CRIZA IRANIANĂ
1. Războiul
regional care ar afecta întreaga lume:
După ce
Iranul a doborât o dronă americană, iar SUA au fost la un pas să bombardeze
instalațiile militare ale Teheranului, tensiunile dintre cele două țări au
ajuns la un nivel fără precedent în ultimii 30 de ani. Președintele Trump a anulat ordinul de atac cu doar zece
minute înainte de lansarea rachetelor, dar o lume întreagă se întreabă acum în ce
direcție se va duce totuși conflictul dintre SUA și Iran. Este posibil ca toată povestea de acum să fi
fost doar un bluff al lui Trump, a cărui tactică de negocieri este aceea de a ridica
miza până când partea cealaltă se arată dispusă să facă anumite concesii: pe
aceeași linie a mers, cu mai mult sau mai puțin succes, și în relația cu Coreea
de Nord, un dosar în care în 2017 se vorbea insistent despre conflict militar,
și în războiul comercial cu China sau în negocierile cu Canada și Mexicul
pentru un tratat succesor al NAFTA. Dacă ținem cont de aceste
dosare, ar fi plauzibil ca, de fapt, să nu fi fost nicio răzgândire și Trump să
fi știut de la bun început că nu va ataca Iranul. Pe de altă parte, nu trebuie
uitat că în Statele Unite există suficienți adepți ai unei linii dure față de
Iran - așa-numiții „hawks” - care vorbesc de ani de zile despre pericolul reprezentat de
republica islamică pentru interesele americane și aliații Washingtonului în
regiune. Aceștia l-au convins deja pe Trump să retragă SUA din
acordul nuclear și văd în acțiuni precum doborârea dronei provocări care cer un
răspuns dur. Unii dintre acești „hawks”, inclusiv consilierul președintelui pe
probleme de securitate națională, John
Bolton, sunt aceiași care au pledat și pentru invadarea Irakului în 2003.
Să nu ne panicăm, însă, mai mult decât este
cazul: da, riscul ca lucrurile să scape de sub control există, însă de-a lungul
celor 40 de ani care s-au scurs de când ayatollahii au venit la putere au mai
fost perioade extrem de tensionate în care s-a mers chiar și mai departe decât
în aceste zile, fără a se ajunge, totuși, la război.
Spațiul aerian din regiunea Golfului este
destul de încărcat, iar la momentul doborârii dronei americane - un prototip de dimensiunea unui Boeing 737 -
un avion civil se afla la doar 45 de mile nautice distanță. Imediat după
incident, autoritatea aeronautică americană (FAA) le-a interzis
transportatorilor naționali să mai survoleze regiunea, iar în scurt timp și
companii din alte țări - inclusiv British Airways, Lufthansa și KLM - au
adoptat rute ocolitoare. Nu este vorba nicidecum de un moft sau de o prudență
excesivă: confuziile pot apărea în zone de conflict, după cum arată cazul
zborului MH17 al Malaysia Airlines, care a fost doborât deasupra Ucrainei de o
rachetă anti-aeriană lansată de separatiștii pro-ruși din Donbass. Un astfel de
incident a avut loc, de altfel, și în zona Golfului, în 1988: un Airbus A 300
operat de Iran Air, care se deplasa dinspre Teheran către Dubai, a fost distrus
de o rachetă lansată de crucișătorul american USS Vincennes. Toate cele 290 de
persoane aflate la bord și-au pierdut viața. Perturbarea traficului aerian din
regiunea Golfului reprezintă, însă, o problemă minoră pe lângă cele pe care
le-ar genera un război între Statele Unite și Iran. Pentru Statele Unite ar fi
mult mai costisitor decât războiul din Irak, iar impactul unui astfel de
conflict ar fi unul global. În primul rând, există potențialul unei crize
energetice fără precedent de la embargoul impus de exportatorii arabi de petrol
în 1973, atât în ceea ce privește prețul petrolului cât și disponibilitatea
acestuia. Iranul ar putea să încerce să blocheze strâmtoarea Hormuz, prin care
trece aproximativ o treime din țițeiul exportat la nivel global - și ne putem
închipui ușor ce consecințe ar avea acest lucru pentru economia mondială!
Totuși, un război la scară largă ar fi devastator și pentru Iran, care nu are
cum să facă față marinei și mai ales aviației americane, net superioare numeric
și tehnologic, însă acestea ar putea suferi pierderi cauzate de rachete, vase
de mici dimensiuni folosite ca bombe în Golf și sistemele anti-aeriene rusești
S-300 ale Teheranului. Mult mai dificilă și mai costisitoare pentru americani
ar fi o campanie terestră: Iranul este o țară uriașă, cu o populație de 80 de milioane
de locuitori, iar platoul iranian este greu accesibil, astfel că pierderile de
vieți omenești ar putea fi de netolerat pentru publicul american.
Un război la scară largă între Statele
Unite și Iran ar fi extrem de costisitor pentru ambele țări, lucru care, până
acum, pare să fi fost înțeles, atât de Washington, cât și de Teheran: în ciuda
unor tensiuni constante în ultimii 40 de ani, care s-au manifestat inclusiv
prin ciocniri directe sau operațiuni clandestine, până acum s-a reușit evitarea
unei escaladări. Nu înseamnă, însă, că aceasta nu este posibilă. În ambele
tabere există suficiente capete înfierbântate, iar o simplă estimare greșită a
intențiilor și acțiunilor celuilalt poate avea consecințe serioase. Pentru
toată planeta.
2. Acțiune surprinzătoare?
De la
venirea la putere, în urmă cu aproape trei ani, Administrația Trump a
adoptat o atitudine tranșantă împotriva Iranului, cerându-i constant regimului
de la Teheran să-și schimbe atitudinea, condamnând activitățile sale regionale,
sprijinul acordat terorismului și ambițiile nucleare ale republicii islamice
(în perioada scursă de la retragerea Statelor Unite din acordul nuclear cu
Iranul, oficialii de la Washington au intensificat în mod constant presiunea
economică asupra asupra regimului iranian și au implementat o serie de
sancțiuni împotriva exporturilor sale de petrol și ca pedeapsă pentru sprijinul
acordat unor forțe proxy, precum Hezbollah. Anul trecut, Statele Unite au
desemnat Corpul Gardienilor Revoluției
ca fiind o organizație teroristă). În același timp, regimul de la Teheran
se confruntă cu provocări interne majore. Economia iaraniană suferă ca urmare a
sancțiunilor americane, guvernul s-a confruntat cu proteste interne masive, iar
manifestațiile anti-Iran care au avut loc în Irak arată ca irakienii s-au
saturat de influenta regimului ayatollahilor în afacerile lor interne. Pe
scurt, decizia lui Trump de a-l elimina pe cel considerat cel mai important
membru al regimului iranian (mai puternic chiar decât Liderul Suprem, Ali
Khamenei) a avut la bază convingerea că un Iran slăbit politic, economic și
militar nu va putea reacționa împotriva americanilor așa cum se laudă
conducătorii săi, în condițiile în care regimul de la Teheran este acum mai
vulnerabil decât oricând și nu mai beneficiază de principalul său strateg
militar. Nu puțini sunt cei care susțin și că lovitura mortală împotriva lui
Soleimani nu trebuie privită ca dovada unui „intervenționism nechibzuit,” ci
aplicarea doctrinei „America First”
promovată de către administrația liderului republican. „Iranul știe acum că
America nu este constrânsă de regulile de angajament ce respectă „corectitudinea
politică” și nu mai acționează având iluzii cu privire la mituirea unui regim
jihadist pentru a face pace,” a scris revista conservatoare The Federalist,
referindu-se la momentul în care administrația președintelui Barack Obama ar fi
oferit peste un miliard de dolari regimului de la Teheran pentru a-l convinge
sa semneze acordul nuclear în 2015. Acest acord, susțin ei, nu a contribuit
aproape deloc la modificarea atitudinii agresive a Teheranului și nu a făcut
altceva decât să cumpere o „pace falsă.” Pe de altă parte, americanii
l-au eliminat pe Soleimani pur și simplu fiindcă au putut face asta și
beneficiază de resurse economice, financiare și militare care le permit să-și
urmărească dușmanii oriunde în lume. După raidurile împotriva lui Osama bin Laden
în Pakisan și Abū Bakr al-Baghdadi în Siria, Statele Unite au dovedit din nou
că nu vor renunța să-i atace pe cei mai importanti dușmani ai lor oriunde în
lume. Iar generalul Soleimani se afla de o buna bucata de vreme pe lista
țintelor americane! Unii comentatori cred că lovitura împotriva comandantului Al-Quds (organizație teroristă) poate
fi interpretată și ca un semnal pentru dictatorul coreean Kim Jung Un și alți
lideri străini care sunt cunoscuți pentru retorica lor agresivă la adresa
Statelor Unite. Aceștia ar putea plăti un preț serios dacă ar pune în pericol
vietile americanilor, iar puterea acestui element de descurajare, atât la nivel
psihologic, cât și la nivel material, nu poate fi respinsă cu ușurință. Comentatorii
punctează, în acest context, ca Administrația Trump a acționat cu o reținere
evidentă în ceea ce privește regimul iranian, impunând lent și metodic
presiunea economică în timp ce a vorbit constant despre dialogul diplomatic.
Sub Trump, Statele Unite au evitat acțiunile militare directe împotriva iranienilor
până în momentul în care bunurile și viețile americanilor au fost amenințate în
mod repetat. Eliminarea lui Soleimani a arătat că americanii vor raspunde
acestor atacuri cu o forță copleșitoare ce va viza inclusiv conducerea militară
de la Teheran, nu doar forțele proxy iraniene, gen Hezbollah.
Așadar, nu putem fi surprinși, sau n-avem voie
să ne declarăm, sus și tare, surpriza pentru ceea ce se întâmplă! Decât dacă
dorim să arătăm că suntem complet „pe dinafară”, rupți total de lumea în care
trăim!
3. Reactia iraniană:
Moartea generalului Qassem Soleimani în
atacul cu rachete americane a fost urmată de o avalansă de declarații agresive
și amenințări formulate de lideri politici, militari și religioși de la
Teheran. Multă lume se întreabă în acest moment cum va reacționa Iranul și dacă
își va pune în practică amenințările cu care a bombardat Statele Unite în
ultimele zile. Este posibil ca Iranul să reacționeze agresiv, atacând fie interesele
americane, fie ale aliaților lor din regiune. Iranienii ar încerca astfel să
profite de o relativă slăbiciune a forțelor americane, epuizate după anii de
conflicte din Irak și Afganistan, și o diviziune profundă a societății
americane, sperând că atacurile lor le vor consolida sprijinul intern și vor
forța opinia publică americană sa facă presiuni asupra administrației Trump să
nu declanșeze un nou conflict în Orientul Mijlociu. Experții cred că dinamica
regiunii și, în special, felul în care forțele iraniene cât și cele americane
sunt desfășurate și implicate în regiunea Golfului Persic, fac ca iranienii să
aibă numeroase variante prin care ar putea să atace, să saboteze sau să
hărțuiască Statele Unite și aliații lor. De exemplu, forțele iraniene sau cele
proxy operează în apropiere de forțele SUA și cele susținute de americani atât
în Irak, cât și în Siria. Iranul amenință în mod frecvent să perturbe comerțul
mondial cu petrol prin blocarea Strâmtorii Hormuz. De asemenea, aliații
Iranului din Yemen și Fâșia Gaza amenință în mod direct aliații americanilor
din Arabia Saudită și Israel cu atacuri cu rachete. Atacarea forțelor americane
și aliate din Siria și Iran este una dintre opțiunile Iranului. Statele Unite
au câteva sute de soldați în Siria, unde Iranul și milițiile aliate au o
prezență militară semnificativă. Circa 5.000 de forțe americane de securitate
activează în Irak, unde republica islamică rămâne un jucător influent. De
asemenea, aproximativ 14.000 de soldați americani sunt prezenți în Afganistan,
unde Teheranul a făcut o cauză comună cu talibanii în lupta împotriva Statului
Islamic. Observatorii cred că Iranul are mijloace și resurse de a escalada
Este greu de știut ce va face Iranul, dacă
va ataca în final forțele americane sau aliate și cum vor reacționa Statele
Unite în această situație. Merită însă să precizăm că posibilitatea izbucnirii
unui conflict între Statele Unite și Iran a reprezentat constant una dintre
cele mai mari mari amenințări la adresa păcii în ultimii ani, iar
analistii au prevăzut în mai multe rânduri că cele două țări se vor ataca
reciproc. Dacă moartea lui Soleimani va fi într-adevar scânteia care va aprinde
acest conflict mocnit, următoarele zile și săptămâni ne vor lamuri!
4. Situația
României:
În
contextul evoluțiilor recente, după „acțiunea chirurgicală” ordonată de
președintele american Trump, riscul pentru România este enorm. Suntem
singura țară din Europa cu arme dispuse pe curs de conflagrație cu
Iranul, prin scutul de la Deveselu! Practic, România s-a pus singură, și din dorința de
a face pe plac americanilor cu orice preț, în situația de a fi atacată
devastator de către Iran! Dacă ne facem că nu vedem această realitate, suntem …
dubios de naivi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu