AR FI SALVAT MONARHIA ROMÂNIA?

AR FI SALVAT MONARHIA ROMÂNIA?

   Nouă românilor ne place să ne tânguim. Ne tânguim că ne-au distrus comuniștii, uitând că, dacă am citi ziarele din perioada interbelică am vedea că aveam aceleași probleme ca acum: politicieni corupți, incompetență, hoție generalizată, subdezvoltare. Asta este tânguiala anti-comuniștilor ignoranți. Ne place să ne tânguim că, dacă nu vindeam companiile de stat pe nimic, făceam noi mare brânză. Dacă nu vindeam combinatele și marile fabrici și uzine ale țării, ne place să credem că am fi ajuns departe noi acum. Asta este tânguiala neo-comuniștilor ignoranți. Monarhiștilor le place să se tânguiască că dacă l-am fi primit pe rege și ne-am fi întors la monarhie după Revoluție țara noastră ar fi arătat altfel. Părerea mea este că respectivii se înșală amarnic. Tocmai ce-am terminat de citit (în sfârșit!) colecția „Ziarele României Mari” și, efectiv, am avut impresia că multe „chestii” din perioada interbelică îmi erau teribil de contemporane! Sub monarhie sau sub republică, am fi fost același popor care dorește „să i se dea și lui ceva”; fie de la președinte, fie de la rege, românilor le place să li se dea ceva de „moka”, orice, cât de mic. Un ajutor social minim de 4 milioane este îndeajuns pentru câteva milioane de oameni să voteze cu aceiași comuniști de atâta timp, deși aceiași oameni văd și ei pe primarul care fură, care nu face nimic și care își angajează rudele la primarie pe simplul criteriu al rudeniei. Un loc de muncă la buget plătit cu salariu minim care este marit, din când în când, este îndeajuns pentru a convinge alte câteva bune milioane de români să voteze cu același partid care menține status-quo-ul, etc, etc.. Cu sau fără rege, aceiași români și-ar fi dorit aceleași lucruri, ar fi avut aceleași năzuințe. Ar fi fost la fel de ancorați în lipsa de speranță că pot să trăiască și pe cont propriu, învățând și practicând o meserie cinstită și făcând-o fără să fure. Ar fi fost la fel de sceptici la ideea că pot să existe politicieni deștepți care pot să crească nivelul de civilizație și să aducă și la noi minunile pe care aceiași români le pot vedea când se duc la muncă în Occident. Cu sau fără rege, aceiași români ar fi dat în continuare aceleași șpăgi la doctor, în administrația publică, la licitațiile organizate de administrația publică sau la polițaiul care îi oprește pe drum. Cu sau fără rege, aceiași români ar fi fost la fel de nervoși la volan și ar încălca benzile ca bezmeticii în cursa nebună între două semafoare, alergând precum vitele în țarcuri,  beznetici și fără cap în încercarea de a prinde poziția cea mai din față. Comportamentul de la hipermarketuri din zilele anterioare declarării actualei stări de urgență mă face să fiu convins și mai mult că românii ar fi fost aceiași și sub un rege! Mă tot gândesc: ce ar fi putut face regele ca să se schimbe ceva? Ce ar fi putut face regele ca să convingă românii să fie mai buni, mai onești, mai cinstiți, mai încrezători, mai răbdători. Dacă chiar ar fi putut face ceva, ar fi fost un super-rege! Articolele din bogata presă interbelică mă conving clar că un rege n-ar fi putut face nimic!