DESPRE FRANCMASONERIE!

DESPRE FRANCMASONERIE!

Ce este Francmasoneria?

    Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic și umanitar.  Nu vom începe prin a da o definiție completă a Francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizarea și diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârșit într-o definiție.

1. Începuturile Francmasoneriei:

   Începuturile Francmasoneriei formează un subiect de interminabile discuții. În forma de astăzi ea există din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra și au format Marea Lojă a Angliei. În 1723 Andersen întocmi Constituțiile acestei organizații pe baza Constituției mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. Aceste loji de zidari rămăseseră cu timpul numai cu numele de zidari; în ele intrau orice fel de oameni. Constituțiile lui Andersen sunt legea fundamentală a Francmasoneriei.

2. Organizarea Francmasoneriei:

  Membrii Francmasoneriei sunt împărțiți în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu știu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din același grad cu ei. Știu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numărului gradelor, precum și al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se împarte în diferite rituri. Astfel există Francmasonerie ioanită sau albastră. Membrii acesteia sunt împărțiți numai în trei grade: ucenic, calfă și maestru. Apoi este ritul scoțian sau roșu și cuprinde așa zisele grade înalte, 30 la număr, iar și mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însă Francmasoneria ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scoțiene. Gradele înalte și cele invizibile sunt cele care conduc din umbră toată vasta organizație a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul, sau Împăratul neîncoronat al lumii. Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecție de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricoșător și printr-o inițiere. Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul față de tot ce va vedea și va cunoaște în acest grad. Prin inițiere i se comunică taine din învățătura și misiunea Francmasoneriei, necunoscută de gradele inferioare. Iată jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur înaintea Marelui Arhitect al Pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi și indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenușă și să se arunce în fundul mării sau să se împrăștie în cele patru vânturi pe fața pământului”!!

   Alături de această organizație, ocultă chiar pentru membri, există una administrativă, secretă pentru profani. Francmasoneria lucrează în ateliere. Atelierele în care lucrează primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecărei loji se află un venerabil cu rol de președinte ajutat de mai mulți demnitari. Toți sunt aleși pe un an de către membrii lojii.

3. Francmasoneria și evreii:

   Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte și invizibile au fost create și sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franța și America au fost toți evrei. În Ungaria majoritatea francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. „Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne sprijină și o mulțime de iudei sunt în rândurile noastre”, se spunea în revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62. În Germania lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia, conducătorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot așa în Italia, șeful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei. Francmasoneria franceză a fost condusă în trecut de evreii Cremieux și Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.

   Masoneria nu este numai o simplă reuniune filantropică sau școală filosofică, ci alcătuiește un sistem mistagogic, care reamintește de vechile religii sau culte misteriaco-păgâne, din care își trage obârșia, alcătuind o urmare și o reînviere a lor. Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel și din cele ce au loc și se săvârșesc în timpul inițierilor. Căci, după cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor și a morții zeului misteriac și prin reluarea aceasta mimică a dramei acesteia, cel ce se iniția murea dimpreună cu patronul religiei misteriace - care întotdeauna era o persoană mitică simbolizând soarele sau natura, care murea iarna și reînvia primăvara, tot așa și în inițierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevăr, treapta aceasta a inițierii alcătuiește o expunere dramatică a morții protectorului masoneriei, Hiram, și un fel de reluare dramatică a morții acestuia în care, cel ce urmează a fi inițiat suferă dimpreună cu el, fiind rănit în aceleași organe și în aceleași locuri ale corpului ca și Hiram. Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată și străină de religia creștină. Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoașterii căsătoriei sau căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc..

5. Francmasoneria și Creștinismul:

   Francmasoneria se prezintă așadar ca o cvasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o ființă personală la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forța universală care își ia temporal măști individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare. Masonul știe că personalitatea sa nu este nimic și se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul interior al inițiativei, pe care-l bănuiește, fără a-l putea cunoaște exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta este  eul transcendent, identic poate în toate existentele cari cugetă. Așa-zisele persoane omenești sunt rolurile pe care le joacă trecător unul și același actor.

„Un actor misterios deține rolul personalității noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, ci rămâne travestit și mascat? Este o energie consacrată Marii Opere, forță indestructibilă ca orice altă forță. Această energie este independentă de instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se transformă fără a se stinge. Cine lucrează deci în noi, dacă nu forța care animă pe predecesorii noștri? Hiram, care învie, este o realitate. Să știm să medităm și să înțelegem. Că indivizii dispar, puțin importă, dacă energia care lucra în ei subzistă. Să ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuală. Personalitatea noastră se va stinge și dacă mai târziu evocatorii noștri și-ar închipui că intră în relație cu noi, ei n-ar constitui o fantomă decât adunând noțiunile ce și le-ar putea face despre noi.” – afirmațiile unui important mason francez.

   Francmasoneria este raționalistă. Ea îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării raționale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită. Iată ce zice un alt francmason: „Nici forța statului, nici cerința nu sunt eterne. Atunci ce poate regenera poporul căzut în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a rațiunii. Idealul F.M. constă în a construi pe nesimțite o republică universală și democrată a cărei regină va fi rațiunea, iar consiliul suprem, adunarea înțelepților. În virtutea principiului care a prezidat la nașterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Rațiunii, să dea o viață moralei creștine” Din acestea rezultă și raportul Francmasoneriei față de Creștinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arăta atitudinea directă a F.M. față de Creștinism. Un mason englez: „Mai vedeți mântuirea oamenilor într-o renaștere religioasă? O! visul imposibil! Bolțile sanctuarelor ale căror ruine voiți să le reparați, nu vor mai vedea niciodată decât un ecou slab al rugăciunilor de odinioară. Nu mai există Dumnezeu pentru a mai învia morții și Acela (Hristos) ale cărui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera că un miracol asemănător va opri coborârea lui lentă în groapa uitării. Mai mult ca totdeauna o credință laică se substituie unei credințe supranaturale”. Fr. O. Wirth, - un renumit mason -, îl compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar același simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv în alta ce apare (moartea și învierea lui Hiram). În fapt, F.M. luptă cu îndârjire să elimine din omenire concepția opusă ei, Creștinismul, și instituția care-l susține, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, școala laică, căsătoria civilă, difuzarea principiilor anticreștine în masele largi. În unele state cum sunt Franța, Spania, Rusia, devizele acestea au fost realizate. În alte țări se merge cu pași repezi spre această stare.

6. Scopul Francmasoneriei:

   Francmasoneria își ține ultimele ei scopuri în secret. Dar fără voia ei se străvăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai puțin învăluite. Regulat, Francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului și acțiunea caritabilă.  În realitate când masonii explică mai larg sensul acțiunii lor caritabile, vezi că este vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin așezarea ei pe temeliile principiilor raționaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăți de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează inițiatul față de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viață.” - afirmă Fr. O. Wirth.

    Cercetarea adevărului de care vorbește F.M. trebuie înțeleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului și a Societății. Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în Loji și aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticreștine, de totală emancipare a instinctelor omenești inferioare de sub prestigiul virtuților creștine. De la Marx până la Lenin și Troțki, toți șefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei și francmasoni, sau cel puțin francmasoni. Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849): „Nu putem decât să salutăm socialismul ca pe un excelent aliat al F.M. în munca de înnobilare a omenirii, în străduința de a promova binele omenirii. Socialismul și masoneria împreună cu comunismul au țâșnit din același izvor.”!

  Scopul Francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. F.M. luptă pentru o anumită direcționare, pentru o anumită țintă a întregii vieți omenești colective și individuale. Care este acest scop? Dintr-o mulțime de mărturisiri masonice și din descifrarea sensului ce se desprinde din toată activitatea de până acum a F.M., rezultă că acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni. O republică cu desăvârșire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie și de patimile inferioare dezlănțuite. Iată ce spune același Fr. O. Wirth, în „Manualul maestrului”: „Să avem curajul să ne zicem religioși și să ne afirmăm apostoli ai unei religii mai sfinte decât toate celelalte. Să propagăm Religia Republicii, care va forma inima cetățenilor și va cultiva virtuțile republicane”. Tema întemeierii republicii mondiale sub stăpânirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, ținut la Paris. Numai din tendința F.M., după republica laică, internațională și extrem de democratică se poate explica de ce toate revoluțiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date Creștinismului, principiului monarhic și național, principiului autorității, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului național și a factorului creștin au desființat Francmasoneria.  

   Așadar, Francmasoneria învață pe adepții ei să renunțe la orice credință și adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descopere rațiunea lor. Ea propagă astfel necredința și lupta împotriva Creștinismului ale cărui învățături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulți intelectuali să și-i facă membri și obișnuindu-i pe aceștia să renunțe la credința creștină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică, și având în vedere influența însemnată ce o au intelectualii asupra poporului e de așteptat ca necredința să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fața propagandei anticreștine a acestei organizații, Bisericile Creștine  trebuie să răspundă cu o contra propagandă de proporții!