit iese un vânt cald.
- Dar prin poarta din mijloc se împraştie
un miros plăcut, picături de roua, ploaia mântuirea şi viaţă.
- De la a treia poartă, către apus, vin
roua, ploaia, tăciunea şi stricăciunea
- Vântul din nord suflă prin trei porţi. De
la a şaptea, aşezată lângă aceea care priveşte la miazăzi ies roua,
ploaia, tăciunea şi stricăciunea. De la cel de mijloc vine ploaia, roua,
viaţă şi mântuirea. De la a treia poartă întoarsă spre apus, dar apropiată
de miazănoapte vine grindina, gheaţa, zăpada, ploaia şi roua.
- Vin în sfârşit, din a patra regiune,
vânturile de apus. De la prima poartă ies roua, ploaia, gheaţa, frigul,
zăpada şi gerul, de la poarta din mijloc, ploaia, liniştea şi abundenţa.
- De la ultima din partea de miazăzi,
uscăciunea, dezastrul, seceta şi moartea.
- Astfel se încheie descrierea celor
doisprezece porţi aşezate în patru colţuri ale cerului.
- Toate legile lor, toate înrâuririle lor,
bune sau rele, eu ţi le-am dat lămurit, o fiul meu Metusala!
Capitolul 74
- Primul vânt se numeşte de răsărit pentru
că este primul.
- Al doilea se numeşte vântul de miazăzi,
pentru că acesta este momentul când coboară Cel veşnic, Cel binecuvântat
pe veci.
- Vântul din apus se mai numeşte şi vântul
scăderii pentru că acesta este partea în care toate astrele cereşti se
micşorează şi coboară.
- Al patrulea vânt, vântul de miazănoapte
se împarte în trei părţi: una este destinată locuinţelor oamenilor,
cealaltă e ocupată de lacuri, de văi, de pădure, de râuri, de locuri
acoperite de întuneric sau de zăpadă, a treia este raiul.
- Am văzut şapte munţi mai înalţi decât
toţi munţii de pe pământ, de acolo se împarte chiciura, zilele,
anotimpurile şi anii vin şi trec peste ele.
- Am văzut şapte fluvii pe pământ mai mari
decât toate celelalte fluvii, unul curge de la apus spre răsărit şi merge
să se verse în Marea cea Mare.
- Celelalte două curg din miazănoapte spre
mare şi vin să se verse în marea Eritreei, către răsărit.
- Am văzut şapte insule mari pe această
mare, două în apropierea ţărmului, cinci în Marea cea Mare.
Capitolul 75
- Numele soarelui sunt: Oz-iares şi Tomas.
- Luna are patru nume: Primul este Asonia, al doilea Ebla, al
treilea Benaces, al patrulea Erae.
- Aceştia sunt doi mari luminători, drumurile cărora sunt cât
crugul cerului şi care au mărimi egale.
- În drumul soarelui există şapte părţi de lumină care sunt
reflecate de lună. Aceste şapte părţi vor lumina luna până la sfârşit. Ele
ies prin poarta de la apus, după ce au luminat în miazănoapte şi revin pe
cer prin poarta de la răsărit.
- Când luna răsare, ea apare în cer, şi ea este luminată de
jumatate din a şaptea parte a lunii.
- Aceasta lumină se întregeşte la capătul a paisprezece zile.
- Curând se vor întregii de trei ori cinci părţi de lumină,
astfel încăt după cinsprezece zile ea ajunge la mărimea sa întragă.
- Atunci luna reflectă toată lumina pe care o primeşte de la
soare.
- Ea descreşte apoi şi urmează în descreşterea sa acelaşi drum
pe care l-a avut şi la creşterea sa.
- În unele luni luna are 29 de zile. Există alte luni când ea
are douazeci şi opt de zile.
- Uriel mi-a arătat încă o lege. Aceasta este felul în care
lumina dată de soare vine şi se împraştie pe lună.
- În tot timpul în care luna creşte în lumina sa, ea înaintează
în faţa soarelui până când la terminarea a paisprezece zile lumina sa
ajunge până in cer.
- Dar când ea creşte, sau când această lumină este absorbită
puţin câte puţin în cer, prima zi se numeşte lună nouă, pentru că în
această zi ea reâncepe să primească lumina de la soare.
- Ea este completă, în ziua când soarele coboară la apus, pe
când luna urcă la răsărit.
- Atunci luna străluceşte toată noaptea până când soarele răsare
înaintea ei, atunci luna se şterge în faţa soarelui.
- Când lumina se apropie de lună, ea descreşte încă, până când
ea este complet acoperită, atunci timpul său este terminat.
- Atunci crugul său gol este fără nici o lumină.
- În timpul a trei luni ea face drumul său în treizeci de zile
şi în timpul altor trei luni ea îl face în douăzeci şi nouă de zile.
- Şi în timpul a trei luni ea are un drum de treizeci de zile şi
în timp de trei luni un drum de douăzeci şi nouă de zile.
- Noaptea ea apare timp de douăzeci de zile ca o figură de om şi
ziua ea se confundă cu cerul.
Capitolul 76
- Şi acum fiul meu Metusala, eu ţi-am făcut
ţie cunoscut totul, şi descrierea cerului este terminată.
- Te-am făcut să vezi cursa tuturor
astrelor luminoase care stăpânesc anotimpurile, diferitele perioade ale
anului şi diversele lor influenţe, formarea lunilor, a săptămânilor şi a
zilelor. De asemenea te-am făcut să vezi descreşterile lunii, care se
petrec la a şasea poartă, căci aceasta este poarta la care luna îşi pierde
lumina.
- Acesta este locul în care începe luna,
acesta este şi locul unde ea se termină la vremea hărăzită, după ce ea a
parcurs o sută şaptezeci şi şapte de zile, adică douazeci şi şapte de
zile, adică douazeci şi cinci de săptămâni şi doua zile.
- Drumul său este mai scurt decât al
soarelui, şi are cinci zile mai puţin pe semestru.
- Când ea este plină prezintă o faţă de om.
Aceasta mi le-a făcut cunoscute Uriel, marele înger care le guvernează.
Capitolul 77
- În aceste zile Uriel mi-a spus: Iată,
te-am făcut să ştii totul ,o Enoh!
- Ei ţi-am revelat totul. Tu vezi soarele,
luna şi îngerii care dirijează stelele din cer, care conduc mişcările lor,
fazele lor şi schimbările lor.
- Zilele păcătoşilor nu vor fi împlinite.
- Sămânţa lor nu le va ajunge în şesuri şi
câmpii, muncile pământului vor fi răvăşite, nimic nu le va veni la timpul
său. Ploaia va rămâne în aer şi cerul va fi de bronz.
- În acele timpuri roadele pământului vor
fi întârziate, ele nu vor înflori la timpul lor şi pomii îşi vor opri
fructele.
- Luna îşi va schimba drumul său, ea nu va
mai apare la timpul său. Cerul va dogorâ şi nici un nor nu se va vedea şi
uscăciunea se va întinde pe suprafaţa pământului. Stele căzătoare vor
brăzada cerul căci multe stele se vor întoarce din drumul lor obişnuit,
rătăcind prin genuni.
- Şi îngerii care le conduc nu vor putea
face nimic ca să le întoarcă pe drumul lor şi toate stelele se vor
răzvrăti împotriva păcătoşilor.
- Locuitorii pământului vor fi buimaci în
gândurile lor, ei îşi vor strica toate căile lor.
- Ei vor călca poruncile Domnului şi se vor
crede zei, în acest timp răul se va înmulţi în sânul lor.
- Dar pedeapsa cerului nu se va lăsa
aşteptată, ei vor pierii cu toţii.
Capitolul 78
- Şi el mi-a zis: „O Enoh, priveşte această
carte care este coborâtă din ceruri, citeşte ce este în ea şi încearcă să
înţelegi tot ce cuprinde ea”.
- Atunci am văzut tot ce a venit din cer şi
am înţeles tot ce era scris în carte. Citindu-le, am cunoscut toate
lucrările oamenilor.
- Toate lucrările copiilor cărnii, de la
începuturi şi până la sfârşit.
- Şi am lăudat pe Domnul, Regele Gloriei,
Făuritorul tuturor acestor minunăţii.
- Şi L-am preamărit pentru marea Sa
răbdare, pentru îndurarea Sa faţă de copiii lumii.
- Şi am strigat: Preafericit este omul care
moare în dreptate şi în bine şi căruia nu i se poate pune în faţă nici o
carte a fărădelegii care nu a cunoscut nedreptatea!
- Atunci cei trei sfinţi m-au apucat şi
m-au dus pe pământ, lăsându-mă în faţa uşii casei mele.
- Şi ei mi-au spus: Explică toate aceste
lucruri fiului tău Metusala, anunţă-i pe toţi copiii tăi că nici o fiinţă
nu va rămâne fără a fi judecată în faţa lui Dumnezeu, căci El este
Creatorul.
- Timp de un an întreg, noi te vom lăsa cu
copiii tăi, pentru ca să îţi găseşti puterile dintâi şi ca tu să poţi să
îţi înveţi familia, să scrii toate lucrurile pe care le-ai văzut şi să le
desluşeşti copiilor tăi. Dar în mijlocul anului viitor, te vom ridica din
mijlocul alor tăi şi inima ta se va întoarce la puterea dintâi, căci
Alesul va dezvălui alesului secretele dreptăţii, cel drept se va înveseli
cu cel drept, ei vor mărturisi pe Dumnezeu laolaltă. Cât priveşte
păcătoşii, ei vor pieri cu păcătoşii.
- Şi depravaţii cu depravaţii.
- Şi chiar aceia care au trăit în dreptate
vor muri din cauza faptelor rele ale oamenilor şi ei îşi vor da sufletul
din cauza faptelor celor răi.
- În acele zile, ei vor înceta să Îmi mai
vorbească. 13. Şi am revenit la fraţii mei, lăudând şi binecuvântând pe
Domnul.
Capitolul
79
- Deci, fiul meu Metusala, eu ţi-am spus
totul, am scris totul, ţi-am dezvăluit totul şi ţi-am dat o carte pentru
fiecare lucru.
- Păstrează, fiul meu, cărţile scrise de
mâinile tatălui tău şi transmitele generaţiilor viitoare.
- Ţi-am dat înţelepciune, ţie, copiilor tăi
şi urmaşilor tăi, pentru ca ei să dea mai departe această înaltă
înţelepciune în toate gândurile lor, urmaşilor lor. Şi cei care vor
înţelege nu vor mai putea dormi, dar ei vor deschide urechile pentru a le
primi, pentru ca să se facă vrednici de această înţelepciune care va fi
pentru ei ca o hrană cerească.
- Fericiţi sunt cei drepţi, fericiţi cei
care merg în dreptate cei care nu cunosc deloc nedreptatea şi care nu se
aseamană deloc cu păcătoşii ale căror zile sunt numărate.
- Cât priveşte drumul soarelui în cer, el
intră şi iese prin diferitele porţi timp de treizeci de zile cu
conducătorii a mii de specii de stele, cu cei patru care le sunt alăturaţi
şi care sunt legaţi de cele patru zile suplimentare.
- Oamenii sunt într-o mare greşeală cu
privire la aceste zile, ei nu ţin cont de ele în calculele lor. Dar aceste
zile suplimentare există: una la prima poartă, a doua la a treia, a treia
la a patra şi ultima la a şasea poartă.
- Anul se compune astfel din trei sute
şaizeci şi patru de zile.
- Astfel calculul este exact. căci aceşti
aştri, aceste luni, aceste perioade, aceşti ani şi aceste zile Uriel mi
le-a arătat şi lămurit, el care din partea lui Dumnezeu are putere asupra
tuturor acestor aştri şi care potriveşte înrâuririle lor.
- Iată ordinea astrelor fiecare după locul
lor din cer, unde răsare şi apune după anotimpuri, perioade, zile şi luni.
- Iată numele celor care le conduc, care
veghează aspura drumurilor lor, perioadele lor, înrâuririle lor.
- Patru dîntre ei deschid drumul, ei împart
anul în patru parţi. Alţi doisprezece vin după aceea, cei care formeaza
cele doisprezece luni ale anului, împărţite în trei sute şaizeci şi patru
de zile, cu conducătorii de câte o mie care deosebesc zilele, zilele
obişnuite ca şi zilele suplimentare, cei care ca primii conducători împart
anul în patru părţi.
- Conducătorii miilor sunt aşezaţi în
mijlocul celorlalţi şi fiecare dintre ei este aşezat la locul său. Ci,
iată numele celor care conduc cele patru părţi ale anului, anume: Melkel,
Helammelak.
- Meleyal şi Marel.
- Cât priveşte numele celorlalţi, acestea
sunt: Adnarel, Jyasural şi Jeyeluineal.
- Aceştia trei din urmă merg după
comandanţii claselor de stele, fiecare merge de fiecare dată după aceia
care împart anul în patru părţi.
- În prima parte a anului apare Melkel,
care se mai numeşte şi Tarnaa şi Zahaia.
- Zilele supuse influenţei sale sunt în
număr de nouazeci şi una.
- Şi iată ce se întamplă pe pământ în
timpul acestor zile: sudoare, căldură și muncă.Toţi arborii devin fertili,
frunzele cresc, recolta de cereale îi bucură pe agricultori , trandafirii
şi toate florile împodobesc câmpiile iar copacii morţi în iarnă, acum se
usucă.
- Iată-i pe cei care conduc al doilea rând:
Barkel, Zahebelo şi Heloyalel, pe care îl ajuta şi Helammelak, numit şi
soare sau prea strălucitorul.
- Zilele supuse influenţei lor sunt în
număr de nouăzeci şi una. 21. Iată ce se întamplă pe pământ in acest timp:
căldură şi secetă, pomii îşi dau fructele lor şi fructele sunt bune de
uscat.
- Turmele merg la păşunile lor şi oile se
aşează jos. Se recoltează toate darurile pământului, se îngrămădesc
grânele în hambare şi se pun strugurii în prese.
- Numele celorlalţi sunt: Gedael, Keel,
Heel. 24. Cărora trebuie să îl adăugăm pe Asphael.
- Şi zilele autorităţii sale sunt împlinite
şi terminate.
Capitolul 80
- Şi acum fiul meu Metusala, ţi-am
împărtăşit toate viziunile pe care le-am avut înaintea ta. Am avut altele
doua înainte de căsătoria mea şi una dintre ele nu seamănă cu cealaltă.
- Prima mi-a apărut în timpul când eram
ocupat să citesc, şi a doua cu câtva timp înainte de căsătoria cu mama ta.
Acestea au fost doua viziuni importante.
- În legatură cu ele am întrebat pe Domnul.
M-am odihnit în casa bunicului meu Mahalaleel şi am văzut cerul
strălucitor şi luminos.
- Şi m-am prosternat şi am văzut pământul
mistuit de o mare genune şi munţii agăţaţi deasupra munţilor.
- Coline cădeau peste coline, copacii cei
mai înalţi se despicau pe toată lungimea lor şi erau aruncaţi în adânc şi
cădeau până la fund.
- Văzând acest prăpăd, vocea mea s-a
împleticit. Am strigat Gata, s-a sfârşit cu pământul. Atunci bunicul meu
Mahalaleel ma ridica şi îmi spuse: Pentru ce strigi fiul meu, de ce
jeleşti?
- Îi povestii viziunea pe care am avut-o şi
el îmi spuse: Ce ai văzut tu este grav fiul meu.
- Şi viziunea pe care tu ai avut-o este
izbitoare, ea se refera bineînţeles la păcatele pământului, pe care
trebuie să îl înghită adâncurile. Da, va veni o mare pustiire.
- Pentru aceasta, O! fiul meu, ridică-te şi
roaga-l pe Dumnezeul gloriei, căci tu eşti credincios şi pentru ca El să
lase câteva persoane pe pământ şi pentru ca oamenii să nu piară cu toţii.
Fiul meu pustiirea va veni din cer pe pământ şi aceasta va fi o mare
ruină.
- Atunci ma ridicat şi Îl implorai pe
Dumnul, mi-am scris rugile mele pentru generaţiile din lume, dându-i
fiului Metusala toate lămuririle pe care el putea să le dorească.
- Şi când am ieşit şi am văzut soarele
ridicându-se la răsărit, luna coborând la apus, toate stelele pe care
Dumnezeu le-a creat înaintând falnic pe cer, atunci L-am preamărit pe
Domnul a toată dreptatea, am slăvit numele Său cel Sfânt, pentru că el a
făcut ca soarele să se ivească prin ferestrele de la răsărit, el urcă şi
se ridică pe bolta cerului şi âşi âmplineşte calea sa strălucitoare.
Capitolul 81
- Şi ridicai mâinile spre cer şi laudai pe Cel Prea Înalt. Şi
deschisei gura şi mă folosi de limba pe care Dumnezeu a dat-o tuturor
copiilor oamenilor, pentru a o folosi ca unealtă pentru gândurile lor şi
L-am slăvit în aceşti termeni:
- Tu eşti binecuvântat Doamne, rege puternic şi desăvârşit,
Domnul tuturor creaturilor din cer, Rege al regilor, Domn al întregului
univers a cărei Domnie, Stăpânire şi Măreţie nu se va termina niciodată.
- Din veac în veac Domnia Ta va dăinui. Cerurile sunt tronul tău
pentru totdeauna şi pământul este scara ta din veşnicie în veşnicie.
- Căci Tu le-ai făcut şi Tu eşti cel care le conduci. Nimic nu
poate ocoli puterea Ta fără sfârşit. Cu Tine înţelepciunea rămâne veşnic
aceeaşi, ea vegheză fără încetare lângă tronul Tău. Tu cunoşti, Tu vezi,Tu
auzi tot, numic nu scapă privirii Tale puternice, căci ochiul tău este
pretutindeni.
- Iată îngerii care au călcat ordinele Tale şi furia Ta planează
asupra trupurilor omeneşti până în marea zi a judecăţii.
- Ci, Domnul Dumnezeul meu, rege puternic şi îndulgent te
implor, te rog insistent ascultă rugile mele, fă ca paşii mei să
dăinuiască pe pământ şi ca neamul omenesc să nu piară cu totul!
- Nu părăsi pământul devastat şi fă ca el să nu fie distrus
niciodată!
- O, Doamne înlătură de pe faţa pământului fiinţele care te-au
jignit. Dar păstrează rasa celor drepţi pentru a dăinui pentru totdeauna.
O Doamne nu îţi întoarce faţa de la servitorul tău!
Capitolul 82
- După aceea am avut o altă viziune pe care vreau să ţi-o
lămuresc, O!fiul meu. Şi Enoh se ridică şi spuse către fiul său Metusala:
Lasă-mă să îţi povestesc, o, fiul meu. Ascultă vorba din gura mea şi
pleacă-ţi urechea la viziunea şi visul tatălui tău. Înainte de a lua în
căsătorie pe mama ta, avui o viziune în patul meu.
- Iată un taur ieşind din pământ.
- Şi acest taur era alb.
- După aceea a ieşit o juncă şi cu ea doi
viţei tineri dintre care unul era negru şi unul roşu.
- Cel negru îl lovea pe cel roşu şi îl
urmarea pe tot pământul. 6. Din acel moment nu îl mai observai pe viţelul
cel roşu, dar cel negru devenii deodata foarte Bătrân şi avea cu el o
juncă
- După aceea văzui mai mulţi tauri născuţi
din acest cuplu care le semănau şi care îi urmau.
- Şi prima juncă se îndepărta din
apropierea primului taur şi ea căuta viţelul roşu dar nu îl găsi.
- Şi ea scotea gemete jalnice căutându-l.
- Şi ea continua ţipetele sale până când
taurul se apropie de ea, din acel moment ea înceta să mai plângă şi să
geamă.
- Şi apoi ea aduse pe lume un taur alb.
- Şi după aceea mulţi alţi tauri şi alte
junci.
- Mai văzui în visul meu un bou alb care
crescu la fel şi sfârşi prin a deveni un mare bou alb.
- Şi din el ieşiră mulţi boi care erau
asemănători cu el.
- Şi ei începură să facă alţi boi albi
asemănători şi ei urmau unii după alţii.
Capitolul
83
- Îmi ridicai privirea şi văzui cerul
deasupra capului meu.
- Şi iată că o stea căzu din cer.
- Şi ea se înălţa în mjlocul acestor tauri
şi păru ca paşte împreună cu ei.
- După aceea văzui alţi tauri mari şi negri
şi iată că ei schimbă fără încetare păşunile şi staurele, în timp ce
tinerii lor viţei încep să se jelească împreuna cu ei şi uitându-mă încă o
dată la cer, văzui mai multe astre care coborau şi se îndreptau spre
această stea unica.
- În mijlocul viţeilor tineri, taurii erau
cu ei şi păşteau cu ei.
- Privii şi admirai aceste lucruri şi iată
că taurii au început să intre în călduri şi să se suie peste junici,
acestea primind sămânţa lor au adus pe lume elefanţi, cămile şi măgari.
- Şi tauri erau înspăimântaţi de această
generaţie monstruoasă şi imediat ei i-au muşcat şi i-au lovit cu coarnele
lor.
- Şi elefanţi i-au devorat pe tauri şi iată
că toţi copiii pământului s-au cutremurat de cele ce au văzut şi au rămas
îngroziţi.
Capitolul 84 (posibil incomplet)
- Privii în continuare şi îi văzui cum se
loveau unii pe alţii, se mâncau între ei şi auzii pământul care gemea.
Atunci întorsei a doua oară privirile mele către cer şi într-o a doua
viziune, văzui ieşind oameni asemănători cu oamenii albi. Era unul şi
alţii trei care îl însoţeau.
- Aceşti trei oameni care au ieşit la urmă,
m-au luat de mână şi ridicându-mă deasupra pământului şi a locuitorilor
săi m-au condus într-un loc deosebit.
- Şi de acolo m-au urcat pe un turn înalt
înconjurat de coline mai joase şi ei mi-au spus: Rămâi aici până când tu
vei vedea ce se va întampla cu aceşti elefanţi, aceste cămile şi aceşti
măgari, aceste stele si toate aceste vite.
Capitolul
85
- Atunci am observant pe acela dintre cei
patru oameni albi care ieşise primul.
- Şi el apucă prima stea care căzuse din
cer.
- Şi el îi legă picioarele şi mâinile şi o
aruncă într-o vale îngustă, adâncă, dezgustătoare şi întunecată.
- Atunci unul din cei patru trase o sabie
şi o întinse elefanţilor, cămilelor şi măgarilor, care au început să se
lovească cu ea unii pe alţii, şi tot pământul se cutremura.
- Şi în viziunea mea, iată: văzui pe unul
din cei patru oameni coborâţi din cer cum aduna şi apuca toate stelele
mari ale căror părti sexuale erau asemanatoare cu părţile sexuale ale
cailor şi le arunca pe toate, cu picioarele şi mâinile legate, în
peşterile pământului,
Capitolul
86
- Atunci unul din cei patru oameni se
apropie de ceilalţi tauri şi le arăta lor anumite mistere la care ei s-au
cutremurat. Şi se născu un om care construi o mare corabie. El locui în
această corabie şi cu el trei tauri şi s-a făcut o învelitoare pe deasupra
lor.
- Îmi ridicai din nou privirea către cer şi
observai o mare boltire şi avea deasupra şapte cascade care vărsau torente
de ploaie peste sat.
- Privii iarăşi şi iată că izvoarele
pământului se răspândiră peste pământ în acest sat.
- Şi apa începu să se învolbureze şi să
crească peste pământ în aşa fel încăt nu mai am putut zări acel sat,
pentru că era tot acoperit cu apă.
- Era într-adevăr multă apa, întumeric şi
nori şi iată că înalţimea apei depăşi înalţimea tuturor satelor.
- Apele au acoperit în întregime şi au
învăluit pământul.
- Şi toţi taurii care erau adunaţi fură
înecaţi şi pieiră în ape. 8. Dar nava plutea peste suprafaţa acestor ape.
În acest timp toţi taurii şi elefanţii, cămilele şi măgarii şi cirezile,
pieiră în această inundaţie imensă, ei dispărură ighiţiţi şi nu i-am mai
putut vedea în adâncurile din care nu au mai putut să scape.
- Mai privii încă şi iată cascadele
încetară să mai cadă din înalt, izvoarele pământului să mai curgă, iar
adâncurile se întredeschiseră.
- Şi apele se retrăgeau în ele şi apăru
pământul.
- Şi corabia se aseză pe pământ,
întunericul se împrăştie şi apăru lumina.
- Atunci boul alb, care s-a făcut om, ieşi
din arcă şi cu el a tras tauri.
- Şi unul din cei trei tauri era alb şi semăna
cu acest bou, un altul era roşu ca sângele şi al treilea era negru, şi
taurul alb se retrăse de ceilalţi.
- Şi animalele câmpului şi păsările cerului
începură să se înmulţească.
- Şi diferitele specii ale acestor animale
se grupară, lei, tigri, lupi, câini, mistreţi, vulpi, cămile şi porci.
- canari, ulii, vulturi şi corbi. 17. Şi
printre ei se născu un bou alb.
- Şi ei începură să se muşte unii pe
ceilalţi şi boul alb care a fost născut între ei va zămisli un catâr şi un
bou alb şi după aceea mai mulţi catâri. Şi boul alb care a fost zămislit
din el a nascut la rândul său un mistreţ şi o oaie albă.
- Mistreţul zămisli mulţi alţi mistreţi.
- Şi oaia alte douăsprezece oi.
- când aceste douăsprezece oi sau făcut
mari ele vândură una dîntre ele măgarilor.
- Şi măgarii vândură oaia lupilor.
- Şi ea crescu printre ei.
- Atunci Domnul aduse celelalte oi pentru a
locui cu prima şi să pască cu ea în mijlocul lupilor.
- Şi ele se înmulţiră şi păşunile lor erau
din abundenţă.
- Dar lupii începură să le înspăimănte şi
să le prigonească şi le omorau mieii.
- Şi ei îi aruncau în adâncurile unui mare
fluviu.
- Atunci oile au început a se jeli din
cauza pierderii micuţilor lor şi a se întoarce către Domnul lor, una
dintre ele reuşi să scape şi se întoarse printre catâri.
- Şi văzui oile gemând, rugându-se şi
implorând pe Domnul,
- din toate puterile lor ,până când Domnul
a coborât la strigătele lor, din înălţimea locuinţei Sale cereşti şi
binevoi să le viziteze.
- Şi El chemă oaia scăpată din mijlocul
lupilor şi i-a comandat să meargă să îi găsească pe lupii ucigaşi şi să le
spună să nu le mai supere pe oi.
- Atunci oaia merse să ducă lupilor forţa
Cuvântului lui Dumnezeu şi o altă oaie a venit în întâmpinarea primei şi
merse cu ea.
- Şi amândouă intrară în locuinţa lupilor
şi le-au spus să nu mai persecute oile.
- După aceea văzui lupii năpăstuind tot mai
mult turmele de oi. Şi oile strigară iarăşi către Domnul şi Domnul cobora
în mijlocul lor.
- Şi El începu să omoare lupii care urlau,
dar oile au păstrat liniştea şi nu au strigat.
- Şi iată că văzui cum ele ieşiră din ţara
lupilor. Ochii acestor lupi au orbit şi ei au ieşit şi au urmărit oile cu
toate forţele lor. Dar Domnul oilor mergea cu ele şi le conducea.
- Şi toate oile L-au urmat.
- Faţa Sa era înfricoşătoare, înfăţişarea
Sa era strălucitoare şi măreaţă. În acest timp lupii au început să
urmarească oile până când au ajuns la marginea unei mări întinse.
- Atunci marea a fost împărţită şi apele se
traseră în parţi ca un zid. 40. Şi Domnul oilor care le conducea se aşeză
între ele şi lupi.
- În acest timp lupii nu puteau vedea deloc
oile, dar ei le-au urmărit până în mijlocul mării şi atunci apele s-au
închis în spatele lor
- Dar când l-au văzut pe Domnul, ei s-au
întors pentru a fugi dinaintea feţei Lui.
- Dar atunci apele s-au reunit după legile
fireşti şi ele i-au înghiţit pe lupi. Şi eu văzui pe toţi aceia care au
urmărit oile înecându-se în valuri.
- Cât pentru oi ele trecură marea şi au
mers în acel pustiu care nu avea nici un copac, nici apă, nici verdeaţă.
Şi ele vor începe să deschidă ochii şi să vadă.
- Şi Îl văzui pe Domnul acestor oi trăind
împreună cu ele şi dându-le apa necesară.
- Cu oaia care le conducea pe celelalte.
47. Şi această oaie se sui pe culmea unei stânci înalte şi Domnul oilor a
trimis-o către celelalte.
- Şi Îl vazui pe Domnul acestor oi în
mijlocul lor şi faţa Sa era aspră şi înfricoşătoare.
- Şi când l-au observat, oile s-au
înspăimăntat.
- Şi tremurând toate au înconjurat-o pe
oaia care le conducea şi pe cea care era cu ea şi ele i-au zis: Noi nu
putem nici să rămânem în faţa Domnului, nici să Îl privim în faţă.
- Atunci oaia care le conducea se sui din
nou pe piscul muntelui.
- Şi celelalte oi au început să fie orbite
şi să se depărteze de drumul pe care le-a arătat oaia. Dar aceasta nu ştia
nimic.
- Şi Domnul s-a mâniat contra lor şi când
oaia a înţeles ce se întamplă la poalele muntelui,
- ea coborâ în grabă şi când se apropie de
ele, ea găsi multe, 55. Care erau oarbe,
- şi care şi-au părăsit drumul. Şi când
celelalte oi au văzut-o. ele strigară şi tremurară în prezenţa sa.
- Şi ele îi cerură să revină la staulul lor.
- Atunci această oaie, conducând pe
celelalte oi cu ea s-a apropiat de cele care erau rătăcite.
- Şi ea incepu să le lovească şi ele erau
înspăimântate de prezenţa ei. Atunci ea a adus inapoi la stână pe cele
care erau rătăcite.
- Şi mai văzui într-o viziune că această
oaie se făcu om şi el construi pentru Domnul o stână şi el a adus oile în
ea.
- Văzui încă cum a căzut o oaie care era
venită în faţa celui care era conducătorul celorlalte. Văzui în sfârşit
pierind un mare număr din celelalte oi, micuţii lor crescând în locul lor,
întrând într-o nouă păşune şi venind la malul unui fluviu.
- Şi oaia care le-a condus şi a devenit om,
se despărţi de ele şi muri.
- Şi toate oile au căutat-o şi au strigat-o
cu ţipete jalnice.
- Văzui şi că ele se opriră din plâns şi că
ele trecură peste apele unui fluviu.
- Acolo crescură alte oi, pentru a le
înlocui pe cele care muriseră şi care le-au condus mai înainte.
- În sfârşit le văzui întrând în acest loc
norocos, pe un pământ al binefacerii şi al bucuriei.
- Ele şi-au potolit foamea şi stânele lor
se ridicară pe acest pământ preafericit şi ochii lor erau când deschişi
când orbiţi, până când una dîntre oi s-a ridicat din mijlocul lor şi le-a
condus în aşa fel încât le-a readus pe toate şi le-a deschis ochii. 68.
Dar câinii, vulpile şi mistreţii au început să le mănânce până când o altă
oaie a ajuns ruina turmei şi berbecul care le condusese. Acest berbec
începu să lovească cu coarnele sale câinii, vulpile şi mistreţii şi i-a
omorât pe toţi.
- Dar când prima oaie deschise ochii, a
văzut fala berbecului pălind şi stingându-se.
- Căci el începuse să lovească şi oile, să
le năpăstuiască şi să îşi uite toată onoarea.
- Atunci Domnul trimise pe această prima
oaie la o altă oaie pentru a o face berbec şi conducător al turmei în
locul celui care şi-a mânjit gloria sa.
- Ea a mers şi i-a vorbit şi a aşezat ca un
berbec şi câinii nu încetau să le supere pe oi.
- Şi primul berbec la năpăstuit pe al
doilea.
- Atunci acesta se sculă şi fugi din faţa
primului berbec. Văzui câinii care l-au chinuit pe acest prim berbec.
- Dar al doilea se ridică şi conduse
tinerele oi.
- Şi el zămisli mai multe oi, dar în cele
din urmă muri.
- Şi el a pus ca urmaş un berbec tânăr care
deveni comandantul şi conducătorul turmei. 78. Şi sub el oile crescură şi
se înmulţiră.
- Şi toţi câinii, vulpile şi mistreţii se
temeau şi fugeau din faţa lui.
- căci acest berbec lovea şi ţinea la
distanţă toate fiarele sălbatice în aşa fel că lor le era peste putinţă să
mai prigonească oile sau să răpească macar una singură.
- Şi stâna deveni mare şi minunată şi se ridică
un turn înalt cu ajutorul acestor oi.
- Stâna era puţin ridicată, dar turnul era
foarte înalt.
- Şi Domnul oilor se aşeză în acest turn şi
voi să i se ridice o masă măreaţă.
- Dar văzui curând că oile au început să
greşească din nou, să urmeze drumuri diferite şi să părăsească stâna lor
- Şi Domnul chemă pe unele şi le trimitea
pe celelalte.
- Dar acestea începură să le omoare pe
primele. Cu toate acestea una dintre ele a reuşit să ocoleasca năpasta
care o ameninţa şi fugind, predica împotriva celor care au vrut să o
ucida.
- Şi Domnul oilor a scăpat-o din mâinile
lor, a urcat-o şi a aşezat-o lângă mine şi rămase aici.
- El trimise atunci la aceste oi nelegiuite
alte oi pentru a avea un martor împotriva lor.
- Mai văzui că aceste oi care l-au
abandonat pe Domnul şi turnul înălţat în onoarea Sa, rătăceau orbecăind în
regiuni necunoscute.
- În sfârşit Îl văzui pe Domnul însuşi
răzbunându-se, căci El făcu un mare masacru, dar ele strigară împotriva
lui, atunci El abandonă templul Său şi îl lăsă în puterea leilor,
tigrilor, lupilor, vulpilor şi tuturor soiurilor de animale.
- Şi aceste animale vor începe să le
sfâşie.
- văzui de asemenea că Domnul pe care ele
Îl abandonaseră le părăsi pradă leilor răi şi cruzi şi la toate soiurile
de fiare sălbatice.
- Atunci ţipai din toate puterile mele şi
Îl implorai pe Dumnezeu pentru aceste oi care erau sfâşiate de toate
soiurile de animale sălbatice.
- Dar El nu a răspuns deloc şi privea cu un
ochi mulţumit aceste oi care erau sfâşiate şi nimicite. În sfârşit el
chemă şaptezeci de păstori şi dădu lor în grijă să vegheze asupra turmei.
- Şi El le-a spus lor: Fiecare ditre voi să
vegheze asupra oilor şi să faca ceea ce Eu Îi voi porunci, Eu vă voi da
fiecăruia un anumit număr să le conduceţi.
- Şi acelea pe care vă voi spune să le
omorâti, voi le veţi omorâ, şi le dădu lor.
- Apoi El chemă un altul şi îi spuse:
Priveşte şi fii atent la tot ce păstorii vor face cu aceste oi, pentru că
ei vor face să piară mult mai multe decât le voi arăta eu.
- Şi orice încălcare a ordinelor mele,
toate omorurile pe care păstorii le vor face, vor fi notate, adică vor fi
însemnate cele pe care ei le vor omorâ din ordinile mele şi cele care vor
pieri din propria lor autoritate.
- Toate omorurile comise de păstori le vor
fi socotite. Nu uita deci să scrii câte oi le-au făcut să piară din
propria lor vină, câte le-au dat ei chinurilor, pentru că această
socoteală să fie o mărturie împotriva lor, ca să ştiu tot ce au făcut,
dacă mi-au ascultat ordinele sau dacă ei au uitat să le îndeplinească.
- Dar ei să nu ştie ce ţi-am poruncit, nu
le deschide lor câtuşi de puţin ochii, nu le da niciun avertisment, ci
socoteşte cu grijă toate omorurile pe care le vor face şi dă-mi Mie o
socoteală bună a lor. Şi văzui cum aceşti păstori conduseră turma fiecare
la timpul său. Şi ei au început să omoare mai multe oi decât trebuia ei să
facă să piară.
- Şi ei şi-au abandonat oile în puterea
leilor, astfel încăt multe dintre ele au fost mâncate de lei şi de tigri,
şi mistreţii s-au aruncat asupra lor, au dat foc turnului închinat
Domnului şi au distrus stâna.
- Şi am fost mult întristat de arderea
acestui turn şi de distrugerea stânei.
- căci după aceea nu am mai putut-o vedea.
- Cât priveşte păstorii şi complici lor, ei
înşişi au dat oile tuturor fiarelor sălbatice, pentru a le mânca. Fiecare
dintre ele le-a fost dată la rândul său şi la timpul său. Ci fiecare era
înscrisă intr-o carte şi toate cele care pierea erau notate cu grija.
- Căci fiecare păstor făcea să piară mult
mai multe decât ar fi trebuit. 106. Atunci începui să plâng şi să mă
revolt pentru soarta nenorocită a acestor oi.
- Şi văzui în viziunea mea cum cel care
scria, nota zi de zi omorurile comise de păstori, cum el urca şi prezenta
Domului oilor şi Îi dadea Lui cartea în care era socoteala exactă a tot ce
facuseră păstorii cu toţi aceia pe care i-au făcut să dispară.
- Şi tot răul pe care ei l-au făcut.
- Şi cartea a fost dusă în faţa Domnului
spiritelor care întinse mâna, semnă şi apoi o puse deoparte.
- După aceea văzui cum păstorii au căpătat
autoritate timp de douăsprezece ore.
- Şi iată că trei din aceste oi revenite
din captivitate s-au reintors şi au întrat în locul stânei şi au început
să ridice tot ce a fost distrus.
- Dar mistreţi îi împiedicau, însă
eforturile lor erau zadarnice.
- Şi oile au continuat să clădească,
întocmai ca mai înainte şi ridicară un turn care se numea turnul înalt.
- Şi ei au început să aşeze o masă în faţa
turnului, dar pâinea pe care ei o puneau pe ea era murdară şi stricată.
- În plus toate oile erau orbite, ele nu
puteau vedea mai mult ca păstorii.
- Păstorii le-au dat, de asemenea, pentru a
fi omorate în număr mare. 117. Dar Domnul oilor a tăcut şi toate oile s-au
lăsat târâte. Păstorii şi oile, toţi s-au amestecat şi nimeni nu le-a mai
apărat de atacul animalelor sălbatice.
- Atunci cel care scria cartea, urcă şi o
dădu Domnului oilor. Dar în acelaşi timp el se ruga pentru ele, aducând
mărturie împotriva păstorilor care le-au făcut să piară. Şi după ce depuse
cartea, el plecă.
Capitolul 87
- Şi observai cum treizeci şi şapte de
păstori au reînceput să aibă grijă de cireadă până când fiecare dispăru la
rândul său, ca şi primii. Atunci oile au fost lăsate în grija celorlalţi
păstori care le-au păzit fiecare un timp anume.
- Apoi observai în viziunea mea toate oile
din cer care erau fugărite de vulturi, ulii şi corbi. Şi vulturii îi
conduceau pe toţi ceilalţi.
- Şi ei au început să mănâce oile, să le
crape ochii cu ciocurile lor şi să se hrănească cu carnea lor.
- Şi oile scoaseră strigăte jalnice
simţindu-se mâncate în felul acesta.
- Şi eu strigai, de asemenea şi gemui în
somnul meu împotriva păstorului care şi-a luat asupra sa paza turmelor.
- Şi văzui oi sfâşiate de câini, de vulturi
şi de corbi. carnea lor, muşchii lor, totul a fost mâncat, nu le-au ramas
decât oasele care au căzut pe pământ. Şi numărul oilor a scăzut mult.
- Şi văzui după aceea douazeci şi trei de
păstori aşezaţi în capul turmelor şi al căror timp, adunat, facea
cincizeci şi opt de ani.
- Atunci miei au fost aduşi pe lume de
către oile albe şi ei au început să deschidă ochi şi să vadă şi să îşi
cheme mamele.
- Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat
deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe şi împietrite.
- Şi am văzut în viziunea mea cum corbii se
aruncau asupra acestor miei.
- Care le înhăţau şi mâncau oile după ce le
sfâşiau.
- Văzui de asemenea corniţele acestor miei
crescând, dar corbi încercau să le smulgă.
- Iată că în sfârşit, un corn mare a
crescut pe capul uneia dintre aceste oi şi ochii tuturor celorlalte s-au
deschis.
- Şi prima le privi şi ochii lor au fost
deschişi şi ele i-au chemat.
- Boii prezicători se grăbiră către ea.
- În acest timp, acvilele, ulii, corbii şi
vulturii continuau să năpăstuiască oile, zburând peste ele şi mâncându-le.
Şi oile au tăcut, dar boii se jeleau şi gemeau.
- Atunci corbi s-au luptat cu ea.
- Căutând să îi zdrobească cornul, dar
eforturile lor au fost zadarnice.
- Şi privii până când veniră păstorii,
acvilele, ulii şi vulturii.
- Care puseseră pe corbi să rupă cornul
acestei vite şi ale celor care se luptau cu ea. dar ea suporta atacul lor
şi ceru ajutoare.
- Atunci văzui venind omul care avea
înscris numele păstorilor şi care era ridicat în prezenţa Domnului oilor.
- El veni să aducă ajutoare vitei şi îi
anunţa pe toţi că el este venit pentru a aduce ajutoare vitei.
- Şi iată că Domnul oilor coborâ înflăcărat
de mânie ăi toţi cei care l-au zărit au rupt-o la fugă. Ceilalţi s-au
închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii şi vulturii s-au unit
şi au adus cu ei toate oile de pe camp.
- Se uniră cu toţi încercând să rupă cornul
vitei.
- Atunci văzui omul care a scris la
ordinele Domnului luând cartea distrugerilor împlinită cu ultimii
doisprezece păstori şi aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă lume
decât de către cei care au fost înaintea lor.
- Văzui încă venind la ei pe Domnul oilor
ţinând în mână sceptrul mâniei Sale, lovi pământul care se întredeschise
şi animalele şi păsările cerului încetară să mai năpăstuiască pe oi şi
căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra
lor.
- Mai văzui apoi dându-se o sabie mare
oilor cu care acestea au urmărit la rândul lor pe fiarele sălbatice şi
le-au ucis.
- Ci toate animalele şi toate păsările
cerului s-au retras din faţa lor 29. Şi văzui un tron ridicat într-o
regiune promiţătoare.
- Pe care stătea Domnul spiritelor care
primii toate cărtile,
- Şi le deschise.
- Atunci Domnul chema primii şapte oameni
albi şi le ordona să ducă prima stea, cea care a fost înaintea tuturor
celorlalte, ale cărei părti sexuale erau asemănătoare cu părţile sexuale
ale cailor, care în sfârşit a căzut prima, şi l-au adus cu toţii în faţa
Lui.
- Şi El zise omului care scria în prezenţa
Sa şi care era unul din cei şapte oameni albi: Aduceţi aceşti şaptezeci de
păstori cărora le-am încredinţat oile şi care au făcut să piară mai multe
decât le-am dat ordin. Şi iată, îi văzui înlănţuiţi şi în picioare în faţa
Lui. Şi se începu prin a se judeca astrele şi ele au fost găsite vinovate
şi au fost duse la judecată şi le-au aruncat într-un loc adânc şi plin de
flacări. După aceea au fost judecaţi cei şaptezeci de păstori şi au fost
găsiţi vinovaţi, ei au fost la fel aruncaţi într-o prăpastie în flăcări.
- În acelaşi timp, văzui în mijlocul
pământului o genune plină cu foc.
- Acesta era locul în care au fost duse
oile orbite care au fost judecate ca vinovate, toate au fost aruncate în
prăpastia de foc.
- Şi prăpastia era aşezată la dreapta
acestei stâne.
- Şi văzui oile arzând şi oasele lor
mistuite de foc.
- Şi am socotit în sinea mea că această
străveche stâna era distrusă, dar mai înainte au fost luate coloanele,
fildeşul şi toate bogăţiile pe care le conţinea şi acestea au fost
îngrămădite într-un loc aflat la răsărit.
- Văzui de asemenea şi pe Domnul oilor
ridicând o casă mai mare şi mai înaltă ca prima şi clădită în acelaşi loc
unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeşul era nou şi era
mai mult ca mai înainte.
- Şi Domnul oilor locuia în interior. Şi
toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au închinat în faţa
oilor care rămăseseră şi le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor
în toate lucrurile.
- Atunci cei trei oameni care erau
îmbrăcaţi în alb şi care m-au prins de mână făcându-mă să urc, mă ridicară
din nou şi mă aşezară în mijlocul oilor, înainte de începutul judecăţii.
- Oile erau toate albe, lâna lungă şi
curăţată de toate petele. Şi toate celelalte care au pierit sau care au
fost omorâte, toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au adunat
în această casă şi Domnul oilor tresărea de bucuria de a vedea oile
întrand în stână.
- Şi văzui că ele aşezară jos sabia care
le-a fost dată, pe care ele au adus-o la stână şi au pecetluit-o în
prezenţa Domnului.
- Oile erau închise în casa care se
străduia să le cuprinda pe toate. Şi ochii lor erau deschişi şi ele
priveau pe Cel Bun şi nu era nici una printre ele care să nu Îl vadă.
- Mai văzui că această casă era mare şi
încăpatoare şi plină de lume. Şi iată că se născu un viţel alb ale cărui
coarne erau mari şi toate animalele sălbatice, toate păsările cerului Îl
adorau şi Îl implorau fără încetare.
- Atunci văzui cum se preschimbau cu toţii
şi ei deveneau vaci albe.
- Şi prima dintre ele a fost făcut Cuvântul
şi Cuvântul deveni un animal mare şi El purta pe capul său coarne mari şi
negre.
- Şi Domnul oilor se bucura să vadă toate
aceste vaci. 49. Şi eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am păstrat
în minte tot ceea ce am văzut. Aceasta este viziunea care mi-a aparut în
timpul somnului meu. eu am sărbătorit la trezirea mea pe Domnul a toată
dreptatea şi i-am adus Lui Toată slăvirea.
- După aceea, am vărsat multe lacrimi şi
ele curgeau fără întrerupere amintindu-mi de cele ce am văzut. Căci toate
aceste lucruri se vor împlini şi toate lucrările celor fericiţi se vor
vădi la timpul lor.
- Şi mă gândii noaptea la visul pe care
l-am avut şi plânsei amarnic, tulburat încă de viziunile pe care le-am
avut.
Capitolul 88
- Şi acum, O, fiul meu Metusala! Fă-i să
vina la mine pe toţi fraţii tăi şi strânge în faţa mea pe toţi copiii
mamei tale. Căci mă frământa o voce interioară, spiritul din înalt m-a
acaparat, vreau să vă arăt ceea ce se va întampla în vremurile care vor
veni.
- Atunci Metusala se duse şi adună în faţa
lui Enoh pe toţi fraţii săi şi pe toate rubedeniile sale.
- Atunci Enoh, se adresă tuturor copiilor
săi:
- Ascultaţi, zise el, copiii mei, ascultaţi
vorbele tatălui vostru şi dechideţi urechile la ceea ce vreau să vă spun
căci voi trebuie să fiţi atenţi când am să vă vorbesc. Iubiţii mei, urmaţi
căile derptăţii şi nu vă depărtaţi de ele deloc.
- Să nu aveţi inima îndoită şi să nu vă
însoţiţi cu oamenii înşelători, ci mergeţi pe căile dreptăţii, urmaţi
drumul cel bun şi adevărul să fie tovarăşul vostru.
- Căci vă anunţ: prigoana va domni într-o
zi pe pământ, dar la sfârşit Dumnezeu va face o mare judecată, când
nedreptatea va fi alungată, ea va fi stârpită din rădăcină. Ea se va
ridica totuşi din nou, dar zadarnice eforturi! Lucrările sale vor fi din
nou nimicite, toate asupririle, toate nelegiuirile vor fi din nou
pedepsite.
- Pentru aceasta, atunci când nedreptăţile,
pacatele, blasfemiile, tirania, toate soiurile rele într-un cuvânt, se vor
întinde peste pământ, când neascultarea, nedreptatea şi nepedepsirea vor
predomina, atunci va veni din cer o osândă înspăimântătoare.
- Domnul în toată sfinţenia Sa, va apare
plin de mânie şi va pedepsi pe vinovaţi cu pedepse teribile.
- Domnul în toată sfinţenia Sa, va apare
plin de mânie şi va veni să judece pământul.
- Atunci prigoana va fi stârpită din
rădăcina şi nedreptatea va fi nimicită.
- Toate locurile pământului vor fi distruse
de foc cu locuitorii lor. Toţi, de oriunde ar veni, vor fi judecaţi şi
pedepsiţi după lucrările lor şi pedepsele vor fi veşnice.
- Atunci cei drepţi se vor trezi din somnul
lor şi Domnul se va ridica împotriva celor răi.
- Atunci rădăcinile nedreptăţi vor fi
nimicite, păcătoşi vor pieri cu foc şi cei care hulesc vor pieri prin
sabie.
- cei care îşi asupresc fraţii, ca şi cei
care hulesc vor pieri prin sabie.
- Şi acum lăsaţi-mă, copiii mei, să vă arăt
căile dreptăţii şi cele ale nedreptăţii.
- Apoi vă voi spune ce mai trebuie să se
mai întâmple. 17. Ascultaţi-mă deci, O copiii mei! mergeţi pe calea
dreptăţii, ocoliţi calea nedreptăţii, căci toţi aceia care vor urma
această cale vor pieri pentru totdeauna.
Capitolul
89
- Iată ceea ce a fost scris de Enoh: El a
scris acest tratat de înţelepciune pentru toţi oamenii chemaţi să îi
conducă sau să îi judece pe ceilalţi oameni. El l-a mai scris pentru toţi
copiii mei care vor trebuii să locuiască pe pământ în vremurile ce vor
veni şi să meargă pe căile dreptăţii şi păcii.
- Fie că spiritele voastre să nu se
îndurereze pentru cele ce vor veni. Căci Prea-Sfântul şi prea-Înaltul a
stabilit fiecăruia timpul său.
- Fie ca omul drept să se trezească din
somnul său, fie ca el să se ridice şi să meargă pe căile dreptăţii, ale
bunătăţii şi ale iertării. Mila va coborâ peste omul drept şi el va fi
învestit pentru totdeauna cu putere şi sfinţenie. El va trăi în bine şi în
dreptate şi calea sa va merge spre lumina veşnica, dar pentru păcătoşi ea
nu va merge decât în întuneric.
Capitolul 90
- În sfârşit Enoh începu să vorbească după
o carte.
- Şi el zise: despre copiii dreptăţii,
despre aleşii lumii, despre planetele dreptăţii şi nevinovăţiei.
- Despre toate aceste lucruri am vrut să vă
vorbesc, vi le voi lămuri pe toate copiii mei, eu care sunt Enoh. Căci
prin viziunile pe care le-am avut, eu am obţinut o mare cunoaştere şi mi-a
fost dat să citesc chiar tablele din cer.
- Atunci Enoh începu să vorbească după o
carte şi zise: Sunt născut în a şaptea zi din prima săptămână în timp ce
judecata şi dreptatea aşteptau cu nerăbdare.
- Dar după mine în a doua săptămână, se va
arăta o mare nedreptate şi înşelătoria se va înmulţi rapid pe pământ.
- Şi va fi atunci un prim sfârşit şi un
singur om va fi salvat.
- Dar de când prima săptămână va fi
terminată, nedreptatea va spori şi Domnul va pune să se împlinească cele
ce a hotărât împotriva păcătoşilor.
- După aceea, în timpul săptămânii a treia,
un om va fi ales pentru a fi tulpina unui popor puternic şi drept şi după
el planta dreptăţii va creşte pentru totodeauna.
- După aceea, în timpul celei de a patra
săptămâni sfinţii şi drepţii vor avea viziuni, ordinea generaţiilor va fi
stabilită şi se va construi pentru ele o locuinţă, în a cincea săptămână
se va ridica pentru ele o casă glorioasă şi puternică.
- Apoi în timpul celei de a şasea
săptămâni, toţi cei care vor exista vor fi învăluiţi de întuneric şi
inimile lor vor uita înţelepciunea şi omul va fi ridicat din mijlocul lor.
- Chiar în timpul acestei perioade, casa
puternică şi măreaţă va fi prada flăcărilor şi rasa celor aleşi va fi
risipită pe tot pământul.
- După aceea în timpul cele de a şaptea
săptămâni se va ridica o rasă coruptă, ale carei numeroase lucrări vor fi
lucrări ale nedreptăţii. Atunci drepţii şi aleşii vor fi răsplătiţi şi lor
li se va da o cunoaştere de şapte ori mai mare asupra părţilor creaţiei.
- Va veni după aceea o altă săptămână,
săptămâna dreptăţii care va avea sabia judecăţii şi a dreptăţii, pentru a
lovi pe toţi cei ce asupresc.
- Atunci păcătoşii vor fi daţi în mâinile
celor drepţi, care în timpul acestei săptămâni vor fi binemeritat o
locuinţă pentru dreptatea lor şi vor clădi un palat pentru marele Rege.
După această săptămână va veni a noua, în timpul căreia va veni judecata
universală.
- Lucrările necredincioşilor se vor şterge
de pe faţa pământului. Lumea va fi condamnată la distrugere şi toţi
oamenii vor merge pe calea dreptăţii.
16.Apoi în a şaptea parte a săptămânii a zecea
va fi judecata de veci, care va fi aplicata contra veghetorilor şi tot cerul va
renaşte în mijlocul îngerilor.
- Primul cer va fi înlăturat şi va
dispărea, va apărea cel de al doilea şi toate puterile cereşti vor
străluci într-o splendoare de şapte ori mai mare. Apoi vor veni multe alte
săptămâni al cărui număr este nesocotit care se vor petrece în sfinţenie
şi dreptate.
- Atunci nu vor mai exista păcate.
- Cine dintre copiii oamenilor va auzi
vocea Sfântului şi nu va fi impresionat?
20.Cine va putea socoti gândurile Lui? Cine va
putea privi lucrarea prin care a fost creat cerul şi să înţeleagă aceste
minuni?
21.Se va putea vedea sufletul său , dar
niciodată spiritul său. Nu se va putea vorbi despre ea cu întelepciune, nici să
se ridice până la înalţimea sa. Cine priveşte spre limitele cerului va vedea că
îi este imposibil să atingă imensitatea acestuia.
- Cine dintre copiii oamenilor va putea
cerceta lungimea şi laţimea pământului?
- Cui au fost oare dezvăluite dimensiunile
tuturor lucrurilor? Exista oare un singur om care să poată prin
inteligenţa sa să cuprindă cerul, să cerceteze adâncimea lui, să coboare
până la temeliile sale?
- Cine ştie oare numărul stelelor şi
cunoaşte locul de odihnă al tuturor astrelor?
Capitolul
91
- Şi acum copiii mei, eu vă îndemn să
iubiţi dreptatea, să mergeţi pe căile sale. Căci căile dreptăţi merită să
fie urmate, în timp ce cele ale nedreptăţii se curmă dintr-odată şi se
termină într-o prăpastie.
- Căile nedreptăţii şi ale morţii vor fi
arătate oamenilor cinstiţi, dar ei se vor ţine departe de ele şi nu vor
merge niciodată pe ele.
- Mă adresez acum voua, O cei nedrepţi! nu
urmaţi niciodată căile răutăţii şi ale asupririi. feriţi-vă de căile
morţii, nu vă apropiaţi de ele câtuşi de puţin, căci veţi pieri!
- Alegeţi mai bine dreptatea şi viaţa
Sfântă şi curată.
- Mergeţi pe calea păcii şi veţi fi
vrednici de viaţă veşnică.Păstraţi amintirea vorbelor mele, nu le lăsaţi
niciodată să se şteargă din inima voastră, căci eu ştiu că păcătoşii
îmboldesc cu încrâncenare omul să faca rău. Dar ei nu vor reuşi în nici un
loc şi încercările lor vor fi fără rezultat.
- Nenorocirea e a celor care înalţă
nedreptatea ăi părtinirea şi care susţin înşelătoria căci ei vor fi
răsturnaţi şi nu vor obţine niciodată pacea.
- Nenorocirea e a celor care îşi
construiesc locuinţa în păcat căci fundamentele acestei locuinţe vor fi
răsturnate , iar ei vor pieri prin fier. Nenorocirea e încă şi acelora
care au aur şi argint caci ei vor pieri, nenorocire deci voua, bogaţilor,
care aveţi încredere în bogăţii, dar voi veţi pierde aceste bogăţi, pentru
că voi l-aţi uitat pe Atot-Înaltul în ziua îmbelşugării voastre.
- Voi aţi hulit şi aţi făcut nelegiuiri,
vouă vă este destinată o zi de masacru, o zi a întunericului, o zi a marii
judecăţi.
- Eu v-am spus adevarul, v-am spus vouă,
Cel ce va creat vă va pierde!
- Lui nu îi va fi deloc milă de soarta
voastră, din contra, El se va bucura de pieirea voastră.
- Şi drepţii care sunt în mijlocul vostru
sunt în zilele acelea bătaia de joc a păcătoşilor şi nelegiuiţilor.
Capitolul
92
- I-a plăcut lui Dumnezeu ca ochii mei să
fie doi nori de apă pentru a-mi plânge stricăciunile şi să vărs puhoaie de
lacrimi şi să îmi potolesc astfel neliniştea din inima mea. 2. Cine v-a
dat voie voua să faceţi astfel de nedreptăţi şi nelegiuiri? nenorocire
voua păcătoşilor, iată judecata!
- Drepţii nu se vor teme de cei răi, căci
Dumnezeu îi va supune într-o zi puterilor voastre, pentru că voi să vă
răzbunaţi pe ei după bunul vostru plac.
- Nenorocire voua care blestemaţi, veţi
pieri din cauza păcatului vostru! Nenorocire voua care faceţi rău
vecinului vostru pentru că veţi avea răsplata pe care o merită lucrările
voastre.
- Nenorocire vouă, martori ai minciunii
care sporiţi nedreptatea, căci veţi pieri!
- Nenorocire voua păcătoşilor, care
respingeţi pe cei drepţi care primiţi săi respingeţi după pofta voastră,
cei care faceţi nedreptăţi, căci veţi fi duşi sub jugul lor.
Capitolul 93
- Aveţi deci speranţe de bine O, drepţilor!
căci păcătoşii vor pieri în faţa voastră, voi veţi deveni stăpânii lor şi
le veţi porunci cum veţi vrea.
- În ziua judecăţii păcătoşilor, rasa
voastră va fi slăvită şi se va ridica precum cea a vulturilor. Cuibul
vostru va fi purtat la o înălţime mai mare decât zborul uliului, voi veţi
urca, veţi intra în măruntaiele pământului şi în peşterile de piatră
pentru a scăpa de păcătoşi.
- Şi vă vor crede pierduţi şi vor fi gemete
si plansete. 4. Dar nu vă fie teamă de cei care va chinuiesc, căci voi
veţi fi salvaţi şi o lumină strălucitoare vă va învălui şi un cuvânt de
pace se va auzi din cer. Nenorocire vouă păcătoşilor, căci bogăţiile vă
vor face să treceţi drept sfinţi, dar conştiinţa voastră va mărturisi că
voi nu sunteţi decât nişte păcătoşi. Şi această învinuire interioară va fi
condamnarea voastră.
- Nenorocirea voastră, care va hrăniţi cu
cel mai bun grâu şi beţi cele mai bune lichioruri şi care, în marea
voastră îngâmfare, îi împovăraţi pe săraci.
- Nenorocire vouă care beţi apa în toate
timpurile, caci voi veţi avea în curând răsplata voastră, veţi fi
nimiciti, veţi fi masacraţi pentru că voi nu v-aţi potolit câtuşi de puţin
setea din izvoarele vieţii.
- Nenorocire vouă care faceţi nelegiuiri,
înşelătorii şi blestemăţii, voi veţi lăsa în urma voastră o amintire rea.
- Nenorocire vouă puternicilor, care
călcaţi în picioare dreptatea, căci iată vine ziua pedepsirii voastre.
Atunci, în timp ce veţi suferi pedepsele meritate pentru crimele voastre,
cei drepţi se vor bucura de zile numeroase şi norocoase.
Capitolul 94
- Cei drepţi au încredinţare, dar păcătoşii
vor fi răvăşiţi şi vor pieri în ziua fărădelegii.
- Voi înşivă veţi fi conştienţi de aceasta
căci prea-Înaltul îşi va aminti de pieirea voastră şi îngerii se vor
bucura. Ce veţi face voi atunci păcătoşilor şi unde veţi fugi în ziua
judecăţii, când veţi auzi vocea rugăciunii celor drepţi?
- Voi nu vă semănaţi deloc cu ei, căci se
va rosti împotriva voastră un cuvânt înspăimântător: sunteţi însoţitorii
păcătoşilor.
- În acele zile rugăciunile celor drepţi se
vor ridica spre Dumnezeu, dar ziua judecăţii voastre va sosi şi toate
fărădelegile voastre vor fi arătate în faţa celui Mare şi Sfânt.
- Faţa voastră se va acoperi de ruşine,
toţi cei care au făcut crime vor fi respinşi. 6. Nenorocire voua
păcătoşilor, chiar dacă aţi fi în mijlocul mării sau pe o câmpie uscată,
căci o mărturie de rea credinţă este îndreptată contra voastră. Nenorocire
vouă care aveţi argint şi aur, bogăţii pe care nu le-aţi strâns câtuşi de
puţin pe căi cinstite. Voi care ziceţi: Noi suntem bogaţi, noi trăim în
belşug şi avem strâns tot ce ne putem dori.
- Noi vom face prin urmare tot ce ne place,
căci noi avem grămezi de argint, grânarele noastre sunt pline şi familiile
fermierilor noştri sunt atât de numeroase ca apa dintr-un izvor
îmbelşugat.
- Aceste false bogăţii se scurg ca apa şi
comorile voastre se vor topi şi vă vor fi luate, pentru că le-aţi strâns
pe căi necinstite şi veţi fi copleşiţi de blestemul divin.
- Eu vă blestem de asemenea, prudenţii
veacului, voi adevăraţii smintiţi care cu ochii pironiţi în pământ aţi
încercat să vă acoperiţi cu veşminte mai elegante ca o tânără logodnică şi
mai bogate ca cele ale fecioarelor. Voi aţi arătat peste tot măreţia
voastră, generozitatea, strălucirea şi norocul, dar aurul vostru, măreţia
şi bogăţia voastră se vor topi ca şi o umbră.
- Căci nu aceasta este întelepciunea. Aşa
că vor pieri şi ei cu bogăţiile lor, cu falsa lor glorie şi cu onoarea lor
zadarnică.
- Ei vor pierii de ruşine şi dispreţ şi
sufletele lor vor fi azvârlite în cuptoare dogoritoare.
- Eu vă jur, o , păcătoşilor, nici un
munte, nici o culme nu a fost creată pentru a folosi ca găteală unui
moleşit.
- Păcatele nu vin niciodată de sus, ci
oamenii au găsit secretul de a face răul, dar nenorocire, celor ce îl fac.
- Femeia nu a fost creată ca să nu facă
copii, dar cele care nu vor copii fac aceasta cu propiile lor mâini.
- Dar eu jur pe Cel Mare şi Sfânt. toate
lucrările voastre rele vor fi vădite şi nimeni nu se va putea feri în ziua
cea mare.
- Nu vă gândiţi şi nu spuneţi: Crima mea
este ascunsă, păcatul meu nu este cunoscut de nimeni, căci în cer se
notează întocmai, în faţa Atot-Înaltului, tot ce se face pe pământ şi
toate gândurile oamenilor. Se ştiu în fiecare zi nedreptăţile de care vă
faceţi vinovaţi.
- Nenorocire vouă smintiţilor, căci veţi
pieri în nebunia voastră. Voi nu vreţi deloc să îi asculţai pe cei
înţelepţi, voi nu veţi obţine răsplata celor drepţi.
- Aflaţi aşadar că sunteti hărăziţi zilei
judecăţii, nu speraţi să trăiţi dacă aţi fost păcătoşi, veţi muri, căci
voi nu v-aţi folosit de preţul izbăvirii.
- Da, voi sunteţi destinaţi pentru ziua
mâniei divine, pentru ziua de doliu şi de ruşine a sufletelor voastre.
- Nenorocire vouă a căror inimă este
împietrită, care aţi făcut atât de uşor crima şi v-aţi hrănit cu sânge!
Cine v-a dat bunătăţile de care vă bucuraţi? Nu este cumva Atot-Înaltul,
care le-a răspândit pe pământ pentru a le folosi voi? Voi L-aţi uitat:
deci nici o fărâmă de pace pentru voi.
- Nenorocirea voastră, celor care iubiti
nedreptatea. Cu ce drept primiţi voi vreo răsplată? Aflaţi că veţi fi daţi
pe mâna celor drepţi care vă vor sparge capetele, care nu vor avea pentru
voi nici o milă.
- Nenorocire voua, care vă bucuraţi în
prigonirea celor drepţi, căci nu veţi avea nici un mormânt.
- Nenorocire vouă care faceţi să fie fără
rost cuvintele Domnului, căci pentru voi nu există deloc speranţa vieţii.
- Nenorocire vouă, care scrieţi cuvinte
amăgitoare, cuvinte nedrepte, căci minciunile voastre, nelegiuirile
voastre sunt şi ele scrise şi nici una nu va fi uitată.
- Nici o pace pentru păcătoşi! Moartea,
doar moartea pentru păcătoşi!.
Capitolul 95
- Nenorocire celor ce se poartă fără
credinţă, care laudă şi linguşesc minciuna. Voi sunteţi nişte stricaţi şi
viaţa voastră este o viaţă dezgustătoare.
- Nenorocire vouă care stricaţi cuvintele
adevărului, ei păcătuiesc împotriva hotărârii de veci.
- Şi ei au făcut să fie condamnat cel
nevinovat.
- În acele zile, o drepţilor, voi meritaţi
ca rugăciunile voastre să fie îndeplinite, ele vor urca şi vor fi aşezate
în faţa îngerilor ca o mărturie acuzatoare împotriva crimelor celor
păcătoşi.
- În acele zile, popoarele vor fi
înspâimântate şi neamurile îngrozite se vor ridica pentru ziua celei mai
înalte judecăţi.
- În acele zile femeile gravide vor aduce
pe lume şi vor lepăda fructul măruntaielor lor. Copiii vor muri sub ochii
mamelor lor, şi în timp ce ei vor suge laptele, ele îi vor respinge şi vor
fi fără mila pentru fructele iubirii lor.
- Eu vă mai anunţ, o păcătoşilor, pedeapsa
vă aşteaptă în ziua judecăţii care nu se va sfârşi.
- Ei iubesc pietrele, icoanele de aur,
argint şi lemn, spiritele josnice, demonii şi toţi idolii din temple, dar
ei nu vor obţine nici o mântuire. Inima lor va deveni nesimţitoare din
cauza necredinţei şi ochii lor vor fi orbiţi de superstiţii. În visele şi
viziunile lor, ei vor fi necredincioşi şi superstiţioşi, ei vor fi
mincinoşi şi păgâni. De asemenea ei vor pieri cu toţii.
- Dar în acele zile preafericiţi vor fi cei
care vor fi primit vorba înţelepciunii, care vor fi căutat şi urmat căile
Celui Prea-Înalt care vor fi mers pe căile dreptăţii şi nu pe cele ale
necredinţei.
- Da, ei vor fi mântuiţi!
- Dar, nenorocire vouă care veţi fi răi cu
aproapele vostru, veţi cădea în abis.
- Nenorocire voua care aşezaţi temelia
păcatului şi înşelătoriei, care sunteţi răi şi batjocoritori cu semenii
voştri: voi veţi fi nimiciţi.
- Nenorocire vouă care înălţaţi cu sudoarea
altora palate pentru voi, fiecare din pietrele care le alcătuiesc, fiecare
fărâmă de mortar care le leagă este pentru voi un păcat. Aşadar eu vă spun
vouă, nu veţi avea pace deloc.
- Nenorocire vouă care dispreţuiţi cocioaba
şi moştenirea părinţilor voştri şi care purtaţi o credinţă nelegiuită în
idoli. Nu, nici o pace pentru voi.
- Nenorocire acelora care fac nedreptăţi,
care sunt ca uneltele asupririi, care ucid pe aproapele lor. Căci Dumnezeu
însuşi va ofili măreţia voastră, El va împietri inimile voastre şi va
stârni focul mâniei Sale şi vă va nimici pe toţi.
- Atunci drepţi şi sfinţii, martori ai
consecinţelor răzbunării Sale îşi vor reaminti crimele voastre şi vă vor
blestema.
Capitolul 96 (posibil incomplet)
- În aceea zi părinţii vor fi măcelăriţi
împreună cu copiii lor şi fraţii împreună cu fraţii lor, sângele va curge
ca valurile unui fluviu.
- Căci omul nu va opri braţul său să îl
lovească pe fiul său şi copiii pe copiii săi, el va crede că se poartă cu
milostivire şi nu îi va cruţa.
- Păcătosul nu se va teme să îl ucidă pe
fratele mai cinstit ca el. Omorurile vor continua fără lâncezeală de la
răsăritul soarelui şi până la apus. Calul va fi in sânge până la piept,
iar carul său până la osii.
Capitolul 97
- În acest timp îngerii vor coborâ în
locurile ascunse şi toţi aceia care au înlesnit crimele vor fi adunaţi în
acelaşi loc.
- Atunci Prea-Înaltul va coborâ pentru a
face dreptate peste toţi păcătoşii şi El va da îngerilor sfinţi paza drepţilor
şi sfinţilor şi ei îi vor apăra ca pe lumina ochilor până când răul şi
toată nedreptatea va fi nimicită.
- Când drepţi vor fi scufundaţi în cel mai
adânc somn, ei nu vor avea de ce se teme, înţelepţii vor vedea adevărul.
- Şi copiii pământului vor avea deşteptăciunea
tuturor cuvintelor din această carte, ştiind de acum că bogăţiile nu vor
putea să îi mântuiască de pedeapsa pe care o vor merita pentru crimele
lor.
- Nenorocire vouă păcătoşilor care îi
chinuiţi pe cei drepţi şi îi faceţi să ardă în foc, în ziua marii
frământări, voi veţi primi răsplata pentru lucrările voastre.
- Nenorocire vouă stricători de inimi, care
căutaţi să aveţi asupra răului o cunoaştere totală, frica o să vă
cuprindă. Nimeni nu va veni în ajutorul vostru.
- Nenorocire voua păcătoşilor, căci
cuvintele din gura voastră şi lucrările mâinilor voastre au fost reale,
aşadar veţi cădea în flăcările veşnice.
- Aflaţi că îngerii din cer vor cerceta cu
grijă toate lucrările voastre, ei vor întreba soarele, luna şi stelele,
despre păcatele voastre, pentru că voi aţi îndrăznit să îi judecaţi pe cei
drepţi.
- Toate vor da mărturie împotriva voastră:
norii, zăpada, roua şi ploaia, căci din cauza voastră toate aceste creaţii
vor fi oprite, ca vouă să nu vă mai fie de folos.
- Aduceţi prin urmare jertfe ploii pentru
ca ea să cadă în sfârşit, şi rugaţi roua pentru ca ea să primească de la
voi aur şi argint. Dar, în zadar! Gheaţa, frigul, vântul furtunos şi toată
chiciura se vor năpusti peste voi şi voi nu veţi mai putea îndura
înverşunarea lor.
Capitolul 98
- Priviţi cerul, copii ai cerului, gândiţi
asupra lucrările Celui Prea-Înalt şi temeti-vă de ele şi nu faceţi nimic
rău în prezenţa Sa.
- Dacă El închide ferestrele cerului şi
opreşte ploaia şi roua, lăsând pământul neroditor, ce veţi face?
- Când el îşi coboară mânia sa asupra
voastră şi peste lucrările voastre, voi nu ştiţi să îi cereţi mila, voi
blestemaţi contra judecăţii Sale şi vorbele voastre sunt pline de trufie
şi semeţie. Deci nu va fi pace pentru voi!
- Priviţi aceste corăbii, cum plutesc în
voia vântului şi ameninţate fără încetare de o amenintare înfricoşătoare.
- Şi cârmaciul tremură, pentru că duce cu
el pe ocean bogăţiile sale, el tremură să nu se scufunde şi să piară.
- Or, marea, valurile sale furtunoase,
genunile sale adânci nu sunt ele făcute de Atot-Puternicul? Nu este El cel
care i-a pus hotare şi i-a aşezat malurile?
- La vocea Sa valurile se retrag
înfricoşate şi peştii care trăiesc în interiorul lor sunt loviţi de
moarte. Şi voi păcătoşilor care trăiţi pe pământ, nu vă temeţi deloc? Nu
este El Creatorul a tot ce se află pe el?
- Şi deci cine, dacă nu El a dat
cunoaşterea şi înţelepciunea pentru toţi cei care trăiesc pe pământ şi
celor care sunt pe mare?
- Or navigatorii nu se tem oare de ocean?
Voi singuri nu aveţi nici o teamă de Atot-Înaltul?
Capitolul 99
- În toate aceste zile când veţi fi
învăluiţi de flăcări arzând, unde veţi fugi, unde veţi căuta adăpost?
- Şi când Cuvântul se va ridica împotriva
voastră, nu veţi tremura, nu vă veţi îngrozi?
- Toate marile astre se cutremură de teamă,
pământul se cutremură de spaimă şi groază.
- Toţi îngerii îşi vor îndeplini datoria
aspră şi vor încerca să stea deoparte înaintea maiestăţii supreme, în ce
priveşte fiii pământului ei vor fi loviţi de buimăceală.
- Dar voi păcătoşilor, dezgustători pentru
vecii, nu va fi salvare pentru voi.
- Nu vă temeţi deloc, sufelete ale celor
drepţi, ci aşteptaţi în pace şi siguranţă ziua în care veţi muri, ca o zi
a judecăţii. Nu plângeţi deloc pentru că sufletele voastre vor coborâ cu
tristeţe şi amărăciune în mormânt, ori pentru că în această viaţă nu aţi
primit răsplata pe care o meritau lucrările voastre bune ci din contră,
păcătoşii au fost mai presus în zilele vieţii voastre, căci iată va venii
pentru ei ziua groazei şi a casnelor.
- Când veţi muri păcătaoţii vă vor zice:
Iată drepţii mor ca şi noi! Ce au avut ei din lucrările lor? Iată că ei
părăsesc viaţa în acelaşi mod ca şi noi, tulburaţi şi înfricoşaţi. Cu ce
sunt ei mai bine trataţi ca noi? Noi suntem deci egali. Iată, ei sunt
morţi şi nu vor mai reveni niciodată la lumină! Dar eu vă spun, o
păcătoşilor, voi v-aţi săturat de carne şi băutură, despuindu-i pe fraţii
voştri, prăpădindu-i, păcătuind în toate felurile, nu aţi precupeţit nimic
pentru a câştiga averi, zilele voastre au fost zile de veselie şi
fericire. Dar voi nu aţi văzut sfârşitul celor drepţi, felul în care ei
vor avea pace şi linişte. Aceştia nu au cunoscut nelegiuirea până în ziua
morţii lor. Ei sunt morţi şi sunt ca şi cum nu ar fi fost niciodată şi
sufletele lor sunt coborâte în lăcaşul morţii.
Capitolul 100
- Deci, vă jur, o drepţilor pe măreţia şi
pe gloria Sa, pe regalul şi pe maiestatea Sa, vă jur că eu am căpătat
cunoştinţă de aceste mistere, căci mi-a fost dat să citesc înscrisurile
cerului, am văzut scrierile sfinţilor, am descoperit ce era scris despre
voi.
- Am văzut fericirea, bucuria şi gloria
care vă este pregătită şi îi aşteaptă pe cei care vor muri în dreptate şi
sfinţenie. Voi veţi căpăta atunci răsplata pentru suferinţele voastre şi
pentru partea voastră de rău pe care aţi primit-o pe pământ.
- Da, spiritele celor care vor muri în
dreptate, vor trăi şi se vor odihni pentru totdeauna, ele vor fi
glorificate şi amintirea lor va fi veşnică în faţa tronului
Atotputernicului. Şi ei nu se vor mai teme niciodată de ruşine.
- Nenorocire vouă păcătoşilor , dacă veţi
muri în păcat şi cei care vă seamănă vă vor spune vouă ; fericiţi sunt
păcătoşii! Ei şi-au săvârşit zilele şi viaţa lor şi ei mor acum în
fericire şi abundenţă. Ei nu au cunoscut în timpul vieţii lor nici
tristeţea, nici îngrijorarea, ei mor acoperiţi de onoare şi ei nu au fost
supusi nici unei judecăţi.
- Dar nu li s-a dovedit oare că sufletele
lor vor fi silite să coboare în tărâmurile morţii unde îi aşteaptă relele
şi chinurile de tot felul? Ba da, spiritele lor vor coborâ în întuneric,
în capcane, în acele flăcări care nu se vor stinge niciodată şi osânda
primită la judecata lor va fi veşnică.
- Nenorocire vouă, căci voi nu veţi mai
avea pace deloc şi veţi încerca zadarnic să vă cereţi iertare în faţa
drepţilor şi sfinţilor zicând: Şi noi am cunoscut zile de durere adâncă şi
am îndurat şi noi numeroase răutăţi.
- Spiritele noastre au fost chinuite,
supuse, strivite. 8. Noi suntem pierduţi şi nimeni nu ne vine în ajutor şi
nimeni nu ne încurajează, nici măcar cu vorba, ci am fost lăsaţi pradă
nefericirii şi ne este teamă pentru noi.
- Noi nu sperăm să ne mai bucurăm de viaţă.
- Şi totuşi noi ne vedem într-o zi ca
fiinţe de prim rang.
- Şi iată-ne la ultima. Noi am devenit
prada păcătoşilor şi nelegiuiţilor, ei au făcut să apese jugul lor asupra
noastră.
- Şi aceia care ne-au dispreţuit şi ne-au
asuprit erau mai puternici decât noi şi noi am plecat capul în faţa celor
care ne urau şi ei au fost fără milă faţă de noi.
- Noi voiam să fugim de ei pentru a ne
bucura de pace, dar nu am gasit nici un loc pe care să îl folosim ca
adăpost împotriva prigoanei lor. noi am mers cu plângerile noastre la
prinţi şi nu am ridicat vocea împotriva acelora care ne sfâşiau, dar
ţipetele noastre au fost zădarnice şi ei nu au vrut să ne asculte.
- Din contră, ei au protejat pe cei care
ne-au dezbrăcat şi ne-au sfâşiat, cei care ne-au istovit şi ascuns
asuprirea lor, cei care ne-au necăjit şi ne-au măcelărit şi au ascuns
moartea noastră şi nu îşi aminteau că ar fi ridicat vreodată mâna
împotriva noastră.
Capitolul 101
- Cât vă priveşte pe voi, o ! drepţilor, eu
vă jur că în cer îngerii arată în faţa tronului Atotputernicului dreptatea
voastră şi numele voastre sunt scrise în faţa Prea-Înaltului.
- Aveţi deci o bună speranţă, întrucât aţi
îndurat răutatea şi durerea în această viaţă veţi străluci în cer ca
astrele şi obstacolele cereşti vor fi înlăturate din faţa voastră.
Strigătele voastre cer dreptate şi veţi fi răzbunaţi de toate relele pe
care le-aţi suferit încă de la început şi de la toţi cei care v-au asuprit
sau care au fost uneltele asupritorilor voştri.
- Aşteptaţi deci şi nu vă lăsaţi doborâţi,
căci voi veţi avea parte de o bucurie egală cu însăşi bucuria îngerilor şi
în ziua judecăţii voi nu veţi avea a vă fi teamă de nici o condamnare.
- Nu vă descurajaţi deci, o! drepţilor,
când veţi vedea păcătoşii fericiţi şi înflorind în căile lor.
- Nu deveniţi părtaşii lor, staţi deoparte
de tagma asupritorilor, voi sunteţi părtaşi cu armatele cereşti. Pentru
voi păcătoşilor care spuneţi: Toate fărădelegile noastre vor fi uitate, să
ştiţi că din contra, toate crimele voastre sunt înscrise cu grijă în
cartea din cer.
- De aceea vă spun că lumina şi
întunecimile, ziua şi noaptea vor fi martori împotriva voastră şi a
greşelilor voastre. Nu mai făptuiţi deci nelegiuiri, nici minciuni, nu mai
strâmbaţi adevărul, nu va mai ridicaţi împotriva cuvântului Sfântului şi
Puternicului. Nu vă mai închinaţi în faţa idolilor fără rost căci păcatele
voastre, nelegiuirile voastre vor fi judecate ca nişte crime foarte grele.
- Acum ascultaţi taina care vă priveşte:
Mulţi păcătoşi vor strica şi vor strâmba Cuvântul Adevărului.
- Ei vor folosi cuvinte nepotrivite, vor
spune minciuni, vor alcătui cărţi în care vor spune gândurile lor
înfumurate. Dar dacă ei mi-au folosit cuvintele,
- ei nu le vor schimba, nici nu le vor
strica ci vor scrie întocmai tot ce am spus eu despre ei de la început.
- Vreau să vă dezvălui încă o taină: cărti
de bucurie vor fi date drepţilor şi întelepţilor şi ei vor crede în aceste
cărţi care cuprind regulile înţelepciunii.
- Şi ei se vor bucura şi toţi cei drepţi
vor fi răsplătiţi pentru că au învăţat să cunoască caile dreptăţii.
Capitolul 102
(categoric capitolul este incomplet!)
- În acel timp Domnul le va ordona să adune
pe copiii pământului pentru ca ei să aplece urechea la cuvintele
înţelepciunii sale, El le va spune: arătaţi-le această înţelepciune, căci
voi sunteţi conducătorii şi stăpânii lor.
- Arătaţi-le lor răsplata care va trebui să
o primească toţi cei care au urmat cuvântul căci Eu şi Fiul Meu vom face
cu ei un neam etern în numele dreptăţii. Pace voua, copii ai dreptăţii,
bucurie şi fericire!
Capitolul 103
- După câtva timp, Metusala, Fiul meu dădu
o femeie fiului său Lameh.
- Aceasta ramase gravidă şi aduse pe lume
un copil care avea pielea albă ca zăpada şi roză ca un trandafir, un par
alb şi lung ca lâna şi ochii de o mare frumuseţe. De abia i-a deschis ca
ei au inundat cu lumină toată casa ca stralucirea soarelui.
- Şi de abia a fost primit de mâinile
moaşei că el a deschis gura ca să proslăvească minunile lui Dumnezeu.
Atunci Lameh, tatăl său, plin de uimire aleargă să îl găsească pe Metusala
şi l-a anunţat că el are un fiu care nu se poartă ca ceilalţi copii.
Acesta nu este un om, a zis el, acesta este un înger din cer, fără
îndoială acesta nu este din neamul nostru.
- Ochii săi sunt strălucitori ca razele
soarelui, figura sa este inspirată, el nu pare să fie din mine ci mai
curand dintr-un înger.
- Mi-e teamă că această minune prevesteşte
unele evenimente de pe pământ.
- Şi acum, o! tată, te rog mergi şi
găseşte-l pe Enoh, bunicul meu şi cere-i lui o lămurire, căci el locuieşte
cu îngerii.
- După ce a ascultat vorbele fiului său,
Metusala a venit să mă caute la marginile pământului, căci el ştia că eu
eram acolo, şi mă striga.
- La glasul lui am alergat la el şi i-am
spus: Iată-mă fiul meu, de ce ai venit să mă cauţi?
- Şi el mi-a răspuns; Un mare eveniment m-a
adus la tine, o minune greu de înţeles despre care am venit să îţi cer o
lămurire.
- Ascultă deci o! tată, şi află că fiul meu
Lameh are un fiu care nu îi seamană deloc şi care pare să nu ţina de
neamul omenesc. El este mai alb ca zăpada, mai roz ca trandafirul, părul său
este mai alb ca lâna şi ochii lui aruncă raze ca soarele, când îi deschide
umple casa de lumină.
- Şi de îndată ce el a ieşit din măinile
moaşei, el a deschis gura şi L-a binecuvântat pe Domnul.
- Tatăl său Lameh este îngrozit de această
minune, a alergat la mine, necrezând că acest copil este al lui, ci că
este născut dintr-un înger din cer, şi iată eu am venit la tine pentru ca
tu să îmi dezvălui adevărul despre acest mister.
- Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Domnul
este pe cale să facă o nouă lucrare pe pământ. Eu am văzut într-o viziune.
Eu ţi-am vorbit de timpurile tatălui meu Jared, de aceia care născuţi din
cer au călcat în acest timp cuvântul Domnului. Iată ei au făcut nedreptăţi
şi au călcat ordinele şi au locuit cu femeile oamenilor şi au procreat urmaşi
josnici.
- Pentru aceste crime un mare prăpăd va
veni pe neaşteptate asupra pământului, un potop îl va inunda şi îl va
pustii timp de un an.
- Acest copil care vi s-a născut va fi
singurul care va supravieţui acestui mare dezastru împreună cu cei trei
fii ai săi. Când toate fiinţele umane vor fi nimicite, el singur va fi
salvat.
- Şi urmaşii lui vor face copii pe pământul
uriaşilor care nu s-au nascut din spirit ci din carne. Pământul va fi deci
pedepsit şi toată depravarea va fi spălată. Din acest motiv arată-i fiului
tău Lameh că fiul care i s-a născut este într-adevăr fiul său, să-i daţi
numele de Noe, pentru că el va supravieţui. El şi fiii lui nu vor fi
părtaşi la desfrâu şi se vor păzi de păcatele care vor acoperi faţa
pământului. Din nefericire după potop, nedreptatea va fi încă şi mai mare
ca înainte, căci eu ştiu că trebuie să vină, însuşi Domnul mi-a arătat
toate tainele despre acestea şi am putut citi în scrisurile din cer.
- Am citit că neamurile vor urma unul după
altul până când se va ridica o rasă Sfântă, până când crima şi nedreptatea
vor dispărea de pe faţa pământului, până când toţi vor fi părtaşi la
dreptate.
- Şi acum, o !, fiul meu mergi şi anunţă-l
pe fiul tău Lameh
- că copilul care i s-a născut este
într-adevăr fiul său şi că nu este nici o înşelătorie legată de naşterea
sa.
- Şi când Metusala a auzit cuvintele
tatălui său Enoh, care i-a arătat lui toate secretele, s-a întors plin de
încredere şi i-a pus copilului numele de Noe, pentru că el va deveni
fiinţa care va fi alinătorul pământului după marele prăpăd.
- Iată o altă carte pe care Enoh a scris-o
pentru fiul său Metusala şi pentru cei care vor trebui să vină după el şi
să păstreze la fel ca şi el cuvântul şi simplitatea obiceiurilor lor. Voi
cei care suferiţi, aşteptaţi cu răbdare vremea când păcătoşii vor dispărea
şi forţa răului va fi nimicită, aşteptaţi ca păcatul să dispară de pe
pământ, căci numele lor vor fi şterse din cărţile sfinte, rasa lor va fi
distrusă şi spiritele lor vor fi supuse caznelor. Ei vor ţipa şi se vor
jeli într-un pustiu nevăzut şi vor arde într-un foc care nu se stinge
niciodată. Acolo am mai observat că un nor gros, prin care ochii mei nu
puteau trece, căci din partea sa de jos nu se putea vedea partea sa de
sus. Am mai văzut şi flăcările unui foc aprins, asemănător cu nişte munţi
strălucitori, clătinaţi de un vârtej ăi împinşi la dreapta şi la stânga.
- Şi i-am întrebat pe sfinţii îngeri care
erau cu mine şi le-am spus: Ce este această frumuseţe? Nu se poate să fie
cerul, ceea ce văd eu, acestea trebuie să fie flăcările unui cuptor
întins, aud strigăte de durere, strigăte de disperare.
- Şi el mi-a spus: Acolo, în locul în care
te uiţi, sunt supuse la cazne sufletele păcătoşilor şi ale celor care au
hulit, ale celor care au fost rău îndrumaţi, care au stricat ceea ce
Domnul le-a spus prin gura profeţilor Săi. Căci se păstrează în cer
listele cu numele lor şi cu lucrările lor rele, şi îngerii au luat
cunoştinţă de ele şi ei cunosc şi pedepsele ce le sunt cuvenite, ei ştiu
şi ce îi aşteaptă pe cei care şi-au crucificat trupul lor şi care au fost
prigoniţi de oamenii răi, pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu, care nu
şi-au pus iubirea în aur şi argint, care departe de a-şi da corpul
desfătărilor acestei lumi, şi-au chinuit de bunăvoie trupul cu cazne.
- La cei care din ziua naşterii lor nu au
căutat să strângă bogăţii pământeşti ci s-au privit ca un spirit călător
pe pământ.
- Aşa se purtau ei şi totuşi Dumnezeu i-a
pus la numeroase încercări, dar spiritele lor au fost totdeauna găsite
curate şi nevinovate, pregătite să ÎL binecuvinteze pe Domnul, am însemnat
în cărţile mele toată răsplata pe care o vor merita ei pentru că au iubit
lucrările cereşti mai mult decât pe ei înşişi. Iată ce a zis Domnul: Când
erau asupriţi de oameni răi, acoperiţi de ruşine şi jigniri ei nu au
încetat să mă laude. Acum eu voi ridica spiritele lor până la lăcaşul
luminii, îi voi schimba pe cei care sunt născuţi în întuneric şi care nu
le-au oferit onoarea la care le dădea dreptul credinţa lor.
- Eu îi voi conduce în lăcaşul splendorilor
pe cei care au iubit Numele Meu, îi voi face să se aşeze pe tronul gloriei
şi îi voi face să simtă o bucurie veşnică, căci judecata lui Dumnezeu este
plină de dreptate.
- El va da credincioşilor Săi o casă
fericită, cât priveşte pe cei care s-au născut în întuneric, ei se vor
adânci şi mai mult în întuneric pentru că drepţii se vor bucura de o
fericire fără margini. Păcătoşii văzându-i vor scoate strigăte de
disperare în timp ce drepţii vor trăi în splendoare şi onoare şi vor
cunoaşte pe veci adevărul celor promise de un Dumnezeu pe care ei L-au
iubit.
Sfârşitul viziunii lui Enoh. Fie ca
binecuvântarea şi mila Domnului să coboare printre cei ce Îl iubesc. Amin!
CÂTEVA
GÂNDURI: Cartea lui Enoh este cea mai cunoscută și apreciată carte
apocrifă!În Biblia folosită de Biserica
Etiopiană această carte face parte integrantă din Vechiul Testament! Cu
toate că, în cele din urmă, a fost exclusă din canonul ebraic, implicit
creștin, rabinii au prețuit mult această carte. Părerea mea personală este că
avem de-a face cu o carte autentică, scrisă de Enoh! Să nu uităm că în Epistola
lui Iuda este citată o profeție a lui Enoh care se găsește efectiv în carte!
Problema intervine asupra versiunilor cărții! Din păcate, sunt mai multe
versiuni ale Cărții lui Enoh și astăzi nu se știe care este cea mai apropiată
de original. Versiunea etiopiană este cea mai completă, dar și în ea există capitole
incomplete și unele versete lipsă. S-ar putea să fie doar o problemă de
împărțire a capitolelor și a versetelor, deci, să nu fie o problemă reală!
Adevărat: înțelepciunea lui Dumnezeu este unică, și atunci când decide ceva este o decizie bună. Și uite cum uneori Dumnezeu dă înțelepciune și unor oameni, așa cum a primit Moise când a decis să scrie capitole din Vechiul Testament, și acestea să fie adunate cu alte scrieri ale profeților. Unele scrieri erau lungi și s-au ales cele concise, cele unde nu totul trebuia spus tuturor oamenilor, poate pentru nu ai înfricoșa, ori poate nefiindu-le de folos.. Sigur că în Geneza este amintit, după paragraful unde aflăm că Enoh a fost ridicat la ceruri și nu a mai fost văzut: << Dar oare toate acestea nu se găsesc în Cartea Dreptului? >> . Cu alte cuvinte: cine voiește, le va citi, iar cine nu, nu.. Greu am citit jumătate din această Carte a Dreptului.. Așa că îmi spun: mare și înțelept este Dumnezeu, care nu mă obligă să studiez și apocrife.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru vizita pe blog și pentru comentariu. Totuși, eu cred că, decizia de excludere din canon a Cărții lui Enoh a fost greșită. Decizia a aparținut unor oameni. În curând, sper, voi publica pe blog versiunea INTEGRALĂ a acestei cărți. Este versiunea acceptată ca fiind foarte aproape de original. A fost descoperitî tot în Etiopia, și, astăzi, este versiunea acceptată în Biblia Bisericii Copte. Această versiune are 108 capitole, cuprinzând și Apocalipsa lui Enoh, care a inspirat filmul „Noe” - acel film nu a urmat, decât în parte, cartea Geneza, ci s-a inspirat din Enoh și Apocalipsa lui.
ȘtergereErată: descoperită.
Ștergere