ÎMPĂRATUL „NEMURITOR”!

ÎMPĂRATUL „NEMURITOR”!

   „Cu ochi arcuiți și lungi, nas proeminent, cu un piept de pasăre de pradă și o voce de șacal, este un bărbat fără milă, care are o inimă de tigru sau de lup. Când era în dificultate și avea un interes se arăta umil în fața altora, dar după ce își atingea scopul nu avea probleme să-i devoreze de vii pe oameni. Dacă va ajunge vreodată să stăpânească lumea, atunci întreaga lume va sfârși prizoniera lui”, scria în lucrarea Shiji din secolul I î.H. istoricul chinez Sima Qian despre Ying Zheng, cel care s-a declarat Qin Shi Huang sau primul împărat al dinastiei Qin.

   Ying Zheng s-a născut în anul 259 î.H., ca fiu al regelui statului Qin. Erau vremuri când țara, divizată în șapte state, trecea prin permanente conflicte. După moartea tatălui său, a moștenit tronul și a ajuns rege la 13 ani. Alături de generali abili și consilieri loiali, a dus numeroase războaie cu scopul de a unifica toate statele Chinei. A reușit acest lucru și la 38 de ani s-a proclamat Qin Shi Huang, primul împărat al Chinei. Însemnările din cronici spun că împăratul ar fi afirmat că dinastia lui va dura „10.000 de generații”. Nu încape îndoială că s-a visat nemuritor, iar dovada a fost găsită și anunțată după multe veacuri de arheologi. Aceștia au descoperit fâșii de bambus, folosite de chinezi la începuturi pentru scriere, pe care era consemnat ordinul acestui împărat către oficiali din întreaga națiune, inclusiv din așezările cele mai izolate, de a porni cu toții în căutarea elixirului vieții. Mai mult, pe unele fâșii de bambus găsite erau răspunsuri venite din diferite locuri, de genul, nu s-a găsit încă poțiunea miraculoasă, dar continuăm căutările.

   A pus bazele unui sistem administrativ uimitor pentru acele vremuri. În timpul lui, au fost stabilite norme unice pentru monedă, scriere, unități de măsură, și au fost amenajate drumuri. Preocupat de securitate, a dispus fortificarea unor ziduri de apărare ridicate în diferite state, înainte de unificare, o lucrare care a continuat secole la rând și avea să devină Marele Zid Chinezesc.

   Una dintre investițiile lui principale a fost în armată - se spune că armata lui avea cele mai moderne echipamente de luptă din acele vremuri și, în caz de nevoie, putea aduna peste un milion de soldați (ceea ce, fără îndoială, este o cifră exagerată pentru acea perioadă). S-a folosit de putere pentru a controla totul, inclusiv gândirea celor din jur. Cei care nu erau de acord cu planurile lui erau condamnați la moarte. Printre victime a fost și unul dintre fiii lui - doar că nu l-a trimis la moarte, ci să muncească la întărirea zidurilor de apărare, alături de mii de oameni, în condiții ce astăzi ar îngrozi lumea.

În căutarea elixirului vieții:

  

  Crud și temut, Shi Huang a avut și el temerile lui, una dintre acestea fiind frica de moarte. Împăratul care stăpânea totul nu putea să accepte că într-o zi va muri și el ca orice ființă măruntă. A devenit tot mai convins că va putea găsi băutura care să-i dea viața fără de moarte. S-a înconjurat la curte de alchimiști aduși din toată China care, sub amenințarea morții, munceau zi și noapte în laboratoarele lor să găsească elixirul vieții pentru un împărat tot mai înspăimântat de propriul final. Băuturile preparate de aceștia nu l-au făcut nemuritor pe împărat, așa cum ar fi vrut el, dimpotrivă, se spune că i-au adus și mai repede moartea. Rând pe rând, alchimiștii erau executați și căutați alții. Disperat, l-a desemnat pe alchimistul Xu Fu să pornească într-o călătorie pe mările estice în căutarea leacului ce ar asigura nemurirea. În cartea Japan - between Myth and Reality, autorul spune că este posibil ca în această expediție să fi pornit peste 60 de vase cu 5000 de oameni. Nu s-au mai întors niciodată. Cum nu au găsit ceea ce își dorea împăratul, știa fiecare ce soartă îl aștepta în China. Legenda despre Xu Fu apărută în cronici ulterioare spune că acesta ar fi rămas în Japonia.

Orașul imperial de sub pământ:

   La puțin timp după ce a moștenit tronul statului Qin, Shi Huang a dispus construirea unui mausoleu, însă lucrările au luat amploare după ce a devenit împărat. Tot în Însemnările unui Mare Istoric sau Însemnări istorice, cunoscută și sub numele original Shiji, istoricul chinez Sima Qian nota: „În luna a noua ( Qin Shi Huang a murit în 10 septembrie 210î.H.), Primul Împărat a fost înmormântat la Muntele Li. Lucrările au început atunci când a ajuns rege și au continuat după ce a devenit Primul Împărat și au fost trimiși să lucreze din întreg imperiu peste 700.000 de oameni.” Istoricul englez John Man spune că această cifră este mai mare decât populația oricărui oraș din lume la acea dată. Potrivit calculelor lui, fundația a putut fi realizată de 16.000 de oameni în doi ani. Au săpat prin trei straturi de ape subterane și au turnat bronz pentru sicriul exterior. Au fost construite palate și turnuri pitorești pentru o sută de oficiali iar mormântul a fost umplut cu minunate și rare comori. Meșterii au primit ordin să realizeze arbalete cu săgeți gata de a fi trase în oricine intră în mormântul împăratului. S-a folosit mercur pentru a da impresia unor râuri adevărate. În urma cercetărilor făcute inițial în anii 80, s-a găsit că în solul unde se află cavoul concentrația de mercur este mult mai ridicată decât în alte zone din apropiere.

  Când a murit, Primul Împărat Qin a fost înmormântat în opulentul lui mausoleu, un complex subteran conceput ca un adevărat oraș imperial unde, la fel ca în viața pe pământ, împăratul avea totul la dispoziție și în viața cealaltă. În China Antică, se credea că dacă, alături de o persoană, se îngropau lucrurile acesteia, inclusiv oamenii care au slujit-o, viața acesteia va continua așa cum a fost și pe pământ.

Descoperirea:

  În ziua de 25 aprilie din anul 1974, Zhao Kangmin, atunci arheolog la Centrul Cultural Lintong (devenit ulterior Muzeul Lintong), din provincia Shaanxi, a răspuns la un telefon în care a fost anunțat că fermieri dintr-o așezare rurală au găsit fragmente de teracotă. A mers imediat acolo cu un coleg, cu bicicletele lor - „parcă zburam”, a povestit mai târziu Zhao, care a murit în mai 2018, la 81 de ani.  A aflat că, pentru a găsi apă ca să-și ude recoltele doborâte de secetă, fermierii au început să sape în acel loc în urmă cu o lună când au dat de pământ dur și roșu și au fost nevoiți să se oprească. Zhao știa că în apropiere este locul unde se odihnește Qin Shi Huang și bănuia că va putea fi ceva ce are legătură cu perioada respectivă. Ceea ce nu a știut a fost faptul că împăratul a ales să fie însoțit și păzit în viitoarea lui viață de o armată impresionantă, formată din mii de soldați de teracotă sculptați în mărime naturală, între 1,75 metri și 1.90 metri, fiecare cu trăsături faciale unice, inclusiv forma urechilor (urechea umană a fiecărui individ este unică) și îmbrăcăminte ce indică responsabilitatea în cadrul armatei. Fiecare soldat a fost pictat în culori strălucitoare, însă acestea au fost șterse din cauza umidității. Fără să aibă cea mai mică idee, fermierii au dat peste armata de teracotă a primului împărat chinez. Din acest motiv, deseori se spune că armata de  teracotă a fost descoperită de niște fermieri chinezi, ceea ce nu ar fi tocmai corect. Faptul că au dat peste ceva dur ce i-a făcut să se oprească din săpat și au scos la iveală câteva fragmente de teracotă nu înseamnă că ei au făcut descoperirea arheologică. De fapt, habar n-au avut ce era acolo, ba chiar au și distrus unele fragmente, câteva vârfuri de săgeată din bronz le-au vândut și multe zile au trecut până când au informat autoritățile, iar acestea au anunțat, la rândul lor, arheologii din zonă. „A vedea nu înseamnă a descoperi”, spunea Zhao într-un interviu. Când a văzut primele fragmente - picioare, brațe, cap - Zhao și-a dat seama că ar putea să fie din acea perioadă. A adunat toate piesele, le-a încărcat în camioane și le-a dus la Centrul Cultural Lintong. După trei zile de muncă, a privit doi războinici de 1,78 metri înălțime pe care i-a numit „soldații de teracotă ai dinastiei Qin”, denumire prin care descoperirea lui arheologică a fost apoi cunoscută lumii întregi. Totuși, nu a raportat această uimitoare descoperire - era încă perioada Revoluției Culturale chineze a liderului comunist Mao Zedong când societatea „renăștea”, „scăpa de tot ce e vechi”, inclusiv istorie și tradiții imperiale. Temându-se să nu fie distrusă această prețioasă descoperire, a ținut-o cât mai secret. Până într-o zi în care, un jurnalist chinez, venit în vizită la rude aflate în zonă, a aflat despre uimitoarea descoperire și a stat de vorbă cu Zhao. Deși arheologul a insistat să nu fie publicată știrea, aceasta a apărut și a atras atenția oficialilor de la Beijing. Spre uimirea și bucuria lui Zhao, liderii chinezi nu au ordonat să fie distrusă, ci să se organizeze mai multe șantiere arheologice la care a participat și el. În câteva luni, în jur de 500 de soldați de teracotă au fost scoși la suprafață, alături de statui reprezentând ofițeri, infanteriști, care, cai și mii de arme. Anunțată de publicații din întreaga lume, a fost declarată una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea. La puțin timp, guvernul chinez a decis ca situl să fie deschis publicului și a fost construit un muzeu.

Mormântul împăratului, mai departe o enigmă:

   Contribuția lui Zhao Kangmin a fost recunoscută de specialiști - unul dintre directorii muzeului armatei de teracotă a confirmat că Zhao a fost primul care a înțeles „semnificația și adevărata valoare a soldaților”. Decenii la rând au fost făcute săpături arheologice și scoși la suprafață peste 2000 de soldați de teracotă. Numărul lor estimat este în jur de 8000. La sfârșitul anului 2019, Xinhua News Agency, agenția de știri a Chinei, a anunțat că, în timpul celor mai recente săpături arheologice desfășurate în diferite etape între 2009 și 2019, au fost descoperiți alți 200 de soldați, pe lângă cai și numeroase arme. Mormântul central, cel unde se afă Qin Shi Huang, nu a fost niciodată deschis pentru a fi cercetat și rămâne mai departe închis, cu toate enigmele lui. Specialiștii chinezi știu că nu există încă tehnologia pentru a se face cercetări fără să se distrugă ceea ce ar putea găsi acolo, așa cum s-a întâmplat în alte situații asemănătoare.

  În 1987, Mausoleul Primului Împărat Qin, un complex creat după planul urban al capitalei de atunci, Xianyang, unde se odihnește Qin Shi Huang alături de faimoasa lui armată de teracotă, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

 În 2019, mausoleul Qin Shi Huang a atins numărul record de peste 9 milioane de vizitatori. Până la urmă, împăratul care a obținut tot ce a dorit și-a găsit, putem spune, chiar și nemurirea, dincolo de vremelnica viață pe pământ.