DESPRE COMUNIȘTII DIN BASARABIA INTERBELICĂ!

DESPRE COMUNIȘTII DIN BASARABIA INTERBELICĂ!

   Situată la est de marele arc carpatic, Moldova/Basarabia este un ţinut fertil format din câmpii, văi adânci, râpe şi coline împădurite. Această regiune de circa 34 000 km²  cu un relief variat este populată de o mare diversitate de animale, printre care vulpi, lupi, iepuri de câmp, bursuci, căprioare, hermine, dihori şi mistreţi. Solul negru fertil, precum şi clima în general blândă fac din Moldova Basarabeană o regiune unde se obţin bogate recolte de fructe, cereale, legume şi alte produse agricole. Cele 2 200 de izvoare naturale şi 3 000 de râuri şi pâraie, care se varsă la sud în Marea Neagră, fac posibile irigarea şi drenajul. Având un debit mare, Nistrul este principalul curs de apă din ţară şi este navigabil pe aproape tot traseul lui de pe acest teritoriu. În cea mai mare parte a cursului său, fluviul formează graniţa cu Ucraina - ţară care se întinde în partea de nord, est şi sud a Moldovei - sau curge paralel cu aceasta. Râul Prut, un afluent al Dunării, formează graniţa de vest cu România.

Trecutul zbuciumat al Moldovei:

  Ţara dintre Nistru şi Prut, - cunoscută ca Basarabia -, se află pe o importantă rută din Europa. În primul mileniu î.H., această regiune făcea parte din Sciţia. Mai târziu, unele teritorii au fost ocupate de Imperiul Roman. Nu putem trece cu vederea nici paginile din istoria zbuciumată a Basarabiei moldovenești care vorbesc despre invaziile succesive ale unor popoare precum goţii, hunii şi avarii. În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, Moldova întreagă (inclusiv Basarabia) a fost un stat vasal tătarilor, iar în secolul al XVI-lea a devenit o parte a Imperiului Otoman. Prin Pacea de la Bucureşti încheiată în 1812, turcii au cedat jumătatea de est a Moldovei  Rusiei, - numele de „Basarabia”, care până atunci era atribuit doar Bugeagului (partea de sud, actualmente în componența Ucrainei), fiind atribuit, samavolnic, întregii regiuni, pentru a se crea impresia că era vorba de un teritoriu diferit de Moldova!

   În 1918, Basarabia s-a unit cu România, însă în 1940 şi în 1944, a fost ocupată de sovietici. Sub ocupaţia Uniunii Sovietice, această regiune era cunoscută sub numele de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSS Moldovenească). Totuși, unele teritorii ale Basarabiei au intrat în componența Ucrainei - nordul și sudul teritoriului (părți din fostele județe Hotin, Cahul, și județele Izmail și Cetatea Albă în întregime). Noii Republici Moldovenești i s-au alipit, în schimb, unele teritorii din Transnistria istorică (un vechi teritoriu românesc de altfel, cunoscut în timpul țarinei Ecaterina a II-a drept „Moldova Nouă”!). În cele din urmă, odată cu căderea comunismului sovietic, RSS Moldovenească a rupt legăturile cu Moscova, devenind la 27 august 1991 un stat independent, Republica Moldova, cu capitala la Chişinău.

   În anii ’60, populaţia Moldovei a crescut rapid, însă din 1970 ritmul de creştere a încetinit, iar apoi a rămas constant. În prezent, numărul total de locuitori se ridică la circa 4,3 milioane (totuși mulți dintre locuitori sunt plecați în străinătate). Mulţi moldoveni lucrează în domeniul vinificaţiei, principala ramură a industriei din ţară, care furnizează aproximativ 3% din producţia de vin din lume. Vinurile moldoveneşti sunt deosebit de apreciate în Rusia şi Europa Răsăriteană.

Activități pro-sovietice în Basarabia:

  Aşa cum vom observa în continuare, și în Moldova Basarabeană, ca și în Țările Baltice, răsăritul Poloniei, agenții U.R.S.S.-ului, mulți localnici, din păcate, au dus o campanie prosovietică furibundă, iar în cazul Basarabiei,  și o propagandă antiromânească susținută în perioada interbelică, punându-se în slujba tezei sovietice a dezrobirii poporului „moldovenesc” de sub ocupația României „burghezo-moșierești”! S-a remarcat, printre alții, Iosif Rabinovici, la origine evreu. Locuinţa şi biroul lui Rabinovici erau „o casă de laude la adresa U.R.S.S.-ului, cu aproximativ o sută douăzeci şi cinci de locuri” - după cum putem citi în rapoartele Siguranței Române. Rabinovici avea şi o presă manuală nouă cu care tipărea tracte de propagandă sovietică! Avea să fie condamnat la 6 ani de pușcărie dar a fugit în mult iubita Uniune Sovietică! Alți propagandiști pro-sovietici au fost chiar români basarabeni, din păcate! De pildă, Ion Andronic, din satul Corjeuţi, „activist plin de zel”, după cum îl lăudau agenții sovietici. Unul dintre vecinii săi, Ilie Groza, era și mai fervent! Dar la un moment-dat a devenit pro-român convins. Fiind amenințat cu moartea de foștii tovarăși, a reușit să fugă în …  Statele Unite! Culmea - aici a redevenit comunist și avea să cadă pradă, după cel De-al Doilea Război Mondial, „vânătorii de vrăjitoare” anticomuniste, declanșate în anii ’50, în S.U.A.! Ioana, fiica lui Ilie Groza, a reușit să scape, devenind chiar agent C.I.A. în Uniunea Sovietică!!

  O altă grupă de agitatori pro-sovietici a fost cea din jurul familiei Iacuboi. Această familie provenea din Transnistria, de unde, ironic, fugise de frica represaliilor staliniste împotriva „deviaționiștilor” de dreapta din PCUS! Asta n-a însemnat că au devenit anticomuniști și antisovietici! Dimpotrivă! Se pare că l-au cunoscut și pe „activistul” ilegalist Nicolaie Ceaușescu!  Alt pro-comunist era … Ilarion Bugaian, „un membru devotat al Bisericii Ortodoxe” din satul Şirăuţi, după cum îl lăudau „tovarășii” din Partidul Comunist din România! Ironic - „un membru devotat al Bisericii Ortodoxe”!  Alt caz - Vasile Ciucaş, originar din … Transilvania. El avea să se mute în Basarabia pentru a „sluji cauza luptei poporului moldovenesc”! Ne mai mirăm că au existat agitatori bolșevici fanatici din rândurile minorității ruse, ca de exemplu Alexandru Mikitkov, când avem de-a face cu atât de mulți români, din păcate!? Putem enumera și cazul activiștilor Dumitru Gorobeţ şi Cazimir Cislinschi, originari din satul Tabani. Datorită calităţilor excelente de … oratori, ei au devenit în scurt timp lideri ai bolșevicilor din oraşul Hotin (situat, în prezent, în Ucraina). Totuși, după „eliberarea sovietică” a Basarabiei, ei s-au opus încorporării Hotinului la Ucraina și drept răsplată au fost deportați în orașul Tomsk din Siberia! Probabil, s-au săturat, astfel, de „eliberarea sovietică”! Curios este cazul lui Parfin Palamarciuc antiromân convins, dar care, după trecerea Bucovinei de Nord și a Hotinului în componența Ucrainei, a devenit membru în rezistența ucrainiană antisovietică! Se pare că și alți pro-sovietici convinși au suferit diverse transformări … sufletești după „eliberarea sovietică”! Amintim cazul lui Nicolae Anischevici. Acesta a fost acuzat că este … pro-român (culmea!) și a fost deportat în … R.S.S. Kazahă! Am putea continua cu enumerarea unor astfel de cazuri, dar, ca să nu ne lungim prea mult, notăm un fapt - mulți pro-sovietici convinși au fost, în perioada interbelică, români! Se adeverește din păcate că, de multe ori, în istoria românilor, cei mai mari dușmani ai românilor au fost chiar români! Nici istoria tragică a Basarabiei n-a făcut excepție de la această regulă! Să nu ne mai mirăm, așadar, că, în epoca post-sovietică, mulți promotori ai tezelor privitoare la „poporul moldovenesc” și „limba moldovenească” sunt … români basarabeni!