ARGUMENTE ÎMPOTRIVA ÎNVĂȚĂTURII PRIVITOARE LA RĂPIREA BISERICII!

ARGUMENTE ÎMPOTRIVA ÎNVĂȚĂTURII PRIVITOARE LA RĂPIREA BISERICII!

Introducere:

  Personal cred în doctrina privitoare la Răpirea Bisericii. Recunosc că, nu sunt încă foarte edificat dacă Răpirea va avea loc înainte de Marele Necaz sau în timpul Marelui Necaz. Există, însă, mulți creștini care nu cred în această doctrină. În acest articol voi prezenta argumentele lor, pentru că eu doresc să fiu obiectiv, să prezint toate punctele de vedere, pentru a nu cădea în dogmatism. Așadar, să vedem care sunt argumentele contra învățăturii despre Răpire.

De ce nu ar exista Răpirea Bisericii? Majoritatea cultelor neoprotestante din lume și din România cred în așa-numita „Răpire a Bisericii”. Această doctrină este o temă centrală la baptiști, penticostali, adventiști și creștini după Evanghelie. Materialul de mai jos a fost scris de un pastor neoprotestant dintr-o grupare religioasă care nu susține doctrina „Răpirii”. Argumentele întrebuințate de el sunt și de factură biblică, asemenea argumentelor celor care cred în respectiva doctrină.

Originea învățăturii despre Răpire: Autorul recunoaște că învățătura despre Răpire a apărut și la teologi antici, cel mai cunoscut fiind Efrem Sirul. Iată ce scria el: „Toți sfinții și aleșii lui Dumnezeu sunt strânși laolaltă înainte de Necazul cel Mare care va să vină și sunt luați de Domnul ca să nu vadă tulburarea care vine peste lume din pricina păcatelor noastre.” Textul reprezintă cea mai veche menționare a ideii Răpirii. Biserica oficială nu propovăduia, însă, o asemenea învățătură, pe care o declarase erezie, semn că fusese propovăduită și de alții! Mai târziu, ideea despre Răpirea Bisericii a apărut în anul 1585, când un preot catolic spaniol pe nume Francisco de Ribera a scris un comentariu despre cartea Apocalipsei pe baza unor note din versiunea Vulgata a Bibliei. Aparent, acest comentariu vorbea de o Răpire înainte de Necazul cel Mare. În 1838, Samuel Roffey Maitland, bibliotecar și arhivar al manuscriselor de la Lambeth Palace din Londra, unde se afla biblioteca Bisericii Anglicane, a descoperit manuscrisul lui Ribera și l-a publicat de dragul interesului public. Prima publicație referitoare la o Răpire înaintea Necazului o găsim în 1788. Prin 1740, un baptist pe nume Morgan Edwards a scris un articol pentru ora de escatologie, conținând opiniile sale despre profețiile biblice. Acest articol a fost ulterior publicat la Philadelphia (1788) cu titlul „Două exerciții academice asupra subiectelor numite Mileniul și Zilele de pe Urmă”. În articol, Edwards își prezenta opiniile despre o strângere a Bisericii înainte de Necazul cel Mare. Teoriile lui nu s-au bucurat de apreciere și au fost complet ignorate de lumea religioasă, fiind considerate ca extravaganțe pseudo-religioase. O altă scriere referitoare la o Răpire înainte de Necaz s-a numit „Venirea lui Hristos cu slavă și mărire” și a fost scrisă în 1790 de Manuel Lacunza, un preot iezuit din Chile. Cartea cu pricina a fost condamnată și interzisă ca eretică de către Biserica Romano-Catolică, dar a fost ulterior tradusă în engleză de Edward Irving și publicată la Londra în 1827. Edward Irving, fost romano-catolic, fondase recent așa-numita „Biserică Apostolică Catolică”. El și adepții lui au început să propovăduiască Răpirea înainte de Necaz în jurul anului 1839, fiind influențați de cartea lui Lacunza, deoarece foloseau aceleași trimiteri biblice. Cam tot pe atunci a început să propovăduiască această teorie și John Darby, din Biserica Creștinilor după Evanghelie. În decurs de aproximativ 60 de ani, ideea Răpirii era acceptată în principalele grupări religioase și devenea doctrină oficială. Majoritatea Bisericilor apărute la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX (penticostalii, carismaticii) au preluat această teorie așa cum o învățaseră în adunările din care proveneau. Noile grupări au dus mai departe această învățătură, această transmitere continuând și astăzi. Am prezentat felul în care ideea Răpirii și-a croit drum în lumea neoprotestantă. Să vedem acum ce spune, - în viziunea autorului dar și a celor ce contestă Răpirea -, Scriptura în această privință (de fapt, cum interpretează ei Scriptura).

Venirea Domnului și strângerea noastră la El: Unul dintre principiile de căpătâi ale susținătorilor Răpirii este interpretarea literală consistentă. Contestatarii Răpirii afirmă că baza biblică a învățăturii este foarte șubredă, fiind plină de speculații, asocieri și figuri de stil. Nu se vorbește nicăieri în Biblie, susțin ei, de vreo venire secretă a Domnului. La Matei 24, Iisus dă câteva profeții ca răspuns la întrebările ucenicilor despre „când vor fi aceste lucruri?”, „care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului acestei lumi?”. Răspunzând acestor întrebări, Iisus le-a arătat ordinea evenimentelor de dinaintea venirii Lui și strângerii sfinților la El. El vorbește despre falși proroci, războaie, foamete, molime și cutremure (v. 4-8); vorbește de durerile și prigoana care va veni asupra sfinților din cauza mărturiei lor către neamuri (v. 9-14); vorbește despre „urâciunea pustiirii”, când Antihristul se va așeza în templul lui Dumnezeu și se va da drept Dumnezeu (v. 15, Dan. 11:36, 2 Tes. 2:4, Apoc. 13); vorbește despre Necazul cel Mare care va veni peste pământ (v. 21); spune că imediat după Necaz Soarele se va întuneca, Luna nu va mai străluci, stelele vor cădea din cer și puterile cerești se vor clătina; apoi semnul Fiului Omului va apărea pe Cer și toate semințiile pământului se vor jeli (v. 30, Zah. 12:10-12); Fiul Omului va fi văzut venind pe norii Cerului, trimițându-și îngerii la un sunet de trâmbiță. Aceștia îi vor strânge pe cei aleși din cele patru colturi (ale pământului), de la un capăt al cerului la celălalt (v. 29-31, Marcu 13:24-27). Ceea ce a spus Iisus este că El nu va veni pe norii cerului, la sunetul trâmbiței, pentru a-i strânge pe sfinți până după Necazul cel Mare. Toate lucrurile menționate la 1 Tes. 4:16-17 și 1 Cor. 15:51, versete care reprezintă baza ideei Răpirii, susțin ceea ce a descris Iisus ca având loc la a doua Sa venire. În aceste versete, Apostolul Pavel a arătat ce se va întâmpla la revenirea Domnului pe pământ. De exemplu, la 1 Tes. 4:17, atunci când spune că noi toți îl vom întâlni pe Domnul în văzduh, cuvântul „a întâlni” are un anumit sens. El era folosit cu referire la primirea unei persoane cu o funcție înaltă. „Se pare că ideea acestui cuvânt era aceea de bun-venit adresat unui demnitar nou venit” (Moulton, Gramatica Noului Testament, Vol. I; Vines Expos. Dicționar de cuvinte biblice). Deci, atunci când cei în viață se vor ridica în văzduh pentru a-l întâmpina pe Domnul, ei nu vor face aceasta pentru a pleca în Ceruri cu El, ci pentru a-L întâmpina și primi pe Iisus ca pe un demnitar, Împărat al Împăraților și Domn al Domnilor. Aceasta se va întâmpina la a Doua Venire. În același timp, credincioșii vor fi transformați astfel că atunci când îl vor vedea, îl vor vedea așa cum este El și vor fi ca El (1 Ioan 3:2).

Ideea Răpirii: „Pe aceasta v-o spunem prin cuvântul Domnului: noi, cei vii, cei râmași până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiți. La un semn poruncitor, la glasul arhanghelului și-n trâmbița lui Dumnezeu, însuși Domnul se va pogorî din Cer și cei morți în Hristos vor învia întâi. După aceea, noi, cei vii, cei rămași, vom fi răpiți împreună cu ei în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh. Astfel vom fi pururea cu Domnul pururea. Așadar cu aceste cuvinte mângâiați-vă unii pe alții” (1 Tes. 4:15-18). „După cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc. Pe aceasta însă v-o spun eu vouă, fraților: Carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea. Iată, o taină vă spun vouă: Nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba; deodată, într-o clipire din ochi, la trâmbița de apoi. Trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca ființa aceasta stricăcioasă să se îmbrace în nestricăciune și ființa aceasta muritoare să se îmbrace în nemurire. Iar când ființa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune și ființa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință.” (1 Cor. 15:49-51). 1 Tes. 4:15-18 și 1 Cor. 15:49-55 sunt versetele principale ale ideii Răpirii folosite de susținătorii acesteia. Esența învățăturii despre Răpire afirmă că aceste două versete vorbesc despre o venire separată a Domnului Iisus Hristos pentru a lua Biserica de pe pământ, înainte de a Doua Venire, astfel ca ea să scape de Necazul cel Mare anunțat de Iisus că va veni peste pământ.

Norii: Iisus ne spune că la venirea Lui El va veni pe nori (Mat. 24:30, Marcu 13:26, Luca 21:27). În Fapte 1:9-11, Iisus s-a ridicat de la pământ și L-a acoperit un nor. Cum ucenicii stăteau și priveau în sus, doi oameni în haine albe le spun că așa cum Iisus s-a ridicat la ceruri, la fel va și veni (pe nori). Atunci când le vorbesc cei doi oameni, ucenicii erau pe pământ, nu în văzduh. Când cei doi au spus că Iisus va reveni așa cum a plecat, ei s-au referit că El va reveni pe pământ. Apocalipsa 1:7 ne spune că El va veni pe nori și că orice ochi îl va vedea (nu ar fi o venire secretă). Ioel 2:1-2 ne spune că ziua Domnului va fi, printre altele, o zi de nori. Putem verifica că este vorba despre a Doua Venire la care se referea Iisus la Mat. 24 deoarece mai jos la Ioel 2:10 se spune că soarele, luna și stelele se vor întuneca. Aceeași descriere o dă și Iisus. Tef. 1:14-15 ne spune că măreața zi a Domnului este ... o zi de nori. La 1 Tes. 4:15-17, Pavel ne spune că la venirea Domnului, cei care sunt vii vor fi răpiți în nori la Domnul. Am arătat deja ce înseamnă acel „a întâlni”. Acest verset este în deplină armonie cu evenimentele descrise de Iisus ca având loc la a Doua Sa Venire. Susținătorii ideii Răpirii ar avea de răspuns la o întrebare: ce anume din versetul acesta îl face să trebuiască aplicat cu referire nu la a Doua Venire, ci la o așa-zisă Răpire? Unde scrie că după întâmpinarea din văzduh, Iisus va pleca înapoi cu credincioșii? Nicăieri, susțin cei care nu cred în Răpire. Aici trebuie să spunem că în textul lui Pavel legat de Răpire din 1 Tes. 4: 15-18 se folosește termenul grecesc „harpazo” care înseamnă „a extrage ceva străin dintr-un loc”! Ori despre creștini se spune că sunt străini în această lume și că ei trebuie să privească spre o altă patrie a lor - Cerul!

Trâmbița lui Dumnezeu: Iisus a spus că la venirea Lui trâmbița va suna cu putere (Mat. 24:31). La Ioel 2:1 se dă porunca să se sune trâmbița în ziua Domnului. Tef. 1:14-15 spune că măreața zi a Domnului este ... o zi a trâmbiței. 1 Tes. 4:16 spune că Domnul va coborî din Ceruri cu trâmbița lui Dumnezeu. 1 Cor. 15:52 spune că la ultima trâmbiță, atât morții cât și viii se vor ridica. „Ultima trâmbiță” este acea trâmbiță care va suna înainte ca Iisus să revină pe Pământ și să-i strângă pe credincioși. Trâmbița de la ridicarea în văzduh și trâmbița de la a Doua Venire sunt una și aceeași. După cum se poate vedea, cele două versete de bază pentru învățătura despre Răpire sunt în armonie cu ceea ce a spus Iisus legat de a Doua Sa Venire. Susținătorii ideii Răpirii au de răspuns încă la întrebarea: Ce anume din aceste versete le face să se refere la altceva și nu la revenirea Domnului pe pământ? Nimic, susțin cei care resping ideea Răpirii! În realitate, problema este alta: momentul Răpirii! Asupra acestuia nu trebuie să fim dogmatici! Personal cred în Răpirea Bisericii înainte de Marele Necaz, dar este posibil ca ea să aibă loc în timpul Marelui Necaz, putând fi legată de reînvierea celor 2 martori și urcarea lor la Cer!