CÂTE CEVA DESPRE CREDINȚA EGIPTEANĂ ÎN NEMURIRE.

CÂTE CEVA DESPRE CREDINȚA EGIPTEANĂ ÎN NEMURIRE

  Filozofia egipteană antică privea omul ca o ființă întreagă, care este o parte organică a Cosmosului și supusă condiționărilor generate de trei principii interioare. Calea spirituală dezvoltă toate cele trei principii și se conectează cu cea mai înaltă sursă divină. Este necesar să cunoaștem aspectul dublu al sufletului uman, și anume sufletul - „Ka” - ce reprezenta  inconștientul și sufletul - „Ba” - care reprezenta mintea conștientă, pregătită pentru inițierea finală. Cea mai înaltă parte strălucitoare a sufletului a fost percepută ca o ființă stelară a spiritului feminin-masculin unit. Zeul suprem - Ra, ulterior, Amon-Ra - trebuia să fie în contact cu fiecare persoană prin „firea divină”. Egiptenii susțineau că ambele părți ale sufletului trebuie să fie în contact permanent. Scopul pregătirii spirituale era să găsească drum în împărăția interioară a sufletului. Codul universal a fost „Placa de smarald” , care demonstra unitatea microcosmosului și a macrocosmosului, formată din patru elemente. Centrul împărăției omului a fost considerat a fi „Soarele interior” conectat la esența divină. „Mama Pământului” a fost considerată mama tuturor celor vii, iar, „Înțelepciunea” a reprezentat Cunoașterea divină. În creație s-au manifestat trei relații de bază: maternă, paternă, creația copiilor. Corpul a fost privit ca un templu divin. Acest templu trebuia îngrijit cu mare atenție, pentru că în el se dezvolta și trăia sufletul, adică cadoul divin. O legătură stranie dar interesantă era făcută între creierul din burtă, situat la circa 2 cm deasupra buricului cu sufletul. Inițiații susțineau că prin acest creier iese și intră lumina divină. În concepția filozofic-spirituală egipteană, se pare că, Marea Piramidă din Giza avea rolul de a proteja, conform unor texte sfinte (Cartea morților, de exemplu), arcul situat pe „inima Pământului”. Structura acestei piramide era descrisă ca un sistem dătător de viață pentru întreaga planetă. Principalul atribut la acea vreme era Anch, care reprezenta principiul de fertilizare masculină și bucla pântecelui cosmic al principiului femininului sau pântecul creator al eternității și nemuririi.

Blestemele și cuvinte puternice: În iunie 2018, un imens sarcofag din granit negru a fost descoperit în nordul Egiptului, în apropiere de Alexandria. Sarcofagul are o înălțime de 185 cm, o lungime de 265 cm și o lărgime de 165 cm. Sarcofagul are o vechime de peste 2000 de ani și în toată această perioadă nu a mai fost deschis. În interior au fost descoperite trei schelete care, probabil, au aparținut unor soldați. Craniile prezintă fracturi, semn că au suferit lovituri cu obiecte contondente. Înainte de a fi deschis, presa din Egipt avansa idee existenței unui blestem, făcând referire la mormântul lui Tutankamon, caz în care mai mulți cercetători care au studiat mormântul și-au pierdut viața în condiții misterioase. În interiorul sarcofagului, s-a infiltrat o cantitate importantă de apă, care are o culoare ruginie și a afectat osemintele. De curând, autoritățile egiptene au primit o petiție semnată de mai multe persoane, peste 5000, care cer permisiunea de a bea din apa din sarcofag, pe care o consideră ca având puteri energetice deosebite. Rolf Halden, un reputat specialist american în microbiologie, a publicat un articol ca răspuns la petiția celor 5000 de semnatari. El atrage atenția asupra faptului că resturile care provin de la un corp în descompunere conțin o tonă de microorganisme, unele extrem de periculoase, cum ar fi, viruși, bacterii care pot forma endospori care sunt letali. Există credința că atunci când deschizi un sarcofag va acționa un blestem și toți se gândesc la morțile stranii de care au avut parte cercetătorii care au deschis mormântul lui Tutankamon. În interiorul sarcofagului a fost descoperită o tăbliță cu următoarea inscripție:  „Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulbura pe faraon.” Această inscripție a căpătat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormântul. Lordul Carnavon, cel care a descoperit mormântul, a murit la câteva luni, înțepat de o insectă. Înainte să moară, el a spus: „S-a terminat, am auzit chemarea și mă pregătesc.” Încă 12 persoane din echipa sa au avut parte de morți la fel de stranii. Arheologul Arthur Mace, conducătorul expediției, a intrat brusc în comă și a murit. Ipoteza că ar exista un blestem în cazul în care deschizi un mormânt nu este acceptată de toți. Un reputat specialist american susține că motivul deceselor ar fi o ciupercă, aspergillus niger, ai cărei spori, pătrunzând în plămâni, găsesc condiții propice de germinare și se dezvoltă repede formând colonii ce provoacă leziuni în țesutul pulmonar. Absorbite de sânge, toxinele sunt transportate în creier și acționează asupra sistemului nervos central. Șirul de morți suspecte în cazul Tutankamon nu s-a oprit aici. În anul 1972, se ia hotărârea ca tezaurul lui Tutankamon să fie transportat la Londra pentru o expoziție. Doctorul Mehrez a însoțit transportul la Londra. În aceeași zi, doctorul a murit în mod subit. De câte ori a avut prilejul, Mehrez declara că nu crede în blesteme. „Dovada vie”, mai spunea el, „este că eu sunt în viață.”

Notă: este interesant de semnalat faptul că, atât Zalmoxis, cât și Deceneu, au efectuat „călătorii inițiatice” în Egipt, dorind să cunoască „misterele nemuririi”! Este un fapt dovedit că religia dacică a fost puternic marcată de ideile despre nemurire ale egiptenilor.