ENERGIA MAREELOR.

ENERGIA MAREELOR

 Energie! Societatea modernă are o nesăţioasă sete de energie. Iar după embargoul petrolului din 1973, care a avut drept rezultat o creştere colosală a preţurilor carburanţilor, oamenii de ştiinţă au căutat alte surse de energie în afară de combustibilii fosili. Războaiele din Golf au arătat, de asemenea, cât de gravă este posibilitatea ca țările occidentale să fie confruntate cu problema întreruperii aprovizionării lor cu petrol din Orientul Mijlociu. Unele proiecte experimentale propuse cândva, dar date la o parte în timpuri mai puţin critice, sunt de vreo 20 de ani reexaminate. De exemplu, ce se poate spune despre puternicele maree oceanice? Ar putea fi ele utilizate într-un mod rentabil pentru producerea electricităţii?  Cu câțiva ani în urmă ani în urmă, nişte ingineri canadieni au început să studieze extraordinarele maree ale Golfului Fundy. Acest golf este situat între două provincii canadiene de pe coasta atlantică, Noua Scoţie şi New Brunswick, şi este renumit pentru mareele sale - cele mai mari de pe glob, ajungând până la 16 metri. Uzine maremotrice au fost instalate în Franţa şi în S.U.A., aşadar de ce nu ar fi instalate şi în Canada? A fost conceput astfel un proiect detaliat în vederea producerii unei energii electrice de 4.800 de megawaţi - 6,5 milioane cai-putere. Pentru comparaţie, o centrală nucleară instalată în apropierea New Brunswick-ului genera numai 600 de megawaţi. Însă costul realizării unei astfel de uzine maremotrice este astronomic - în 2009  el era estimat la aproximativ 5 miliarde de dolari canadieni!

O uzină pilot:

 Prudent, guvernul a decis să finanţeze mai întâi construirea unei uzine experimentale pentru a testa structura şi rentabilitatea. Această uzină, numită Annapolis Tidal Power Project este situată pe un baraj construit pe râul Annapolis care se varsă în bazinul cu acelaşi nume, bazin în care pătrunde fluxul şi care comunică cu Golful Fundy, în apropiere de oraşul Annapolis Royal din Noua Scoţie. Uzina, a cărei instalare a costat 55 de milioane de dolari, a început să producă energie electrică în 2011. Într-unul din anii recenţi, peste 40.000 de persoane au vizitat centrala maremotrică din Annapolis, unii venind chiar din Siberia şi China. La prima vedere însă uzina pare să nu aibă nimic ieşit din comun deoarece tot ce puteţi vedea aici este o construcţie de beton cu două nivele, aşezată pe un mic baraj.  În plus, aici nu veţi vedea niciun grup numeros de ingineri care să supravegheze uzina. Ea este comandată de computer situate la o distanţă de circa 100 km, iar întreţinerea ei necesită doar câteva persoane. Şi totuşi centrala produce aproximativ 30 de milioane de kilowaţi-oră pe an - suficient pentru a alimenta 8.000 de locuinţe. Cum funcţionează ea?

Principiul de funcţionare:

  Ascuns în interiorul unei săpături adânci de peste 30 de metri se află secretul succesului uzinei: turbina hidraulică. Principiul ei de funcţionare este surprinzător de simplu. Turbina este instalată pe o mică insulă legată de ţărm de fiecare parte printr-un fel de dig. Când are loc fluxul în golful Fundy, apa din bazinul Annapolis trece prin nişte ecluze făcute în baraj şi umple un mare bazin de acumulare situat în amonte. În momentul în care mareea atinge înălţimea maximă, toate ecluzele se închid. Când mareea se retrage în aval de baraj (având înălţimea de 4,60 m), ecluzele se deschid, iar apa din bazinul de acumulare se varsă din nou în bazinul Annapolis trecând prin turbină. Forţa apelor pune în mişcare turbina generând astfel electricitate. Întrucât uzina funcţionează numai în momentul în care apa curge, ea produce energie doar circa 11 sau 12 ore pe zi. Ţinând cont de aceste condiţii speciale, a fost concepută o turbină experimentală cu un diametru de 7,60 metri. Polii magnetici ai generatorului, care produc electricitate atunci când turbina se învârte, sunt fixaţi de marginea turbinei şi se rotesc odată cu ea. Turbinele tradiţionale pun în mişcare de obicei un arbore care acţionează generatorul. S-a obţinut astfel o turbină mai compactă care funcţionează în mod eficient chiar şi atunci când viteza apei este relativ mică. Oare salinitatea apei nu avea să creeze probleme acestui echipament? Efectul corosiv al apei sărate a constituit o problemă majoră, dar inginerii au rezolvat-o introducând un curent electric foarte slab în apa care curge, reducând astfel efectul corosiv.

Viitorul energiei maremotrice:

  Dacă proiectul de construcţie al unei centrale maremotrice mai mari în Golful Fundy se va realiza, ea va cuprinde peste o sută de turbine de talia celei de la Annapolis. Acestea vor fi instalate pe un baraj lung de 8 km plasat de-a curmezişul braţului estic al golfului. Însă, îndiguirea parţială a Golfului Fundy în vederea producerii electricităţii riscă să creeze probleme serioase. Un prim motiv de preocupare îl constituie costul enorm al lucrării de construcţie. Mai există apoi problema daunelor pe plan ecologic. Posibila creştere a mareelor în Golful Fundy cu câţiva centimetri ar avea drept rezultat inundarea cu apă sărată a unor vaste regiuni de coastă. Procesul de migrare a peştilor ar putea fi de asemenea afectat, blocându-se reîntoarcerea scrumbiilor în apă dulce. În orice caz, centrala pilot de la Annapolis, continuă să producă energie pentru reţeaua electrică din estul Canadei. Însă, producţia sa nu constituie decât o picătură de apă, o parte infimă din electricitatea necesară pentru a potoli setea de energie a acestei ţări.