TEXTE APOCRIFE - APOCALIPSA LUI AVRAAM!

TEXTE APOCRIFE - APOCALIPSA LUI AVRAAM!

Istoria cărţii:

 Apocalipsa lui Avraam ni s-a păstrat într-o versiune slavă, inserată în diverse Palii. Textul slavon al cărţii nu este cel original; el nu este decât traducerea unei versiuni greceşti, făcută la rândul ei după un text ebraic. Specialiştii sunt de părere că această carte ar aparţine unui original semitic. Cartea se compune din două scrieri distincte, din care prima este o povestire despre chemarea lui Avraam şi distrugerea idolilor. Ea a cunoscut o existenţă aparte. La această primă parte a scrierii s-a adăugat o a doua, despre vedenia lui Avraam. Ediţia textului din „La Bible. Ecrits intertestamentaires” a folosit paisprezece manuscrise.

Textul cărții:

   Cartea Apocalipsei lui Avraam, fiul lui Terah, fiul lui Nahor, fiul lui Serug, fiul lui Rog, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusalem, fiul lui Enoh, fiul lui Iared.

Cap.1: Avraam şi idolul Marumat:

1.Într-o zi, când lucram cu rindeaua la confecţionarea zeilor tatălui meu Terah şi lacei ai fratelui meu Nahor, mă întrebam, care dintre ei este, într-adevăr, un zeu puternic. Eu, Avraam, în momentul săvârşirii slujbei religioase, când am terminat de oficiat jertfa cerută de Tatăl meu, în faţa zeilor de lemn şi de piatră, de aur şi de argint, de bronz şi de fier, am intrat în templu lor pentru slujbă. 2. Aici am găsit idolul de piatră, numit Marumat, căzut la pământ, la picioarele idolului de fier Nahon. 3. Şi când am văzut aceasta inima mea s-a tulburat. 4. M-am gândit, în sufletul meu, că eu singur n-am să pot să-l pun la loc, deoarece era greu, fiind făcut dintr-o piatră mare. 5. Aşa că m-am dus şi i-am spus tatălui meu. 6. El a venit cu mine şi am mutat idolul, cu multă osteneală, punându-l la locul lui. Şi pe când îl ţineam de cap, acesta a căzut. 7. Şi când tatăl meu a văzut capul lui Marumat căzut jos, mi-a zis: „Avraame!”. Şi eu am zis: „Iată-mă!”. „Adu-mi un toporaş de acasă” - a zis el. 8. Şi eu i l-am adus. 9. El a tăiat un alt Marumat, fără cap, dintr-o altă piatră, iar deasupra i-a pus capul lui Marumat, cel ce căzuse; iar ceea ce a rămas din acest Marumat, a fost sfărâmat.

Cap.2: Avraam vinde idoli la negustorii sirieni;

1. El a făcut alţi cinci idoli şi mi i-a dat. Apoi mi-a poruncit să-i vând afară din oraş, pe drumul ce ieşea din cetate. 2. Eu am pus şaua pe asinul tatălui meu, iar idoli i-am pus deasupra. Apoi am ieşit la drumul mare, pentru a-i vinde. 3. Şi iată că apar nişte negustori, cu cămile, din Fandana Siriei (Padam-Aram); ei se duceau în Egipt să cumpere ţesături stacojii. I-am întrebat şi ei mi-au dat lămuriri, şi aşa am stat de vorbă cu ei. 4. Una din cămilele lor a zbierat tare, asinul meu s-a speriat şi a luat-o la fugă, iar idolii au căzut. 5. Trei dintre ei s-au spart, iar doi au rămas întregi. 6. Aşa Sirienii au văzut că eu aveam idoli şi atunci au zis: „De ce nu ne-ai spus că ai idoli? Noi i-am fi cumpărat înainte ca asinul să audă zbieretul cămilei şi tu n-ai mai fi avut nicio pierdere”. 7. Dă-ne acum cel puţin idolii rămaşi şi noi îţi vom da un preţ bun pe ei. Am stat puţin şi m-am gândit, dar ei mi-au oferit preţul zeilor sparţi pentru idolii rămaşi. 8. Atunci inima mea s-a întristat, întrebându-mă cum am să duc banii pentru marfa tatălui meu? 9. Am aruncat cei trei idoli sparţi în apa râului Gur, ce se afla în locul acela; ei sau scufundat şi n-a mai rămas nimic.

Cap.3: Îndoiala lui Avraam:

1. Şi mergând aşa pe drum inima mi s-a tulburat şi eram tare descumpănit. 2. Şi mi-am zis în sinea mea: „Iată cum Marumat a căzut în templul său şi nu s-a mai putut ridica; şi eu nici atât; nu l-am putut mişca singur, până ce nu a venit tatăl meu. Şi amândoi am reuşit să-l ridicăm”. 3. Când alţi cinci idoli au căzut de pe asin, ei n-au putut nici să se salveze, nici să facă vreun rău asinului care i-a spart. Iar ceea ce a rămas din ei n-a putut să iasă afară din apele râului.  4. Şi atunci mi-am zis în sinea mea: „Cum ar putea, deci, Marumat, idolul tatălui care are capul făcut dintr-o piatră, iar corpul cioplit dintr-o altă piatră, să mântuiască un om, sau să asculte rugăciunea altui om şi să i-o împlinească?”

Cap.4. Mânia lui Terah:

1. Cugetând aşa, am ajuns acasă la tatăl meu; am dat apă asinului şi apoi i-am pus dinainte fân. 2. Am scos argintul şi l-am dat tatălui meu Terah. 3. Văzându-l a fost încântat şi mi-a zis: „Binecuvântat să fii tu Avraam, de dumnezeul meu căci mi-ai adus banii pentru idoli, în aşa fel că osteneala mea n-a fost zadarnică”. 4. I-am răspuns, zicându-i: „Da, părinte Terah, dar binecuvântaţi să fie aceşti idoli de către tine, căci tu eşti dumnezeul lor, deoarece tu i-ai făcut pe ei. Într-adevăr, binecuvântarea lor este ruina şi puterea lor deşartă. Ei nu pot să se ajute deloc pe ei înşişi. Cum atunci să te ajute sau să mă binecuvinteze? 5. Eu am fost, într-adevăr, bun pentru tine în această afacere, căci datorită priceperii mele ţi-am adus bani şi pentru idolii ce au căzut şi s-au spart”. 6. Auzind cuvintele mele s-a supărat foarte tare, fiindcă eu am cuvinte aspre la adresa idolilor săi.

Cap.5: Idolul Barisat cade pradă flăcărilor:

1. Văzând supărarea tatălui meu, am ieşit. Pe când ieşeam el m-a chemat şi mi-a zis: „Avraame!”. „Sunt aici!” - i-am răspuns eu. 2. El mi-a zis: „Adună aşchiile de lemn ce au rămas din fabricarea idolilor de brad, pe care i-am făcut până acum. Pregăteşte-mi ceva de mâncare!”. 3. Şi cum adunam aşchiile de lemn, am găsit un idol mic, ce căzuse printer legăturile de vreascuri din stânga mea. Pe fruntea lui era scris: Dumnezeu Barisat. 4. Şi nu i-am spus tatălui meu că am găsit pe Barisat, idolul de lemn între aşchii.

5. Apoi am pus aşchiile pe foc pentru a pregăti mâncarea tatălui meu. 6. Ieşind ca să-l întreb în legătură cu mâncarea, l-am pus pe Barisat lângă focul ce s-a aprins şi i-am spus pe un ton ameninţător: „Ai grijă Barisat ca nu cumva să se stingă focul până ce mă întorc eu. Dacă se stinge, suflă ca să se aprindă din nou”. Eu am ieşit ca să împlinesc ceea ce mi-am propus. 7. Când m-am întors l-am găsit pe Barisat căzut de-a latul: picioarele-i erau înconjurate de foc şi foarte arse. 8. Am izbucnit în râs şi mi-am zis în sinea mea: „Într-adevăr Barisat tu ştii să aprinzi un foc şi să faci să fiarbă mâncarea”. 9. Şi în timp ce eu vorbeam în sinea mea, puţin câte puţin el a fost în întregime ars de foc, rămânând doar cenuşa. 10. I-am dus tatălui meu mâncarea şi el a mâncat-o. I-am dat vin şi lapte, şi el a băut. 11. A fost mulţumit şi a binecuvântat pe zeul Maramat. 12. Eu însă i-am zis: „Tatăl meu Terah nu-l binecuvânta pe zeul Maramat şi nu-l preaslăvi pe el! Preaslăveşte-l mai degrabă pe zeul Barisat, căci acesta, din dragoste faţă de tine, s-a aruncat în foc pentru ca să-ţi fiarbă mâncarea”. 13. Dar el mi-a zis: „Unde este el acum? - S-a transformat în cenuşă, datorită fierbinţelii focului şi s-a făcut praf!”. 14. Atunci el a zis: „Mare este puterea lui Barisat! Am să fac altul şi mâine el îmi va pregăti mâncarea”.

Cap.6: Avraam arată tatălui său deşertăciunea idolilor:

1. Eu, Avraam, când am auzit aceste cuvinte ale tatălui meu, am început a râde în sinea mea şi sufletul mi s-a umplut de amărăciune şi de supărare. 2. Şi am zis: „Cum deci, ceea ce a fost făcut de tatăl meu - idolii fabricaţi - ar putea să-i vină în ajutor? Sau cum ar putea el supune trapul sufletului său, sufletul duhului şi duhul nebuniei şi neştiinţei?”. 3. Am zis: îi convine probabil să suporte răul. Trebuie să-mi îndrept mintea spre curăţie şi să-mi exprim gândurile în faţa tatălui meu. 4. I-am răspuns, zicându-i: „Părinte Terah, n-are niciun rost să-i lauzi, pe oricare din aceşti zei ai tăi. 5. Iată, zeii fratelui meu Nahor, care se află în templul cel sfânt, sunt mai vrednici de cinstire decât ai tăi. 6. Într-adevăr iată Zuk, dumnezeul fratelui meu Nahor: el este mult mai vrednic de cinstire decât Marumat, dumnezeul tău, căci este făcut din aur, care este mult preţuit oameni; şi, dacă se învecheşte în decursul anilor, poate fi refăcut. 7. În vreme ce Marumat, dacă-şi schimbă înfăţişarea sau se crapă, nu mai poate fi refăcut, deoarece este din piatră. 8. Şi ce să mai spun despre dumnezeul Ioavon care stă lângă Zuk? 9. Cât despre Barisat, el a fost ars de foc, rămânând numai cenuşa şi nimic altceva din el. 10. Şi tu zici: „Astăzi voi face un alt idol şi el îmi va pregăti, mâine, mâncarea!” El a fost în întregime distrus

Cap.7: Elementele:

1. Apoi am zis: „Focul este mai vrednic de cinstire decât idolii, căci până şi cel nesupus se supune lui. El râde apoi, de cel care piere fără zăbavă în flăcările sale. 2. Dar cu toate acestea nu-l consider dumnezeu, căci şi el se supune apelor”. „Mult mai vrednice de cinstire sunt apele, căci ele biruiesc focul şi hrănesc pământul. Dar nici lor nu le dau numele de dumnezeu, căci ele intră în pământ şi se supun acestuia”. 3. „Aş considera mai vrednic de cinstire pământul, deoarece el înghite apa din natură. Dar nici lui nu pot să-i dau numele de dumnezeu, căci şi pe el îl usucă soarele, iar oamenii îl lucrează”. 4. „Mai mult decât pământul eu aş considera demn de cinstire soarele, căci el luminează cu razele sale lumea şi văzduhul întreg. Dar nici pe acesta nu-l pot aşeza printre zei, căci noaptea, mersul său este umbrit de nori”. 5. „Şi nici luna sau stelele nu le pot numi dumnezeu, căci şi ele, în vremea lor, noaptea, îşi umbresc lumina lor”. 6. „Ascultă-mă Terah, tatăl meu, eu vreau să-l caut înaintea ta pe dumnezeul care a creat toate lucrurile şi nu dumnezei inventaţi de noi”. 7. „Cine este sau ce este cel care a împurpurat cerurile, care a poleit cu aur soarele, care a dat lumină lumii şi stelelor, care a uscat pământul din mulţimea de ape, care te-a aşezat pe tine printre oameni? Poate Dumnezeu se descoperă El însuşi nouă!”.

Cap.6: Casa lui Terah arsă de un foc ceresc:

1. Pe când eu vorbeam aşa cu tatăl meu, Terah, în curtea casei sale, glasul celui Preaputernic a căzut din Cer, ca un torent de foc, zicând: „Avraame, Avraame!”. Eu am zis: „lată-mă”. 2. Şi El a zis: „Tu-l cauţi pe dumnezeul dumnezeilor şi pe Creatorul înlăuntrul inimii tale. Eu sunt Acela”. 3. Ieşi de la tatăl tău Terah şi din casa lui, pentru a nu fi omorât în păcatele casei tatălui tău”. 4. Eu am ieşit; şi pe când ieşeam din casă, neapucând să ies pe poarta curţii, a căzut un trăznet, care l-a mistuit pe tatăl meu şi casa sa, precum şi toate cele din casă, pe o adâncime de patruzeci de coţi.

Cap.9: Avraam primeşte porunca să aducă jertfă lui Dumnezeu:

1. Apoi s-a auzit un glas, care mi-a zis, de două ori: „Avraame, Avraame!” Şi eu am zis: „Iată-mă!”. 2. Iar El mi-a zis: „Iată, sunt Eu, nu te teme! Căci Eu sunt un Dumnezeu puternic; Eu sunt înainte de a fi lumea; Eu am creat începutul lumii acestui veac”. 3. Eu sunt cel care te ocroteşte şi-ţi vine în ajutor. 4. Găteşte-mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un porumbel. 5. Adu-mi o jertfa curată, şi, în această jertfă, Eu voi pune înaintea ta veacurile şi te voi lămuri, pentru ca tu să le respecţi. Vei vedea lucruri pe care nu le-ai mai văzut, pentru că tu ai dorit să mă cauţi şi Eu te-am numit prietenul Meu. 6. Totuşi să nu mănânci nicio mâncare gătită la foc, nici să bei vin sau să te ungi cu ulei vreme de patruzeci de zile. 7. După aceea să-Mi aduci jertfa pe care Eu ţi-am poruncit-o, în locul pe care ţi l-am arătat, pe un munte înalt. 8. Acolo îţi voi arăta veacurile, care prin cuvântul Meu au fost făcute şi întărite, plăsmuite şi primenite. 9. Îţi voi face cunoscut ce se va întâmpla, în aceste veacuri, cu cei care vor săvârşi răul sau dreptatea în neamul omenesc.

Cap.10: Dumnezeu trimite pe Iaoel la Avraam:

1. A venit cineva, în timp ce eu ascultam un glas ce-mi vestea aceste cuvinte; şi am început să privesc împrejur. 2. Şi iată că el n-avea suflare omenească şi inima mi s-a umplut de spaimă. 3. Şi sufletul a ieşit din mine, iar eu eram ca o piatră şi am căzut la pământ, nemaiavând putere să mă ţin pe picioare. 4. Şi pe când eram cu faţa la pământ, am auzit glasul Celui Sfânt, zicându-mi: „Du-te Iaoel, tu care-Mi porţi numele, cu ajutorul numelui Meu, care nu poate fi rostit în cuvinte, ridică-l pe acest om şi-l întăreşte, şi alungă-i teama!”. 5. Şi îngerul pe care mi L-a trimis a venit, sub chipul unui om, m-a luat de mâna dreaptă şi m-a ridicat în picioare. 6. El mi-a zis: „Ridică-te Avraame, prieten iubit al lui Dumnezeu, căci spaima omenească nu trebuie să te cuprindă. 7. Căci, iată, eu am fost trimis la tine, pentru a te întări şi a te binecuvânta în numele lui Dumnezeu, Creatorul Cerului şi al Pământului, care te iubeşte. Fii fără teamă şi grăbeşte-te spre El”. 8. „Eu sunt Iaoel, numit aşa de Cel care mă duce pe mine în al Șaptelea loc din Cer. Eu sunt o putere datorită numelui inefabil ce este în mine”. 9. Am fost creat din voia Sa, pentru a potoli neînţelegerile dintre fiinţele îngereşti. 10. I-am învăţat pe cei care cântă în ceasul al şaptelea din noapte. 11. „Am fost făcut pentru a păzi pe Leviatani, căci eu sunt cel ce opresc orice năvălire sau ameninţare a tuturor reptilelor”. 12. „Eu am primit poruncă de a dezlega Șeolul şi a nimici pe cei care adoră idolii”. 13. „Eu am primit poruncă să dau foc casei tatălui tău şi lui însuşi, deoarece cinstea pe idoli”. 14. „Am fost trimis acum la tine să te binecuvintez, pe tine şi pământul pe care ţi l-a pregătit Cel veşnic, pe care l-ai chemat. Din cauza ta am venit eu pe Pământ. 15. Ridică-te Avraame şi umblă fără frică, bucură-te şi fii vesel. Şi eu sunt cu tine. Cel Veşnic ţi-a pregătit o soartă veşnică. 16. Du-te împlineşte jertfa prescrisă. Căci iată eu am fost numit să fiu cu tine şi cu neamul hărăzit a se naşte din tine. 17. Şi alături de mine şi arhanghelul Mihail te binecuvintează până la sfârşitul Veacului. Fii fără frică, du-te!”

Cap.11: Descrierea lui Iaoel:

1. Şi când m-am ridicat l-am văzut pe cel care m-a prins de mâna dreaptă şi m-a pus din nou pe picioare. 2. Trupul său avea înfăţişarea unui safir, iar faţa îi era ca de crizalit; părul capului său era ca zăpada, iar turbanul de pe cap era ca un curcubeu. 3. Veşmintele sale erau de purpură, iar în mâna dreaptă ţinea un sceptru de aur. 4. El mi-a zis: „Avraame!” Şi eu am răspuns: „Iată robul tău”. El a zis: „Să nu te înspăimânte înfăţişarea mea, iar cuvântul meu să nu-ţi tulbure sufletul. 5. Vino cu mine. Eu merg cu tine ca să aduci jertfa; după aceea însă nu mă vei mai vedea până la sfârşitul Veacului. Fii fără teamă, du-te!”.

Cap.1: Iaoel îl învaţă pe Avraam cum să săvârşească jertfa:

1. Am mers apoi, numai noi doi, timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 2. N-am pus pâine în gura mea şi nici vreo picătură de apă în tot acest timp, căci hrana mea era doar vederea îngerului ce era cu mine, iar băutura era grăirea pe care el mi-o adresa. 3. Am ajuns la munţii Domnului, la măreţul Horeb. 4. I-am zis îngerului: „Tu, care cânţi Celui Veşnic, învaţă-mă cum să împlinesc jertfa mea, deoarece nici animal de jertfa nam şi nici nu ştiu vreun altar pe acest munte?”. 5. Şi el mi-a zis: „întoarce-te!” Şi m-am întors. Şi iată, toate animalele recomandate pentru jertfa veneau în urma noastră: tăuraşul, capra, berbecul, turtureaua şi porumbelul. 6. Şi îngerul mi-a zis: „Avraame!” Iar eu am răspuns: „Iată-mă!” Şi el a zis aşa: Toate aceste animale să le junghii şi să le tai în două şi să pui bucăţile una în faţa celeilalte. Dar păsările să nu le tai. 7. Să dai bucăţile bărbaţilor (îngerilor) pe care ţi-i voi arăta şi care vor sta în picioare lângă tine, pentru că ei sunt altarul de pe munte pe care tu să aduci jertfa Celui Veşnic. 8. Iar turtureaua şi porumbelul să mi le dai mie, ca eu să mă urc pe aripile lor şi să-ţi arăt ceea ce este în Cer şi pe Pământ, în mare şi-n adâncuri, în străfundurile pământului, în grădina Raiului şi în râurile sale şi în toată lumea; şi tu vei vedea cercul său în întregime.

Cap.13: Avraam şi Azazel (Azazyel, în Cartea lui Enoh):

1. Eu am săvârşit toate acestea după sfaturile îngerului şi am oferit părţile animalelor îngerilor care au venit spre noi. Păsările au fost luate de înger. 2. Am aşteptat jertfa de seară. O pasăre necurată a coborât asupra animalelor tăiate, dar eu am alungat-o. 3. Pasărea necurată mi s-a adresat zicându-mi: „Ce faci tu Avraame, căci sfinţii din înălţime nu mănâncă, nici nu beau. Nu există acolo niciun fel de hrană omenească. Căci toate aceste bucăţi vor fi mistuite de foc şi ei te vor arde.  4. Lasă-l pe omul care este cu tine şi fugi, căci dacă te vei sui pe înălţimi te vei prăpădi”. 5. Am reuşit să văd pasărea care-mi vorbea; atunci i-am zis îngerului: Ce-I aceasta „stăpânul meu”? 6. El a zis: Aceasta-i nelegiuirea, acesta-i Azazel. Şi el i-a zis: „Ruşine ţie Azazel, căci partea lui Avraam este în Cer, iar a ta este sub pământ. 7. Într-adevăr, tu ai ales pământul şi pe acesta l-ai iubit, în locuinţa ta necurată. Pentru aceasta Domnul Cel Veşnic, Atotputernic, ţi-a dat pe locuitorii pământului. 8. De la tine vine duhul cel rău şi înşelător; de la tine vine mânia şi relele peste generaţiile de oameni necredincioşi. 9. Căci Cel Veşnic şi Atotputernic n-a îngăduit ca trupurile celor drepţi să fie în mâinile tale, pentru ca prin ei să fie întărită viaţa cea dreaptă şi nimicită necredinţa. 10. Ascultă, înţelege, îndepărtează-te de mine şi să-ţi fie ruşine, căci nu-ţi este îngăduit să ispiteşti pe cei drepţi. 11. Depărtează-te de acest om! Tu nu-l poţi înşela, căci el este vrăjmaşul tău şi a tuturor celor care-ţi urmează ţie şi îndrăgesc ceea ce vrei tu. 12. Iată veşmântul care a fost al tău când erai în Cer, i-a fost atribuit lui, şi stricăciunea care era asupra lui a trecut asupra ta”.

Cap.14: Azazel:

1. Ingerul mi-a zis: „Avraame!” Şi eu i-am răspuns: „Iată, sunt sluga ta”. Şi el a continuat: „Să ştii că Cel Veşnic, pe care tul-ai iubit, te-a ales. 2. Fii fără teamă şi împlineşte această poruncă,, aşa cum ţi-am poruncit, în locul celui care a batjocorit dreptatea. Căci eu nu pot pedepsi pe cel care a răspândit pe pământ tainele cereşti şi care s-a ridicat împotriva Atotputernicului”. 3. Spune-i: „Să arzi în cuptorul pământului. Du-te Azazel în locurile neumblate de pe pământ. 4. Căci moştenirea ta este să ai putere asupra oamenilor care sunt cu tine, născuţi odată cu stelele şi cu norii; tu eşti partea lor de moştenire şi ei din tine sunt născuţi şi dreptatea îţi este duşman. Pentru aceasta dispari din faţa mea, din cauza pierzaniei pe care o porţi în tine”. 5. Şi i-am spus cuvintele pe care le primisem. Azazel mi-a zis: Avraame! Şi eu i-am răspuns: „Iată sluga ta”, îngerul însă mi-a spus: „Nu-i răspunde”. 6. Azazel mi s-a adresat din nou, dar îngerul mi-a zis: „Acum, mai ales, dacă-ţi vorbeşte, să nu-i răspunzi, căci astfel puterea lui se va lipi de tine. Într-adevăr Dumnezeu i-a dat putere asupra celor care-l ascultă”. 7. Am făcut ceea ce mi s-a poruncit de către înger. Şi de fiecare dată când Azazel mi s-a adresat pentru a coborî, eu nu i-am răspuns.

Cap.15:. Înălţarea lui Avraam şi a îngerului:

1. Şi pe când soarele apunea, a apărut un fum, ce părea că urcă dintr-un cuptor. Din înălţimea cuptorului fumegând s-au ridicat îngeri, ce purtau jertfe tăiate în bucăţi. 2. Îngerul m-a luat de mâna dreaptă şi m-a aşezat pe aripa dreaptă a porumbelului, iar el s-a aşezat pe aripa stângă a turturelei. 3. El m-a dus aproape de flacăra focului. 4. Ne înălţăm ca şi cum am fi fost purtaţi de numeroase vânturi pe întinsul cerului. Am văzut acolo, sus, în înălţimea unde am fost ridicaţi, o lumină puternică, pe care n-o pot descrie. 5. Şi iată, în această lumină era un foc arzător, cu o mare mulţime, ce semăna cu

nişte oameni. 6. Toţi aceştia îşi schimbau înfăţişarea şi forma, fugeau, se schimbau, se prosternau şi strigau cu un glas, din care eu nu înţelegeam niciun cuvânt.

Cap.16: Asteptarea:

1. Şi am zis către înger: „Cum m-ai adus tu acum aici? Căci nu mai văd deloc şi sunt slăbit, iar sufletul m-a părăsit”.  2. El mi-a zis: „Stai lângă mine, nu-ţi fie teamă. 3. Cel pe care tu-l vezi venind drept spre noi, cu un glas puternic, este Cel veşnic, Cel care te iubeşte. Dar pe El însuşi tu nu-L vei vedea. 4. Sufletul să nu-ţi slăbească, deoarece eu sunt cu tine şi te întăresc”.

Cap.17: Avraam cântă, împreună cu Iaoel, un imn:

1. Şi pe când încă mai vorbeam, iată că un foc se apropie de noi şi ne înconjoară. 2. Şi din foc se auzea un glas asemănător cu glasul de ape multe, sau cu glasul mării în furtună. 3. Îngerul, împreună cu mine, ne-am plecat pentru a-l adora. 4. Am vrut să mă arunc cu faţa la pământ, dar locul din înălţime, unde ne aflam, era când sus, când cobora în jos. 5. El mi-a zis: „Închină-te numai tu, Avraame, şi spune imnul pe care te-am Învăţat”. Căci nu era pământ unde să te poţi aşeza. 6. Şi atunci m-am închinat, spunând imnul pe care 1-am învăţat. 7. El mi-a zis: „Spune-l fără să te opreşti”. Eu îl recitai şi el însuşi spunea cu mine imnul.  Imn: 8. „Veşnic, Puternic, Sfânt, El, Dumnezeu Unic, Născut din Tine însuţi, Incoruptibil, fără pată, Nezămislit, Fără prihană, Nemuritor,  9. Desăvârşit în Tine însuti, prin Tine însuţi iluminat, fără mamă, fără tată, Necreat, Prea-înalt, Tu care eşti de foc .  10. Prieten al oamenilor, Mărinimos, Milostiv, pentru mine Plin de râvnă, îndelung răbdător, Prea Binevoitor, Eli, adică Dumnezeul meu.  11. Veşnic, Puternic, Sfânt, Savaot, Plin de Slavă, El, El, El, El, laoel.  12. Tu eşti Cel pe care sufletul meu l-a îndrăgit, Apărător, Veşnic, Strălucitor ca focul, a cărui glas este asemenea tunetului, iar privirea ca fulgerul, Tu care ai mulţime de ochi .  13.Tu care primeşti rugăciunile celor care Te cinstesc şi Care Te întorci de la rugăciunile celor care Te înconjoară cu cârtirile lor. 14.Tu care slobozeşti pe cei care sunt amestecaţi cu cei necuraţi şi nedrepţi, în acest veac al lumii plin de stricăciune, şi care înnoieşti veacul drepţilor.  15.Tu, Lumină, care străluceşti înaintea luminii de dimineaţă peste întreaga creaţie, în aşa fel încât ziua vine peste faţa pământului de la faţa Ta .  16.Şi în lăcaşurile Tale cereşti nu este nevoie de o altă lumină, căci strălucire inefabilă vine din lumina feţei Tale.  17.Primeşte rugăciunea mea, ca şi jertfa pe care Tu însuţi ţi-o aduci prin mijlocirea celui care Te caută. 18.Primeşte-mă cu bunăvoinţă, arată-mi şi învaţă-mă şi fa-mă să cunosc, pe mine sluga Ta, ceea ce mi-ai făgăduit”.

Cap.18: Vedenia tronului:

1. Şi când rosteam eu imnul, marginile de foc, de pe întinderea de lângă noi, s-au ridicat mai sus. Şi am auzit un glas, asemănător cu vuietul mării, care nu s-a oprit, deşi foc era din belşug. 2. Şi cum focul urcase, ridicându-se în înălţime, eu am văzut dedesubt un tron de foc şi în jurul lui fiinţe cu ochi mulţi, care cântau cântece de slavă. 3. Sub foc erau patru făpturi de foc care cântau. Ele erau asemănătoare, dar fiecare avea patru feţe. 4. Iată care era chipul acestor feţe: de leu, de om, de taur, de vultur. 5. Fiecare făptură avea patru capete. Fiecare făptură avea şase aripi, pornind din umeri, din coaste şi din rărunchi. 6. Aripile care porneau din umeri le acopereau feţele; cele care porneau din rărunchi acopereau picioarele, iar cele care porneau din mijloc erau întinse, pentru a zbura drept înainte. 7. Când şi-au încheiat cântarea ele au privit unele spre altele şi s-au ameninţat. 8. Şi îngerul, care era cu mine, le-a văzut ameninţându-se. El m-a părăsit şi a mers, alergând spre ele. El a întors faţa fiecărei făpturi de către faţa ce se afla înaintea ei, pentru ca ele să nu-şi mai vadă feţele şi să se ameninţe astfel unele pe altele. 9. El le-a învăţat un cântec de pace. 10. În timp ce eram singur şi priveam, am văzut în spatele făpturilor un car cu roţi de foc. Şi fiecare roată era plină de mulţime de ochi, iar dedesubtul acestor roţi era tronul pe care l-am văzut. 11. Acesta era acoperit de foc şi focul îl învăluia. Şi iată o lumină de nespus înconjura întinderea focului şi am auzit glasurile lor sfinte, asemenea glasului unui singur om.

Cap.19: Diferitele ceruri:

1. Din mijlocul focului a venit un glas care-mi zicea: „Avraame, Avraame!”. Eu am răspuns: „Iată-mă!”. 2. El mi-a zis: „Priveşte cu atenţie întinderile ce se află sub locul unde tu te găseşti. Şi vezi că sub nicio întindere nu este altceva decât Cel pe care tu l-ai căutat şi care te-a îndrăgit”. 3. Pe când el încă vorbea, iată cerurile, care erau dedesubt, s-au deschis. 4. Şi am văzut pe al Șaptelea cer, unde mă găseam, un foc întins, o lumină şi o rouă, şi o mulţime de îngeri, şi puterea slavei nevăzute a făpturilor pe care eu le-am văzut acolo sus. Şi n-am văzut acolo pe nimeni altul. 5. Am privit, din înălţimea unde mă aflam, a Șasea întindere. 6. Şi am văzut acolo o mulţime de îngeri netrupeşti, făpturi ale duhului, care împlinesc poruncile îngerilor de foc, care se află în al Optulea Cer, iar eu mă aflam dedesubtul acestor înălţimi. 7. Şi iată nu era în acest loc nicio altă putere decât cea a îngerilor duhului şi puterile pe care eu le-am văzut în cel de-al Șaptelea Cer. 8. Glasul porunci ca al Optulea Cer să fie ridicat. 9. Şi am văzut acolo, pe al Cincilea Cer, puterile stelelor şi poruncile ce le-au fost date de îndeplinit şi elementele pământului care li se supun.

Cap.20: Promisiunea făcută lui Avraam:

1. Cel Puternic dinainte de a fi lumea, mi-a zis: „Avraame!”. I-am răspuns: „Iată-mă!”. 2. El a zis: „Priveşte cu atenţie, de acolo de sus, stelele ce se află sub tine. Numără-le şi spune-mi câte sunt”. 3. I-am răspuns: „Cum aş putea? Căci sunt doar om”. 4. El mi-a zis: „La fel ca numărul şi tăria stelelor voi face din seminţia ta un neam şi un popor care va fi pus deoparte pentru Mine, din împărţirea pe care o fac Eu cu Azazel”. 5. Eu am zis: „Veşnic şi Puternic eşti pentru că slujitorul Tău vorbeşte înaintea Ta şi mânia Ta nu se abate peste alesul Tău!”  6. Iată, înainte ca Tu să mă înalţi, Azazel s-a ridicat împotriva mea. Cum deci, acum el nu este înaintea Ta? Te-ai înţeles cumva cu el?

Cap.21: Avraam contemplă Universul:

1. El mi-a zis: „Priveşte acum întinderea de sub picioarele tale şi înţelege creaţia reprezentată de multă vreme. 2. Sub această întindere se află creaţia şi ceea ce este în ea şi Veacul pregătit pentru ea”. 3. Eu am privit întinderea ce se afla sub picioarele mele şi am văzut chipul cerului, şi ce se afla în el. 4. Acolo am văzut pământul şi roadele sale, ceea ce se mişca şi era însufleţit, puterile oamenilor, nelegiuirile lor sufleteşti, justificările lor şi obârşia faptelor lor. 5. Am văzut adâncul şi pedepsele lui, locurile sale cele de jos şi prăpădul ce era acolo.  6. Am văzut acolo marea şi insulele ei, animalele şi peştii din ea, Leviatanul şi stăpânirea lui, culcuşul şi grotele sale, lumea aşezată pe el, mişcările sale şi nimicirea lumii din pricina lui. 7. Am văzut fluviile, creşterile lor, precum şi meandrele lor. 8. Am văzut acolo grădina Edenului şi fructele sale, izvorul, râul care iese din el, arborii săi şi florile lor, pe cei care împlinesc dreptatea. Am văzut acolo hrana lor şi locurile lor de odihnă. 9.Am văzut acolo o mare mulţime de bărbaţi, de femei şi de copii; jumătate dintre ei erau de partea dreaptă a Tatălui, iar cealaltă jumătate de partea stângă a priveliştii ce mi se arăta.

Cap.22: Soarta neamurilor de pe Pământ:

1. Eu am zis: „Atotputernice Veşnic, ce este această reprezentare a creaţiei?”. 2. El mi-a zis: „Aceasta este voia Mea în ceea ce priveşte lumea, şi aceasta este plăcut feţei Mele. 3. Atunci, după ce le-am dat porunci, prin gura Mea, aceste lucruri s-au făcut şi ceea ce eu am dorit să fie a fost mai înainte trasat în acest tablou, şi toate au apărut în faţa Mea înainte de a fi create, aşa precum tu ai văzut”. 4. Eu am zis: „Doamne Atotputernice şi Veşnic, ce reprezintă aceşti oameni aflaţi în cele două părţi? 5. Şi El mi-a zis: „Cei care sunt de-a stânga sunt oamenii care au existat înainte; după tine, unii sunt destinaţi judecăţii şi izbăvirii din nou, alţii pentru răzbunare şi nimicire la sfârşitul Veacului. 6. Cei care sunt în partea dreaptă a tabloului, sunt poporul care a fost despărţit, pentru Mine, de popoarele care sunt cu Azazel; ei sunt cei pe care Eu i-am hotărât să se nască din tine şi ei se vor numi poporul Meu”.

Cap.23: Avraam vede pe Adam, pe Eva, pe Şarpe şi diferite înfăţişări ale răului:

1. Uită-te în tablou şi vezi cine este cel care a amăgit-o pe Eva şi care este roada pomului; tu vei şti pe cel care va veni şi cum va veni în seminţia ta, între oameni, la sfârşitul zilelor Veacului. 2. Ceea ce nu poţi înţelege îţi voi explica Eu, căci aceasta este plăcut feţei Mele şi îţi voi spune ceea ce este păstrat în inima Mea. 3. Eu am privit tabloul şi privirea mea s-a oprit lângă grădina Edenului. Am văzut acolo un om, foarte înalt de statură şi nemaipomenit de lat, cu o înfăţişare neasemuită, care îmbrăţişa o femeie asemănătoare lui la statură şi înfăţişare. Ei stăteau în picioare sub un pom din Eden. 4. Roada acestui pom era asemenea unui ciorchine de strugure. 5. În spatele pomului se afla cineva, care avea înfăţişarea unui şarpe; el avea braţe şi picioare asemănătoare cu cele ale unui om; avea aripi la umeri; şase de-a dreapta şi şase de-a stânga. El ţinea în mână un ciorchine din pom. 6. El ispitea pe cei doi, pe care eu îi văzusem îmbrăţişaţi. 7. Eu am zis: „Atotputernice Veşnic, cine sunt cei doi îmbrăţişaţi şi cine este cel care stă între ei, ce fruct este acela pe care ei îl mănâncă?”. 8. Şi El a zis: „Acesta este căderea oamenilor, este Adam; aceasta este pofta neasemuită pe pământ, este Eva; şi cel care stă între ei, este nelegiuirea făpturii lor spre pierzanie, este Azazel însuşi”. 9. Eu am zis: „Atotputernice Veşnic, de ce ai dat acestuia o asemenea putere ca să piardă, în lucrările sale de pe pământ, neamul omenesc?”  10. Şi El mi-a zis: „Ascultă Avraame, pentru că ei vor răul şi Eu îi urăsc pe cei care-l fac, i-am dat putere asupra lor şi am îngăduit ca ei să-l îndrăgească”. 11. Eu am răspuns şi am zis: „Atotputernice Veşnic, de ce ai voit Tu să faci, în aşa fel, încât, răul să fie dorit de inimile oamenilor? Căci Tu te superi pe cel care a voit prin Tine, în sfatul Tău, împotriva celui care face răul”. (*şarpele este „nelegiuirea” identificat în mod expres cu Azazel, - n.n., B.M.)

Cap.24: Viciile:

1. El mi-a zis: „Sunt supărat pe aceste popoare care-ţi sunt rude şi voi fi şi după aceea, din cauza poporului ales, din seminţia ta; într-adevăr, tu vei vedea în acest tablou ceea ce apasă peste ei. 2. Îţi voi arăta ce va fi, şi cum va fi, în zilele de apoi. Priveşte acum în tablou”. 3. Eu m-am uitat şi am văzut tot ce a fost înainte de mine în lume: 4. Am văzut o imagine a lui Adam, şi pe Eva care era cu el, şi împreună cu ei pe Vrăjmaşul cel rău, pe Cain, devenit nedrept din pricina Vrăjmaşului, şi pe Abel ucis; moartea ce i-a fost prescrisă şi a fost săvârşită, cu nedreptate. 5. Am văzut, acolo, adulterul şi pe cei care-l poftesc, necinstea lui şi gelozia lor şi focul depravării lor, în locurile cele de jos ale pământului. 6. Am văzut, acolo, furtul şi pe cei care se grăbesc spre el şi stabilirea pedepsei lor. 7. Am văzut, acolo, oameni goi, faţă în faţă, josnicia lor, paguba făcută prietenilor şi pedeapsa cuvenită lor. 8. Am văzut acolo Dorinţa, şi în mâna sa, capul întregii nedreptăţi.

Cap.25: Idolul geloziei:

1. Am văzut, acolo, chipul idolului geloziei, asemănător chipului de lemn pe care- l făcea tatăl meu. Acesta era din aramă strălucitoare. În faţa lui stătea un om în adoraţie. 2. Lângă el era un altar, iar pe altar tineri jertfiţi, cu faţa la idol. 3. L-am întrebat atunci: „Cine este acest idol, ce-i cu altarul, cine sunt cei aduşi ca jertfă, cine este jertfitorul? Şi ce-i cu acest frumos templu pe care eu l-am văzut, strălucirea şi frumuseţea Slavei Tale care stă sub tronul Tău?”. 4. Şi El mi-a răspuns: „Ascultă, Avraame, Templul şi altarul şi strălucirea pe care ai văzut-o, aceasta este părerea Mea despre preoţia numelui Slavei Mele. 5. În Templu se va aduce rugăciunea a tot omul şi va avea loc consacrarea regilor şi a profeţilor şi orice jertfă, pe care Eu voi porunci să mi-o aduceţi, din mijlocul poporului Meu, din seminţia ta. 6. Iar idolul pe care l-ai văzut este supărarea Mea, stârnită de poporul ce se va naşte din tine. 7. Omul pe care l-ai văzut gata să sacrifice este cel care M-a supărat. 8. Jertfa simbolizează moartea celor care, de la începutul lumii, sunt martorii Mei la judecata din urmă”.

Cap.26: Dumnezeu ne îndeamnă să avem încredere în El:

1. Şi atunci am zis: „Atotputernice Veşnic, de ce ai rânduit Tu să fie aşa? Dă-ne o lămurire în plus despre acelea”. 2. Şi El mi-a zis: „Ascultă, Avraam, înţelege ceea ce Eu îţi voi spune şi răspunde la ceea ce te voi întreba: de ce tatăl tău Terah nu te-a ascultat atunci când i-ai vorbit şi de ce nu a părăsit el idolatria diavolească, înainte să piară cu toată casa sa?” 3. Eu am zis: „Atotputernice Veşnic, aceasta numai pentru că el n-a voit să mă asculte, însă eu nicidecum nu l-am urmat în acţiunile sale”. 4. Şi El mi-a zis: „Ascultă, Avraam, aşa cum hotărârea tatălui tău este în el însuşi, la fel cum hotărârea ta este în tine, tot aşa hotărârea voinţei Mele este în Mine; ea este pregătită pentru zilele care vor veni, înainte ca tu să afli ceva despre ele. 5 Vei vedea cu ochii tăi ce se va întâmpla cu seminţia ta. Priveşte tabloul!”.

Cap.27: Patru intrări:

1. M-am uitat şi am văzut un tablou ce se legăna şi din partea stângă s-a desprins o mulţime de păgâni, care i-au bătut pe cei din partea dreaptă, bărbaţi, femei şi copii. Pe unii i- au ucis, pe alţii i-au luat prizonieri. 2. Şi iată i-am văzut alergând spre ei, prin patru intrări; priveau cu atenţie focul din Templu şi sfărâmau lucrurile sfinte ce se găseau acolo. 3. Eu am zis: Atotputernice Veşnic, iată că mulţimile de păgâni jefuiesc poporul, pe care tu l-ai primit din neamul meu: pe unii îi ucid, pe alţii îi ţin sub pază, ca pe nişte străini. Ei au dat foc Templului, au zdrobit şi au distras lucrurile frumoase ce se găseau acolo”. 4. Atotputernice Veşnic, dacă este aşa, de ce-ai mai întristat acum inima mea?” 5. Şi El mi-a zis: , Ascultă Avraame, ceea ce tu ai văzut, cu privire la seminţia ta, se va împlini, pentru că ei M-au supărat, prin idolul pe care l-ai văzut şi prin uciderea săvârşită în templul geloziei, aşa cum ai văzut în tablouri. Tot ceea ce ai văzut aşa va fi”. 6. Eu am zis: „Atotputernice Veşnic, fă să treacă acum faptele cele rele, săvârşite cu necuviinţă şi să rămână cei drepţi, care au împlinit poruncile. Căci Tu poţi face Aceasta”. 7. El mi-a zis: „Acum este vremea dreptăţii, care se arată mai întâi cu privire la regi şi judecători, care vor fi judecaţi după dreptate. Eu i-am făcut, la început, pentru că ieşind din ei îşi vor exercita puterea asupra lor. 8. Şi din aceia vor ieşi bărbaţi, care vor avea grijă de ei, aşa cum ţi-am spus şi după cum ai văzut”.

Cap.28: Evenimentele din ceasul al doisprezecelea:

1. Eu am răspuns şi am zis: „Atotputernice, Sfinţeşte cu puterea Ta, fii plin de îndurare faţă de rugăciunea mea! Deoarece M-ai ridicat la înălţimea Ta, fă-mi cunoscut şi arată-mi mie, prietenului Tău, ceea ce Te-am întrebat: ceea ce am văzut se va întâmpla mai târziu?”. 2. El mi-a arătat mulţimea poporului său şi mi-a zis: „Cele patru intrări, pe care leai văzut, îmi vor provoca mânie şi prin ele va veni pedeapsa Mea, pentru faptele lor. 3. În cea de-a patra intrare sunt o sută de ani; şi un ceas al Veacului este de asemenea o sută de ani; ea va fi cu suferinţă printre păgâni”.

Cap.29: Mesia:

1. Eu am zis: „Atotputernice Veşnic, cât durează un ceas al Veacului?” 2. El a răspuns: „Am hotărât ca douăsprezece ceasuri, din acest veac nelegiuit, să stăpânească peste păgâni şi peste seminţia ta; şi până la sfârşitul zilelor se va petrece ceea ce tu ai văzut. Socoteşte, află şi priveşte în tablou”. Eu am privit şi am văzut un om ieşind din partea stângă, dintre păgâni. Bărbaţi, femei şi copii veneau din partea păgânilor, într-o mare mulţime, şi i se închinau. 4. În timp ce eu încă priveam, au venit cei ce erau în partea dreaptă: dintre aceştia unii râdeau de acest om, alţii îl loveau, iar alţii i se închinau. 5. Eu am văzut pe cei care-l adorau. Azazel a venit în fugă mare şi i s-a închinat, i-a dat un sărut pe obraz, după care s-a întors şi s-a aşezat în spatele lui. 6. Am întrebat: „Atotputernice Veşnic cine este acest om batjocorit, lovit şi adorat de păgâni şi de Azazel?”. 7. El mi-a răspuns, zicând „Ascultă Avraam, acest om pe care tu l-ai văzut batjocorit, lovit şi apoi adorat, este cel care va elibera, dintre păgâni, poporul ce se va naşte din tine, în vremurile din urmă, în acest al doisprezecelea ceas al veacului necredincios. 8. În al doisprezecelea ceas, al acestui Sfârşit de Veac, îl Voi numi într-un post de răspundere, pe acest om venit din seminţia ta, pe care tu l-ai văzut ieşind din poporul Meu. Pe acesta îl vor urma toţi. Şi i se vor adăuga toţi cei care îşi vor schimba felul de a gândi, deoarece ei vor fi chemaţi de Mine. 9. Cei care i-ai văzut venind din partea stângă a tabloului şi închinându-i-se, sunt un număr mare de păgâni, care îşi pun nădejdea în el. 10. Pe cei care i-ai văzut ieşiţi din neamul tău, venind din partea dreaptă, dintre care unii îl batjocoreau şi-l loveau, iar alţii îl adorau, mulţi dintre ei vor fi cuceriţi de el. 11. Acela îi va pune la încercare pe cei din seminţia ta, care-l vor fi adorat la sfârşitul celei de-a douăsprezecea ore, pentru a pune capăt veacului necredincios. 12. Înainte însă de a începe să crească veacul dreptăţii, va veni judecata Mea asupra păgânilor nedrepţi, prin poporul născut din seminţia ta şi pus deoparte pentru Mine. 13. În acele zile Eu voi face să vină zece plăgi de nenorociri, boli şi vaiete de durere peste întreaga creatură pământească. 14. Iată ce voi face Eu să vină asupra generaţiilor de oameni ce se vor afla acolo, din pricina mâniei şi pervertirii creaţiei lor, prin care ei Mă supără. 15. Dar oamenii drepţi din seminţia ta vor rămâne, iar numărul lor este păstrat, de Mine, în taină; ei se vor veseli, întru slava numelui Meu, în locul care le este pregătit de multă vreme şi pe care l-ai văzut nelocuit în tablou. 16. Iar cei ce vor rămâne în viaţă vot fi întăriţi, prin jertfe şi daruri ale dreptăţii şi adevărului, în vremea veacului de dreptate. 17. În Mine ei vor fi uniţi de-a pururi; vor nimici pe cei care i-au ruinat odată şi vor jigni pe cei care au jignit cândva, defăimându-i. Cei care i-au scuipat în faţă vor fi pedepsiţi de Mine. 18. Cei care petrec împreună cu poporul Meu şi-i primesc pe cei care se întorc la Mine cu pocăinţă, când mă vor vedea se vor bucura. 19. Iată Avraam, ceea ce tu ai văzut, ascultă ceea ce tu ai auzit, şi să ştii ceea ce ai cunoscut. Mergi spre moştenirea ta, şi iată Eu voi fi cu tine, pentru totdeauna”.

Cap.30: Pedepsele:

1. În timp ce El încă mai vorbea, eu mă găseam deja pe pământ. De aici am zis: „Atotputernice Veşnic, eu nu mai sunt în slava în care eram acolo sus şi tot ce sufletul a dorit să înţeleagă a rămas fără răspuns”. 2. El mi-a zis: „Vreau să-ţi spun dorinţele inimii tale: tu ai căutat să vezi cele zece pedepse, pe care Eu le-am pregătit şi prevăzut pentru păgâni, în vremea celor douăsprezece ore. 3. Ascultă ceea ce-ţi spun. Va fi aşa: Prima nenorocire va veni dintr-o lipsă mare; a doua, din incendierea oraşelor; a treia, va fi pieirea animalelor de ciumă; a patra, o foamete pe întreg pământul şi a popoarelor de pe el; 4. A cincea, distrugerea celor mari prin cutremur de pământ şi prin sabie; a şasea plagă va fi înmulţirea grindinei şi a zăpezii; a şaptea, animalele sălbatice vor fi mormântul lor; a opta, foametea şi ciuma se vor succede pentru a-i pierde; 5. a noua, pedeapsa prin sabie şi printr-o suferinţă cumplită; a zecea, trăsnetul, urletele tunetelor şi cutremurele de pământ, pentru distragerea Lor”.

Cap.31: Sfârsitul:

1. Atunci, din înălţimea văzduhului voi suna din trâmbiţă şi voi trimite pe Alesul Meu, care va avea în el întreaga măsură a puterii Mele. Acela va chema pe poporul Meu cel ofensat de păgâni. 2. Îi voi arde cu foc pe cei care i-au jignit şi au domnit asupra lor în veacul acela, îi voi da pedepsei veacului ce va să vină pe cei care m-au acoperit de jigniri. 3. I-am hărăzit să fie mâncare focului din Șeol şi să zboare fără încetare în văzduh, în ţinuturile cele de jos ale pământului.