DUMNEZEU ȘI CREAȚIA!

DUMNEZEU ȘI CREAȚIA!

„La început, Dumnezeu a făcut Cerurile și Pământul.”

  Primul verset al Genezei este atât de subtil, încât poți trece peste el fără să fi foarte atent! De ce? În primul rând, din el aflăm că sunt mai multe Ceruri. Și, desigur, că în acest context nu poți citit „Cerurile” într-un sens propriu, că n-ar avea cum să fie mai multe. Așadar, este vorba de niște ceruri subtile sau planuri spirituale. Includ aici raiul și iadul/locuința morților, ca și un posibil, de ce nu, purgatoriu, dar este interesant de notat că, în timp ce mulți dintre noi ne gândim la Rai ca la un fel de poiană mirifică sau grădină a Semiramidei, versetul sugerează că fața nevăzută a lumii ar fi de o bogăție și frumusețe mult mai mare decât partea materială. Un singur Pământ, mai multe Ceruri! Ca și cum Pământul (sau lumea fizică) ar fi scufundat într-un fel de puț sau fund de lume. Iar deasupra lui ar exista o mulțime de ceruri. Cel puțin eu asta privesc cu ochii minții. Desigur, se impun mai multe întrebări. Prima și cea mai mare dintre ele este: ce exista înainte de Ceruri și Pământ? Iar dacă ne gândim la Dumnezeu în sensul religios și filozofic al termenului, ca sursă și cauză primordială a creației, răspunsul logic este că nimic! De vreme ce Dumnezeu a creat Cerurile și Pământul, adică atât materia cât și lumile spirituale, rezultă că înainte de ele nu exista niciun fel de spațiu, fizic sau spiritual. Și nici cine să-l populeze, că n-avea unde! Gândiți-vă puțin la ipoteza asta: Dumnezeu era absolut singur, pentru că nu exista nimeni altcineva, El fiind creatorul tuturor ființelor, și era, să spunem, „niciunde”, pentru că nu exista niciun fel de lume, spațiu sau Univers, El fiind creatorul tuturor lumilor ulterioare. Că este o perspectivă interesantă nu cred că poate nimeni nega. Acest lucru rezultă din analogia uimitoare ce se poate face cu teoria big bang-ului din fizica modernă. Unde, dacă ești și acolo atent să nu treci la fel de repede peste ea, începi să te întrebi în ce se expansionează acel punct infinitezimal care a stat la originea Universului cunoscut. Pentru că nu există alt spațiu în afara acelui punct, întregul Univers cu tot ce înseamnă spațiu fiind condensat în el. Și, de asemenea, în ce se dilată Universul nostru la ora actuală, de vreme ce nu poate exista nimic care să-l cuprindă și în care să se poată dilata. Sigur, astăzi se admite că poate exista Multiversul - dar și acesta trebuie să aibă o cauză și un „spațiu” în care să se manifeste, care, de asemenea, a avut un început, deci nici Multiversul n-a existat dintotdeuna! Ce-a existat înainte de Multivers!? Nimic! Sau, desigur, a existat Dumnezeu!! Așadar, Dumnezeu este și  „în afara”  Multiversului!! A doua întrebare care se impune este cum a făcut Dumnezeu totul. Aici evident că nu putem decât specula. Un lucru este clar: Dumnezeu trebuie să fie cel mai bun fizician, de vreme ce a conceput toate aceste reguli de o complexitate inimaginabilă, pe care fizicienii abia încep să le înțeleagă și folosească. În sfârșit, a treia întrebare ce-mi vine în minte, poate cea mai sfioasă și mai puțin vizibilă, este următoarea: din ce a creat Dumnezeu Cerurile și Pământul? În fizică există un principiu care spune că nu poți crea ceva din nimic. Că nimic nu dispare sau apare pur și simplu, ci doar se transformă. Dacă asta se aplică și la creația divină, de vreme ce înaintea ei nu exista literalmente nimic, ajungem la concluzia bulversantă că Dumnezeu a creat totul din El însuși!! Că s-a „manifestat” pe El însuși, dând naștere timpului și spațiului, în timp ce din sufletul lui a creat toate făpturile. V-a trecut vreodată prin cap că tot ce există, atât viu cât și mort, atât bun cât și rău, îngeri și demoni deopotrivă, cu lumea în care trăim, poate fi parte din Dumnezeul care  s-a „desfășurat” pe El însuși, neavând alt material de bază? Și, rețineți, este vorba doar de  primul verset dintr-o foarte lungă carte. Câte probleme poate ridica! :))