GIUVAIERUL AMERICILOR - CASCADA NIAGARA!

GIUVAIERUL AMERICILOR - CASCADA NIAGARA!

  „Unul dintre cele mai extraordinare, mai splendide şi mai uluitoare spectacole pe care le-au plăsmuit vreodată forţele naturii!”, a exclamat lordul Dufferin, guvernator general al Canadei, într-o cuvântare ţinută la Toronto în faţa Societăţii Artiştilor din Ontario. Era în anul 1878, iar el propunea crearea unui parc public pentru protejarea şi conservarea „caracteristicilor impresionante” ale cascadei Niagara. Este aproape imposibil de descris maiestatea acestei magnifice minunăţii a naturii. Ce privelişte superbă! Oameni din toate părţile lumii sunt atraşi de acest etern giuvaer al Americilor. Istoria ne spune că europenii au făcut pentru prima dată cunoştinţă cu acest „vuiet de ape”, cascada Niagara, cu peste trei secole în urmă. În 1644, Le Sieur Gendron, un medic francez, a menţionat în mod concret acest spectacol în scrisorile trimise prietenilor din Franţa. Mai târziu, misionari, comercianţi şi exploratori au alimentat interesul şi imaginaţia altora vorbind despre o mare şi asurzitoare cascadă situată între lacurile Erie şi Ontario. Cascada Niagara este compusă, de fapt, din două cascade situate de o parte şi de alta a frontierei dintre Canada şi Statele Unite: Horseshoe Falls (Potcoavă de cal), pe teritoriul canadian, şi American Falls, pe teritoriul Statelor Unite. Pentru a admira acest celebru giuvaer al Americilor, primii drumeţi au trebuit să traverseze albii mlăştinoase şi să străbată cărări abrupte croite de indieni prin canioanele stâncoase şi prăpăstioase săpate de râu pe parcursul mileniilor.

Motive de îngrijorare:

  Apoi au venit antreprenorii cu cortegiul lor de atracţii turistice. Proliferarea activităţilor comerciale în apropierea unei atât de spectaculare minunăţii a naturii i-a neliniştit însă pe mulţi. Ei au dorit să se ia măsuri pentru conservarea acestui etern giuvaer, Niagara. Peisagistul F. E. Church era de părere că aceste activităţi comerciale distrăgeau atenţia şi nu erau deci binevenite. În 1847, un vizitator se lamenta: „Acum împrejurimile marii minunăţii sunt inundate de toate sortimentele posibile şi imaginabile ale mucegaiului hidos al prostului gust”. În anul 1832, E. T. Coke s-a simţit îndemnat să scrie: „Ce păcat că o astfel de zonă nu a fost destinată să rămână veşnic inviolabilă! Ce păcat că arborii nu pot prospera în toată frumuseţea lor primitivă şi sălbatică în acest loc în care lucrurile făcute de om vor apărea întotdeauna nesemnificative”. Oamenii cu perspicacitate au prevăzut că aceste activităţi comerciale aveau să prindă rădăcini şi să distrugă peisajul încântător din jurul acestei minunăţii. Astăzi, graţie eforturilor lordului Dufferin şi a altor persoane clarvăzătoare, parcuri frumoase împodobesc ambele maluri ale râului Niagara de la cascadă în jos până la Whirlpool Rapids. Frumuseţea pitorească a acestei minunăţii a fost protejată împotriva dizgraţiosului comerţ. Astfel, atracţiile turistice au fost transferate pe străzile oraşelor de frontieră, departe de cascade. O îngrijorare mai recentă a ecologilor a constituit-o faptul că acest giuvaer al Americilor ar putea sfârşi prin a fi dat uitării ca urmare a eroziunii continue.

Explorarea eternului giuvaer:

 Am aflat că această spectaculară minunăţie a lumii poate fi explorată şi observată fără dificultate din toate unghiurile. De exemplu, o impresionantă vedere aeriană a cascadei dintr-unul din înaltele turnuri de observaţie sau dintr-un elicopter care o survolează, este de o frumuseţe ce îţi taie respiraţia. Sau poate ar fi mai tentantă o plăcută plimbare pe jos sau cu maşina pe Niagara Parkway. Whirlpool Rapids este doar puţin mai jos de cascadă şi merită să fie vizitat. Coborând pe ţărmul stâncos, iar apoi prin tunele ajungem „în spatele scenei”, sub cascadă. De aici privim cu atenţie perdeaua de apă care face ca Horseshoe Falls să fie atât de atractivă şi faimoasă. Vuietul cascadei este asurzitor. Pentru cei curajoşi şi dornici de aventură, priveliştea văzută de la bordul unuia dintre vapoarele care navighează cu regularitate pe apele tumultuoase de la baza cascadei este de neuitat. În timp ce apele vijelioase ale cascadei se prăbuşesc în râul de dedesubt, se ridică o ceaţă producând un splendid spectacol de curcubee. Pe măsură ce apar noi nori de picături fine de apă se formează noi curcubee. Din acest loc avantajos putem acum simţi gustul apei şi umezeala stropilor ce ne alunecă pe impermeabile. O broşură referitoare la Niagara Parks spunea: „A vedea cascada Niagara noaptea este echivalent cu a fi perfect treaz în ţara viselor”. De aceea, nu am dori să pierdem spectacolul nocturn al cascadei iluminate de puternice lumini de diverse culori. În anul 1860, când prinţul de Wales a văzut pentru prima dată cascada iluminată, Nicholas A. Woods, un reporter al ziarului londonez „The Times”, a descris splendoarea acestui spectacol după cum urmează: „Într-o clipă, întreaga masă de apă, sclipind puternic şi parcă arzând în lumina intensă, părea transformată în argint lichid. Din spatele cascadei, lumina strălucea atât de puternic încât apele din imediata ei apropiere păreau ca o placă de cristal, o ploaie de diamante în care fiecare strop şi fiecare val sălta şi scânteia împrăştiind o lumină orbitoare peste întreaga scenă, asemenea unui râu fosforescent”.

O ţară a minunăţiilor hibernale:

 Umezeala pe care o simţim în aerul de vară se ridică de la cascadă şi conferă florilor, arbuştilor şi copacilor din jur un aspect de sănătate şi prospeţime. Dar iarna, aceleaşi picături fine de apă, transportate de curenţi dominanţi, îngheaţă acoperind plantele şi copacii de pe malurile râului cu un veşmânt transparent şi strălucitor de chiciură. În zilele însorite, gheaţa şi zăpada reflectă razele soarelui într-o scânteiere ce adaugă la splendoarea cascadei. Iarna, în defileul îngust al râului Niagara îşi fac apariţia mari bucăţi de gheaţă. Cu ani în urmă, defileul se înfundase din cauza gheţii provenite din lacul Erie. Gheaţa de pe lac se spărsese şi se deplasase în jos pe apele râului Niagara căzând în cascadă în mod spectaculos pentru ca în final să se îngrămădească în defileul îngust. Această acumulare de bucăţi de gheaţă a dat naştere unor munţi de gheaţă şi zăpadă care s-au transformat în cele din urmă în poduri de gheaţă ce traversau complet râul. În anii recenţi, pentru a se preveni acumulările prea mari de gheaţă, la ieşirea râului Niagara din lacul Erie a fost construit un baraj din cabluri de oţel şi bîrne.

Peninsula Niagara:

  Ca o completare a cascadei este fertila peninsulă Niagara, o fâşie îngustă de pământ dintre lacurile Ontario, Erie şi ţărmul stâncos al Niagarei. Acest relief protejat, asociat prezenţei lacurilor, creează un microclimat unic. Curenţi de aer circulă între ţărmul stâncos şi lacuri, moderând clima atât iarna, cât şi vara. Livezi de meri delicioşi, vişini, peri, pruni şi piersici şi vii de diferite soiuri abundă în această pitorească peninsulă protejată. Întreprinderi vinicole şi fabrici producătoare de sucuri, situate în orăşele încântătoare, prelucrează roadele viţei de vie, adăugându-se și ele la specificul acestei regiuni din Ontario. Toate acestea contribuie la realizarea unui plăcut turneu prin ţinut, îndeosebi în sezonul florilor şi al fructelor.

Un giuvaer în orice sezon:

  Acest faimos giuvaer al Americilor este un splendid cadou din partea lui Dumnezeu.  El îi încântă pe toţi cei care îşi desfată ochii privindu-l. Vizitatorii, indiferent de sezonul în care sosesc, rămân stupefiaţi în faţa diverselor faţete ale talentului artistic ce transpare din creaţia lui Dumnezeu. Ei pot simţi înviorătoarea aromă a livezilor în floare, pot gusta tot felul de fructe apetisante şi pot admira bogăţia de culori strălucitoare cu care Creatorul nostru a împodobit acest loc ce abundă într-o multitudine de flori de vară, udate din belşug de grandioasa cascadă. Toamna, ei pot admira strălucitoarele nuanţe de roşu ale arţarilor combinate cu galbenul şi oranjul multor altor arbori originari din sudul provinciei Ontario. Alţii se vor bucura de splendoarea cascadei Niagara iarna, când munţi de gheaţă şi zăpadă se acumulează la baza cascadei, iar copacii şi arbuştii sunt împodobiţi cu zăpadă albă şi curată, sau sunt înveşmântaţi în gheaţă strălucind asemenea cristalului pur sub razele soarelui de iarnă. Peninsula Niagara şi spectaculara cascadă pun în lumină aspectele cele mai frumoase ale celor patru anotimpuri ale anului şi ne adâncesc recunoştinţa faţă de Dumnezeu care, cu milenii în urmă, a promis: „Cât va fi pămîntul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea”. - Geneza 8:22.

Eroziunea cascadei - Cum poate fi împiedicată?

 Odată cu trecerea timpului, eroziunea condamnă cascada la inexistenţă. În ultimii ani, eroziunea a fost micşorată la 8 centimetri pe an pentru Horseshoe Falls, şi la doar 2,5 centimetri pe an pentru American Falls. Lucrul acesta a fost realizat în principal în două moduri: 1) prin adâncirea albiei râului şi schimbarea direcţiei unei părţi a cursului de apă de la canalul principal şi 2) prin devierea a mari cantităţi de apă spre centrale hidroelectrice, micşorându-se astfel volumul de apă care cade în cascadă. Debitul apei este reglat cu ajutorul unui baraj cu 18 porţi, construit în amonte. În prezent numai în lunile cu afluenţă maximă în ce priveşte numărul de turişti există un flux maxim de apă la cascadă. S-a estimat că Horseshoe Falls are o înălţime de circa 53 de metri şi o lăţime de 792 de metri, iar American Falls, pe cealaltă parte a râului, are înălţimea de 55 de metri şi lăţimea de 305 metri. Volumul total de apă care cade în ambele cascade atunci când debitul nu este micşorat se estimează la circa 7,6 milioane de litri pe secundă.

Funambulii şi cascadorii:

  Cei mai renumiţi funambuli, sau dansatori pe sârmă, care au traversat de multe ori defileul râului Niagara au fost Blondin şi Farini. Cea mai spectaculară acrobaţie a lui Blondin a constat în transportarea pe sârmă a unei maşini de gătit din tablă, punerea ei pe sârmă, aprinderea focului şi pregătirea unei omlete. El a tăiat omleta în bucăţi mici pe care le-a aruncat jos turiştilor ce aşteptau dedesubt pe puntea vaporului Maid of the Mist. Farini, pentru a nu se lăsa eclipsat, a transportat pe sârmă o maşină de spălat haine, a pus-o pe sârmă, a scos apă din râu cu o găleată şi a spălat batistele câtorva doamne. După aceea, le-a pus la uscat pe tijele maşinii şi s-a reîntors cu batistele fluturând în vânt. Cascadorii şi-au măsurat puterile cu cascada Horseshoe Falls. Pentru a o traversa ei s-au închis în butoaie, baloane şi alte containere. În timp ce unii s-au ales cu răni, mulţi au murit prin asfixiere, înec sau zdrobiţi de bolovanii de la baza cascadei. Astăzi, acest gen de acrobaţii nu mai sunt permise.