GIUVAIERUL AMERICILOR
- CASCADA NIAGARA!
„Unul dintre cele mai extraordinare, mai
splendide şi mai uluitoare spectacole pe care le-au plăsmuit vreodată forţele
naturii!”, a exclamat lordul Dufferin,
guvernator general al Canadei, într-o cuvântare ţinută la Toronto în faţa Societăţii Artiştilor din Ontario. Era în anul 1878, iar el
propunea crearea unui parc public pentru protejarea şi conservarea „caracteristicilor
impresionante” ale cascadei Niagara. Este aproape imposibil de descris
maiestatea acestei magnifice minunăţii a naturii. Ce privelişte superbă! Oameni
din toate părţile lumii sunt atraşi de acest etern giuvaer al Americilor. Istoria
ne spune că europenii au făcut pentru prima dată cunoştinţă cu acest „vuiet de
ape”, cascada Niagara, cu peste trei secole în urmă. În 1644, Le Sieur Gendron, un medic
francez, a menţionat în mod concret acest spectacol în scrisorile trimise
prietenilor din Franţa. Mai târziu, misionari, comercianţi şi exploratori au
alimentat interesul şi imaginaţia altora vorbind despre o mare şi asurzitoare
cascadă situată între lacurile Erie şi Ontario. Cascada Niagara este compusă,
de fapt, din două cascade situate de o parte şi de alta a frontierei dintre
Canada şi Statele Unite: Horseshoe Falls
(Potcoavă de cal), pe teritoriul canadian, şi American Falls, pe teritoriul Statelor Unite. Pentru a admira acest
celebru giuvaer al Americilor, primii drumeţi au trebuit să traverseze albii
mlăştinoase şi să străbată cărări abrupte croite de indieni prin canioanele stâncoase
şi prăpăstioase săpate de râu pe parcursul mileniilor.
Motive de îngrijorare:
Apoi au venit antreprenorii cu
cortegiul lor de atracţii turistice. Proliferarea activităţilor comerciale în
apropierea unei atât de spectaculare minunăţii a naturii i-a neliniştit însă pe
mulţi. Ei au dorit să se ia măsuri pentru conservarea acestui etern giuvaer,
Niagara. Peisagistul F. E. Church
era de părere că aceste activităţi comerciale distrăgeau atenţia şi nu erau
deci binevenite. În 1847, un vizitator se lamenta: „Acum împrejurimile marii
minunăţii sunt inundate de toate sortimentele posibile şi imaginabile ale mucegaiului
hidos al prostului gust”. În anul 1832, E. T. Coke s-a simţit
îndemnat să scrie: „Ce păcat că o astfel de zonă nu a fost destinată să rămână
veşnic inviolabilă! Ce păcat că arborii nu pot prospera în toată frumuseţea lor
primitivă şi sălbatică în acest loc în care lucrurile făcute de om vor apărea
întotdeauna nesemnificative”. Oamenii cu perspicacitate au prevăzut că aceste
activităţi comerciale aveau să prindă rădăcini şi să distrugă peisajul încântător
din jurul acestei minunăţii. Astăzi, graţie eforturilor lordului Dufferin şi a
altor persoane clarvăzătoare, parcuri frumoase împodobesc ambele maluri ale râului
Niagara de la cascadă în jos până la Whirlpool
Rapids. Frumuseţea pitorească a acestei minunăţii a fost protejată
împotriva dizgraţiosului comerţ. Astfel, atracţiile turistice au fost
transferate pe străzile oraşelor de frontieră, departe de cascade. O
îngrijorare mai recentă a ecologilor a constituit-o faptul că acest giuvaer al
Americilor ar putea sfârşi prin a fi dat uitării ca urmare a eroziunii
continue.
Explorarea eternului giuvaer:
Am aflat că această spectaculară
minunăţie a lumii poate fi explorată şi observată fără dificultate din toate
unghiurile. De
exemplu, o impresionantă vedere aeriană a cascadei dintr-unul din înaltele
turnuri de observaţie sau dintr-un elicopter care o survolează, este de o
frumuseţe ce îţi taie respiraţia. Sau poate ar fi mai tentantă o plăcută plimbare
pe jos sau cu maşina pe Niagara Parkway.
Whirlpool Rapids este doar puţin mai jos de cascadă şi merită să fie vizitat.
Coborând pe ţărmul stâncos, iar apoi prin tunele ajungem „în spatele scenei”,
sub cascadă. De aici privim cu atenţie perdeaua de apă care face ca Horseshoe
Falls să fie atât de atractivă şi faimoasă. Vuietul cascadei este asurzitor.
Pentru cei curajoşi şi dornici de aventură, priveliştea văzută de la bordul
unuia dintre vapoarele care navighează cu regularitate pe apele tumultuoase de
la baza cascadei este de neuitat. În timp ce apele vijelioase ale cascadei se
prăbuşesc în râul de dedesubt, se ridică o ceaţă producând un splendid
spectacol de curcubee. Pe măsură ce apar noi nori de picături fine de apă se
formează noi curcubee. Din acest loc avantajos putem acum simţi gustul apei şi
umezeala stropilor ce ne alunecă pe impermeabile. O broşură referitoare la
Niagara Parks spunea: „A vedea cascada Niagara noaptea este echivalent cu a fi
perfect treaz în ţara viselor”. De aceea, nu am dori să pierdem spectacolul
nocturn al cascadei iluminate de puternice lumini de diverse culori. În anul
1860, când prinţul de Wales a văzut
pentru prima dată cascada iluminată, Nicholas
A. Woods, un reporter al
ziarului londonez „The Times”, a descris splendoarea acestui spectacol după
cum urmează: „Într-o clipă, întreaga masă de apă, sclipind puternic şi parcă
arzând în lumina intensă, părea transformată în argint lichid. Din spatele
cascadei, lumina strălucea atât de puternic încât apele din imediata ei
apropiere păreau ca o placă de cristal, o ploaie de diamante în care fiecare strop
şi fiecare val sălta şi scânteia împrăştiind o lumină orbitoare peste întreaga
scenă, asemenea unui râu fosforescent”.
O ţară a minunăţiilor hibernale:
Umezeala pe care o simţim în
aerul de vară se ridică de la cascadă şi conferă florilor, arbuştilor şi
copacilor din jur un aspect de sănătate şi prospeţime. Dar iarna, aceleaşi
picături fine de apă, transportate de curenţi dominanţi, îngheaţă acoperind plantele
şi copacii de pe malurile râului cu un veşmânt transparent şi strălucitor de
chiciură. În zilele însorite, gheaţa şi zăpada reflectă razele soarelui într-o
scânteiere ce adaugă la splendoarea cascadei. Iarna, în defileul îngust al râului
Niagara îşi fac apariţia mari bucăţi de gheaţă. Cu ani în urmă, defileul se
înfundase din cauza gheţii provenite din lacul Erie. Gheaţa de pe lac se
spărsese şi se deplasase în jos pe apele râului Niagara căzând în cascadă în
mod spectaculos pentru ca în final să se îngrămădească în defileul îngust.
Această acumulare de bucăţi de gheaţă a dat naştere unor munţi de gheaţă şi
zăpadă care s-au transformat în cele din urmă în poduri de gheaţă ce traversau
complet râul. În anii recenţi, pentru a se preveni acumulările prea mari de
gheaţă, la ieşirea râului Niagara din lacul Erie a fost construit un baraj din
cabluri de oţel şi bîrne.
Peninsula Niagara:
Ca o completare a cascadei este
fertila peninsulă Niagara, o fâşie îngustă de pământ dintre lacurile Ontario,
Erie şi ţărmul stâncos al Niagarei. Acest relief protejat, asociat prezenţei
lacurilor, creează un microclimat unic. Curenţi de aer circulă între ţărmul
stâncos şi lacuri, moderând clima atât iarna, cât şi vara. Livezi de meri
delicioşi, vişini, peri, pruni şi piersici şi vii de diferite soiuri abundă în
această pitorească peninsulă protejată. Întreprinderi vinicole şi fabrici
producătoare de sucuri, situate în orăşele încântătoare, prelucrează roadele
viţei de vie, adăugându-se și ele la specificul acestei regiuni din Ontario.
Toate acestea contribuie la realizarea unui plăcut turneu prin ţinut, îndeosebi
în sezonul florilor şi al fructelor.
Un giuvaer în orice sezon:
Acest faimos giuvaer al Americilor este un
splendid cadou din partea lui Dumnezeu. El
îi încântă pe toţi cei care îşi desfată ochii privindu-l. Vizitatorii,
indiferent de sezonul în care sosesc, rămân stupefiaţi în faţa diverselor
faţete ale talentului artistic ce transpare din creaţia lui Dumnezeu. Ei pot
simţi înviorătoarea aromă a livezilor în floare, pot gusta tot felul de fructe
apetisante şi pot admira bogăţia de culori strălucitoare cu care Creatorul
nostru a împodobit acest loc ce abundă într-o multitudine de flori de vară,
udate din belşug de grandioasa cascadă. Toamna, ei pot admira strălucitoarele
nuanţe de roşu ale arţarilor combinate cu galbenul şi oranjul multor altor
arbori originari din sudul provinciei Ontario. Alţii se vor bucura de splendoarea
cascadei Niagara iarna, când munţi de gheaţă şi zăpadă se acumulează la baza
cascadei, iar copacii şi arbuştii sunt împodobiţi cu zăpadă albă şi curată, sau
sunt înveşmântaţi în gheaţă strălucind asemenea cristalului pur sub razele
soarelui de iarnă. Peninsula Niagara şi spectaculara cascadă pun în lumină
aspectele cele mai frumoase ale celor patru anotimpuri ale anului şi ne adâncesc
recunoştinţa faţă de Dumnezeu care, cu milenii în urmă, a promis: „Cât va fi
pămîntul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi
iarna, ziua şi noaptea”. - Geneza 8:22.
Eroziunea cascadei - Cum poate fi împiedicată?
Odată cu trecerea timpului,
eroziunea condamnă cascada la inexistenţă. În ultimii ani, eroziunea a fost
micşorată la 8 centimetri pe an pentru Horseshoe Falls, şi la doar 2,5
centimetri pe an pentru American Falls. Lucrul acesta a fost realizat în principal
în două moduri: 1) prin adâncirea albiei râului şi schimbarea direcţiei
unei părţi a cursului de apă de la canalul principal şi 2) prin devierea a
mari cantităţi de apă spre centrale hidroelectrice, micşorându-se astfel
volumul de apă care cade în cascadă. Debitul apei este reglat cu ajutorul unui
baraj cu 18 porţi, construit în amonte. În prezent numai în lunile cu afluenţă
maximă în ce priveşte numărul de turişti există un flux maxim de apă la
cascadă. S-a estimat că Horseshoe Falls are o înălţime de circa 53 de metri şi
o lăţime de 792 de metri, iar American Falls, pe cealaltă parte a râului, are
înălţimea de 55 de metri şi lăţimea de 305 metri. Volumul total de apă care cade
în ambele cascade atunci când debitul nu este micşorat se estimează la circa
7,6 milioane de litri pe secundă.
Funambulii şi cascadorii:
Cei mai renumiţi funambuli, sau
dansatori pe sârmă, care au traversat de multe ori defileul râului Niagara au
fost Blondin şi Farini. Cea mai spectaculară acrobaţie a lui Blondin a constat în
transportarea pe sârmă a unei maşini de gătit din tablă, punerea ei pe sârmă,
aprinderea focului şi pregătirea unei omlete. El a tăiat omleta în bucăţi mici
pe care le-a aruncat jos turiştilor ce aşteptau dedesubt pe puntea vaporului Maid of the Mist. Farini, pentru a
nu se lăsa eclipsat, a transportat pe sârmă o maşină de spălat haine, a pus-o
pe sârmă, a scos apă din râu cu o găleată şi a spălat batistele câtorva doamne.
După aceea, le-a pus la uscat pe tijele maşinii şi s-a reîntors cu batistele
fluturând în vânt. Cascadorii şi-au măsurat puterile cu cascada Horseshoe
Falls. Pentru a o traversa ei s-au închis în butoaie, baloane şi alte
containere. În timp ce unii s-au ales cu răni, mulţi au murit prin asfixiere,
înec sau zdrobiţi de bolovanii de la baza cascadei. Astăzi, acest gen de
acrobaţii nu mai sunt permise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu