TEXTE APOCRIFE - CARTEA LUI ADAM ȘI A EVEI!

TEXTE APOCRIFE - CARTEA LUI ADAM ȘI A EVEI!

   În această carte putem vedea felul cum au suportat Adam şi Eva izgonirea lor din Eden. De asemenea se mai poate vedea şi viclenia şi ura cu care îi urmăreşte Satan. El caută să îi dezinformeze cu privire la Dumnezeu, cu privire la ei şi la situaţia lor. Satan caută să îi inducă în eroare spunând omului că din cauza lui a ajuns el, Satan, aşa pe motiv că ar fi refuzat să se închine omului, chemat fiind la aceasta de chiar Mihail din ordinul lui Dumnezeu.  

   Este o carte apocrifă din tradiţia ebraică. Despre ea se spune că ar fi fost scrisă de Moise şi Domnul i-a descoperit aceste lucruri atunci când se afla pe munte timp de 40 de zile, după cum se afirmă în Cartea Jubileelor. Alte cărţi privitoare la viaţa lui Adam şi Eva mai sunt Apocalipsa lui Moise şi Viaţa slavonică a lui Adam şi a Evei.

Textul Cărții:

 Cartea lui Adam şi a Evei: 1. Când au fost goniţi din Paradis ei şi-au făcut un adăpost şi au petrecut şapte zile jelind şi lamentându-se cu multă durere. Dar după şapte zile a început să le fie foame, şi au început să caute ceva de mâncare, şi nu au găsit. Atunci Eva i-a zis lui Adam: „Domnul meu, mi-e foame. Mergi, caută ceva de mâncare pentru noi. Poate că Domnul Dumnezeu va privi în urmă, îi va fi milă de noi şi ne va rechema în locul unde am fost înainte.” Eu şi Adam ne-am ridicat am mers şapte zile prin tot ţinutul ; şi nu au găsit asemenea hrană cum aveau în Eden. Şi Eva i-a zis lui Adam: „Mă vei ucide? atunci am să mor, şi poate că Domnul Dumnezeu te va aduce pe tine în Eden, căci din cauza mea ai fost tu adus aici”. Adam a răspuns: „Renunţă Eva la asemenea cuvinte pentru că din cauza lor Dumnezeu să nu aducă alte blesteme peste noi. Cum este posibil ca eu să ridic mâna împotriva propriului meu trup? Nu, hai să ne ridicăm şi să căutăm ceva pentru noi ca să trăim mai departe, aşa nu vom cădea.” Şi au mers astfel căutând timp de noua zile, şi nu au găsit nimic din ce erau obişnuit să aibă (de mâncare) în Eden, dar au găsit doar mâncare pentru animale. Şi Adam i-a spus Evei: „Aceasta a lăsat Domnul să mănânce fiarele şi animalele; dar noi obişnuiam să avem hrană pentru îngeri. Dar este corect şi drept ca să plângem înaintea Domnului Dumnezeului care ne-a făcut. Hai să ne căim cu o mare pocăinţă: poate că Domnul va fi milostiv cu noi, îi va părea rău de noi şi ne va da ceva pentru ca să putem trăi.” Şi Eva i-a spus lui Adam: „Ce este pocăinţa? Spune-mi, ce fel de pocăinţă trebuie să fac? Hai să nu punem o prea mare povară pe noi, pe care să nu o putem îndura, ca prin aceasta Domnul nu va asculta rugăciunile noastre şi Î-şi va întoarce faţa de la noi, pentru că noi nu ne-am împlinit promisiunile. Domnul meu cât de mult trebuie să te pocăieşti pentru că eu am adus necaz şi chin peste tine?” Şi Adam i-a spus Evei : „Tu nu poţi să faci aşa mult ca mine, ci fă doar atât cât ai putere. Pentru că eu voi petrece patruzeci de zile postind, dar tu ridică-te şi mergi la râul Tigris şi ridica o piatră şi stai în picioare pe ea în apă până la gât în adâncimea râului. Şi nu lăsa să iasă nicio vorbire din gura ta deoarece nu suntem vrednici să ne adresăm Domnului, deoarece buzele noastre sunt necurate de la copacul nepermis şi interzis. Şi tu stai în picioare în apa râului treizeci şi şapte de zile. Dar eu voi petrece patruzeci de zile în apa Iordanului, poate că Domnului îi va fi mila de noi.”  2. Şi Eva a mers la râului Tigris şi a făcut aşa cum a apus Adam. De asemeni Adam a mers la râul Iordan şi a stat în picioare pe o piatră în apă până la gât. Şi Adam a spus:  „Î-ţi spun ţie, râu al Iordanului, fi îndurerat ca mine, şi împreună cu mine toate (vieţuitoarele) care înoată şi care sunt în tine şi lasă-le să mă înconjoare şi să jelească împreună cu mine. Nu pentru ele să se lamenteze, ci pentru mine, pentru că nu ele au păcătuit ci eu.” Ca la un ordin, toate vieţuitoarele au venit şi l-au înconjurat şi din ceasul acela apa Iordanului a stat nemişcată şi curenţii ei au fost opriţi. Şi au trecut optsprezece zile; apoi Satan s-a transformat într-un înger de lumină şi a plecat la râul Tigris la Eva şi a găsit-o plângând şi diavolul însuşi s-a prefăcut a fi îndurerat împreuna cu ea, el a început să plângă şi i-a spus : „Ieşi din râu şi nu te mai lamenta, încetează acum cu tristeţea şi suspinurile. De ce tu şi soţul tău Adam sunteţi aşa de neliniştiţi? Domnul Dumnezeu ţi-a auzit gemetele şi ţi-a primit pocăinţa, şi noi toţi îngerii L-am implorat în favoarea voastră şi am făcut rugăminţi Domnului. Şi El m-a trimis să te scot din apă şi să îţi dau hrană pe care ai avut-o în Eden şi după care plângi tare. Acum ieşi din apă şi eu te voi conduce la locul unde hrana ta a fost pregătită”. Dar Eva a auzit şi a crezut şi a ieşit din apa râului, şi carnea ei tremura precum iarba din cauza apei reci . Şi când a ieşit a căzut pe pământ şi diavolul a ridicat-o şi a condus-o la Adam. Dar când Adam a văzut-o pe ea şi pe diavol cu ea, a scâncit şi a plâns tare şi a zis: „O Eva, Eva, Unde este truda pocăinţei tale ? Cum ai fost tu iarăşi prinsă de adversarul tău, prin ale cărui mijloace am fost înstrăinaţi de locuinţa noastră din Eden şi bucuria spirituală?” Şi când ea a auzit asta, Eva a înţeles că a fost diavolul cel care a convins-o să iasă din râu; Şi a căzut cu faţa la pământ şi întristarea şi chinul şi vaiul ei au fost dublate. Şi ea a plâns tare şi a spus : „Vai de capul tău diavole. De ce ne-ai atacat fără motiv? Ce ai urmărit să faci cu noi? Ce ţi-am făcut noi ţie? Pentru ce ne urmăreşti cu viclenie? Sau de ce trebuie ca răutatea ta să ne atace pe noi? Ţi-am luat noi gloria ta şi te-am dezonorat? De ce trebuie tu să ne hârâi, duşmanule şi să ne persecuţi până la moarte cu răutate şi invidie?” Şi cu un oftat greu, diavolul a vorbit: „O, Adame! Toată ostilitatea, invidia şi supărarea mea este din cauza ta, de când din cauza ta am fost expulzat din gloria mea, pe care o aveam în Ceruri, în mijlocul îngerilor, şi din cauza ta am fost eu alungat pe Pământ.” Adam a răspuns: „Ce îmi spui tu ? Ce ţi-am făcut eu ţie sau care este vina mea împotriva ta? Văzând că nu ţi-am făcut niciun rău (şi nu ţi-am adresat) nicio injurie, de ce ne urmăreşti ? Diavolul a replicat: „Adame ce îmi spui tu mie? Din pricina ta am fost aruncat din acel loc. Când tu ai fost format, eu am fost aruncat din prezenţa lui Dumnezeu şi izgonit din compania îngerilor. Când Dumnezeu a suflat în tine suflare de viaţă şi chipul şi asemănarea ta au fost făcute conform imaginii lui Dumnezeu, Mihail de asemenea te-a adus şi ne-a făcut să ne închinăm ţie în apropierea lui Dumnezeu, şi Domnul Dumnezeu a zis: Iată-l pe Adam. Te-am făcut după chipul şi asemănarea noastră”. Şi Mihail s-a dus şi a chemat toţi îngerii spunând : „Închinaţi-vă imaginii lui Dumnezeu după cum Domnul Dumnezeu a poruncit”. Şi Mihail însuşi s-a închinat primul apoi m-a chemat şi a spus : „Închină-te imaginii Domnului Dumnezeu”. Şi eu am răspuns : „Nu am nevoie să mă închin lui Adam”. Şi de vreme ce Mihail continua să mă silească să mă închin, i-am spus : „De ce trebuie să mă sileşti? Nu mă voi închina unei fiinţe inferioare!” 3.  şi mai tinere decât mine. Sunt mai în vârstă faţă de el în Creaţie, am fost făcut înainte să fie el făcut. Este datoria lui să se închine mie”. Când îngerii care erau sub comanda mea, au auzit aceasta, ei au refuzat să i se închine. Şi Mihail a spus, „Închinaţi-vă imaginii lui Dumnezeu, dar dacă nu te vei închina lui Domnul Dumnezeu va fi mânios pe tine”. Şi eu am spus:  „Dacă El va fi mânios pe mine, îmi voi aşeza tronul deasupra stelelor cerului şi voi fi asemenea Celui Prea Înalt”. Şi Domnul Dumnezeu a fost mânios pe mine şi m-a izgonit pe mine şi pe îngerii mei din gloria noastră, şi din pricina ta am fost noi izgoniţi din locuinţele noastre în această lume şi aruncaţi pe Pământ. Şi imediat am fost covârşiţi de supărare, din moment ce nu am mai fost răsfăţaţi cu aşa mare glorie. Şi am fost supăraţi când te-am văzut în asemenea bucurie şi lux. Şi printr-o păcăleală am înşelat-o pe soţia ta, şi ţi-am cauzat izgonirea prin ceea ce a făcut ea din bucuria şi luxul tău, după cum eu am fost dat afară din gloria mea.” Când Adam a auzit pe diavol spunând aceasta, a plâns tare şi a spus: „O Doamne Dumnezeul meu, viaţa mea este în mâinile Tale. Izgoneşte acest adversar departe de mine, care a căutat să î-mi distrugă sufletul, şi dă-mi mie gloria lui pe care el însuşi a pierdut-o”. Şi în momentul acela Diavolul a dispărut dinaintea lui. Dar Adam a indurat în pocăinţa lui stând în picioare patruzeci de zile până la sfârşit în apa Iordanului. Şi Eva i-a spus lui Adam: „Te părăsesc Domnul meu deoarece viaţa ta este recunoscută, deoarece tu nu ai făcut nici prima, nici a doua greşeală. Dar eu am greşit şi am fost coruptă pentru că nu am ascultat porunca lui Dumnezeu; şi acum izgoneşte-mă din lumina vieţii tale şi eu voi merge spre apus, şi acolo voi fi până voi muri.” Şi ea a început să meargă spre părţile vestice şi să jelească şi să plângă amar şi să geamă tare. Şi şi-a făcut acolo un adăpost, în timp ce avea în pântece un copil de trei luni. Şi când s-a apropiat timpul ca ea să nască, ea a început să aibă dureri, şi ea a plâns tare către Domnul şi a spus: „Fie-ţi milă de mine, o, Doamne, ajută-mă.” Şi ea nu a fost auzită şi mila lui Dumnezeu nu a înconjurat-o. Şi ea şi-a spus : „Cine îi va spune domnului meu Adam ? Vă implor, luminători ai Cerurilor, în timp ce vă întoarceţi spre est, purtaţi un mesaj către domnul meu Adam”. Dar în acel ceas Adam a spus: „Plângerea Evei a ajuns la mine. Poate că încă o dată şarpele s-a luptat cu ea.” Şi el a mers şi a găsit-o intr-o mare supărare. Şi Eva a spus : „Din momentul în care te-am văzut, domnul meu, sufletul meu încărcat de supărare a fost înviorat. Şi acum imploră pe Domnul Dumnezeu în favoarea mea să te asculte pe tine să privească la mine şi să mă elibereze de durerile mele groaznice.” Şi Adam a implorat pe Domnul pentru Eva. Şi iată, au venit doisprezece îngeri şi doua „virtuţi”, stând în picioare la dreapta şi la stânga Evei; şi Mihail stătea în picioare la dreapta: şi el a lovit-o în faţă până la sân şi a spus Evei : „Binecuvântată eşti tu Eva de dragul lui Adam. Deoarece rugăciunile şi intervenţiile lui sunt mari, am fost trimis ca tu să primeşti ajutorul nostru. Ridică-te acum şi pregăteşte-te să naşti.” Şi ea a născut un fiu şi el strălucea; şi dintr-o dată copilul s-a ridicat şi a alergat şi a adus un fir de iarbă în mâna sa şi i l-a dat mamei sale, şi numele său a fost Cain. Şi Adam i-a dus pe Eva şi pe băiat şi i-a condus spre est. Şi Domnul Dumnezeu a trimis diverse seminţe prin Mihail, arhanghelul şi le-a dat lui Adam şi i-a arătat cum să 4. lucreze şi să cultive pământul, ca ei să aibă fructe cu care ei şi toate generaţiile lor să poată trăi. După aceasta, Eva a conceput şi a născut un fiu, al cărui nume a fost Abel; şi Cain şi Abel obişnuiau să stea împreună. Şi Eva i-a spus lui Adam: „Domnul meu, în timp ce dormeam, am avut o vedenie, cum că era sângele fiului nostru Abel în mâna lui Cain, care îl turna în gura sa şi îl înghiţea. De aceea eu sunt tristă.” Şi Adam a spus: „Ah, dacă Cain l-a ucis pe Abel. Hai să îi despărţim unul de celălalt, şi hai să facem pentru fiecare din ei locuinţe separate.” Şi ei l-au făcut pe Cain un bărbat de casă, dar pe Abel l-au făcut păstor; pentru ca în acest mod ei să fie separaţi reciproc. Şi după aceasta, Cain l-a ucis pe Abel, dar Adam avea atunci o sută treizeci de ani, dar Abel a fost ucis când el avea o sută douăzeci şi doi de ani. Şi după aceasta Adam şi-a cunoscut soţia şi el a avut un fiu şi l-a numit Seth. Şi Adam a spus Evei, „Iată, eu am un fiu, în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” Şi după ce Adam l-a născut pe Seth, el a trăit opt sute de ani şi a născut treizeci de fii şi treizeci de fiice, în total şaizeci şi trei de copii. Şi ei s-au înmulţit pe faţa Pământului în popoarele lor. Şi Adam i-a spus lui Seth, „Ascultă, fiul meu Seth, căci îţi voi povesti ce am auzit şi ce am văzut după ce mama ta şi cu mine am fost izgoniţi din Eden. Când noi ne rugam, iată că a venit la mine Mihail arhanghelul, un mesager al lui Dumnezeu. Şi eu am văzut o trăsură ca vântul şi roţile ei erau ca de foc şi eu am fost prins în sus în Paradisul dreptăţii, şi eu l-am văzut pe Domnul şezând şi faţa Sa era fierbinte ca focul ce nu putea fi suportat. Şi multe mii de îngeri erau în dreapta şi în stânga acelei trăsuri. Când am văzut asta, am fost uimit, şi groaza m-a cuprins şi m-am plecat înaintea lui Dumnezeu cu faţa la pământ.” Şi Dumnezeu mi-a zis: „Iată, tu vei muri, deoarece ai călcat porunca lui Dumnezeu, pentru că tu ai ascultat mai degrabă vocea soţiei tale, pe care ţi-am dat-o sub puterea ta, decât să o supui voii tale. Totuşi tu ai ascultat-o pe ea şi ai trecut peste cuvintele mele.” Şi când am auzit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, m-am înclinat până la pământ şi m-am înclinat Domnului şi am spus, „Domnul meu, Dumnezeu atotputernic şi milostiv, Cel sfânt şi drept, nu lăsa numele care este pătruns de majestatea Ta să fie pătat, ci converteşte-mi sufletul, căci eu voi muri şi suflarea mea va ieşi din gura mea. Nu mă alunga din prezenţa ta, pe mine cel pe care l-ai creat din lutul pământului. Nu îl alunga din graţia Ta pe cel pe care Tu l-ai hrănit.” Şi iată! un cuvânt privitor la tine a venit peste mine şi Domnul mi-a spus, „Deoarece zilele tale au fost obişnuite, tu ai fost creat cu o dragoste pentru cunoaştere; de aceea nu va fi luat de la sămânţa ta pentru totdeauna dreptul de a mă sluji.” Şi când am auzit aceste cuvinte, m-am aruncat cu faţa la pământ şi L-am adorat pe Domnul Dumnezeu şi am spus, „Tu eşti Dumnezeul veşnic şi suprem; şi toate fiinţele î-ţi dau onoare şi laudă. Tu eşti Lumina adevărată ce străluceşte deasupra tuturor luminilor, Viaţa vie, Puterea atotputernică infinită. Ţie, puterile spirituale îţi dau onoare şi laudă. Tu reverşi peste rasa oamenilor abundenţa milei Tale.” „După ce m-am închinat Domnului, imediat Mihail, arhanghelul Domnului m-a apucat de mână şi m-a alungat din Paradisul viziunii şi al poruncii Domnului. Şi Mihail ţinea o nuia în mâna sa, şi el a atins apele, care erau în cerc în jurul Edenului, şi ele au îngheţat. 5. Şi eu am traversat, şi arhanghelul Mihail a traversat cu mine, şi el m-a condus înapoi la locul de unde mă luase. Ascultă, fiul meu Set, chiar şi restul secretelor şi lucrurilor sfinte care vor fi, care mi-au fost descoperite când am mâncat din copacul cunoştinţei, am ştiut şi am înţeles ce se va întâmpla în această eră; ce Dumnezeu intenţionează să facă creaţiei sale a rasei oamenilor. Domnul va apărea într-o flacără de foc şi din gura majestăţii Sale El va da porunci şi legi, din gura Sa va ieşi o sabie cu două tăişuri şi ei Îl vor sfinţi în casa locuinţei majestăţii Sale. Şi El le va arăta locul minunat al majestăţii Sale. Şi apoi ei vor construi o casă Domnului Dumnezeului lor pe Pământul pe care El Îl va pregăti pentru ei şi acolo ei vor călca Legile Sale şi sanctuarele lor vor fi arse şi pământurile lor vor fi părăsite şi ei înşişi vor fi împrăştiaţi; pentru că au stârnit mânia lui Dumnezeu. Şi încă o dată El îi va face să se întoarcă din împrăştierea lor; şi din nou vor zidi casa lui Dumnezeu; Şi în timpurile din urmă casa lui Dumnezeu va fi preamărită mai mult decât cea din vechime. Şi încă o dată nedreptatea va întrece dreptatea. Şi apoi Dumnezeu va locui cu oamenii pe Pământ în formă vizibilă; şi apoi, dreptatea va începe să strălucească. Şi casa lui Dumnezeu va fi onorată în timp şi duşmanii lor nu îi vor mai putea răni pe oamenii care cred în Dumnezeu; şi Dumnezeu Î-şi va ridica un popor credincios, pe care îl va salva pentru eternitate, şi cei lipsiţi de pietate vor fi pedepsiţi de Dumnezeu Împăratul lor, oamenii care au refuzat să iubească Legea Sa. Cer şi pământ, nopţi şi zile, şi toate fiinţele Îl vor asculta, şi nu vor trece peste poruncile Sale. Oamenii nu îşi vor schimba lucrările, ci ei vor fi schimbaţi de la părăsirea Legii lui Dumnezeu. Apoi Domnul va respinge de la El pe cei răi, şi drepţii vor străluci ca soarele, în ochii lui Dumnezeu. Şi în acel timp, oamenii vor fi purificaţi prin apă de păcatele lor. Dar cei ce nu doresc să fie purificaţi prin apă vor fi condamnaţi. Şi va fi fericit omul care şi-a stăpânit sufletul, când va veni Judecata şi slava lui Dumnezeu va fi văzută printre oameni şi faptele lor vor fi cercetate de Dumnezeu, judecătorul drept.”