DUMNEZEU ȘI CREAȚIA!
„La
început, Dumnezeu a făcut Cerurile și Pământul.”
Primul verset al Genezei este atât de subtil, încât poți
trece peste el fără să fi foarte atent! De ce? În primul rând, din el aflăm că
sunt mai multe Ceruri. Și, desigur,
că în acest context nu poți citit „Cerurile” într-un sens propriu, că n-ar avea
cum să fie mai multe. Așadar, este vorba de niște ceruri subtile sau planuri
spirituale. Includ aici raiul și iadul/locuința morților, ca și un posibil, de
ce nu, purgatoriu, dar este interesant de notat că, în timp ce mulți dintre noi
ne gândim la Rai ca la un fel de poiană mirifică sau grădină a Semiramidei,
versetul sugerează că fața nevăzută a lumii ar fi de o bogăție și frumusețe
mult mai mare decât partea materială. Un singur Pământ, mai multe Ceruri! Ca și
cum Pământul (sau lumea fizică) ar fi scufundat într-un fel de puț sau fund de
lume. Iar deasupra lui ar exista o mulțime de ceruri. Cel puțin eu asta privesc
cu ochii minții. Desigur, se impun mai multe întrebări. Prima și cea mai mare dintre ele este: ce exista înainte de Ceruri și Pământ?
Iar dacă ne gândim la Dumnezeu în
sensul religios și filozofic al termenului, ca sursă și cauză primordială a
creației, răspunsul logic este că nimic!
De vreme ce Dumnezeu a creat Cerurile și Pământul, adică atât materia cât și
lumile spirituale, rezultă că înainte de ele nu exista niciun fel de spațiu,
fizic sau spiritual. Și nici cine să-l populeze, că n-avea unde! Gândiți-vă
puțin la ipoteza asta: Dumnezeu era absolut singur, pentru că nu exista nimeni
altcineva, El fiind creatorul tuturor ființelor, și era, să spunem, „niciunde”, pentru că nu exista niciun
fel de lume, spațiu sau Univers, El fiind creatorul tuturor lumilor ulterioare.
Că este o perspectivă interesantă nu cred că poate nimeni nega. Acest lucru rezultă
din analogia uimitoare ce se poate face cu teoria
big bang-ului din fizica modernă. Unde, dacă ești și acolo atent să nu
treci la fel de repede peste ea, începi să te întrebi în
ce se expansionează
acel punct infinitezimal care a stat la originea Universului
cunoscut. Pentru că nu există alt spațiu în afara acelui punct, întregul Univers
cu tot ce înseamnă spațiu fiind condensat în el. Și, de asemenea, în ce se
dilată Universul nostru la ora actuală, de vreme ce nu poate exista nimic care
să-l cuprindă și în care să se poată dilata. Sigur, astăzi se admite că poate
exista Multiversul - dar și acesta trebuie să aibă o cauză și un „spațiu” în
care să se manifeste, care, de asemenea, a avut un început, deci nici
Multiversul n-a existat dintotdeuna! Ce-a existat înainte de Multivers!? Nimic!
Sau, desigur, a existat Dumnezeu!! Așadar, Dumnezeu este și „în afara” Multiversului!! A doua întrebare care se impune este cum a făcut Dumnezeu totul. Aici evident că nu
putem decât specula. Un lucru este clar: Dumnezeu trebuie să fie cel mai bun fizician, de vreme ce a
conceput toate aceste reguli de o complexitate inimaginabilă, pe care
fizicienii abia încep să le înțeleagă și folosească. În sfârșit, a treia
întrebare ce-mi vine în minte, poate cea mai sfioasă și
mai puțin vizibilă, este următoarea: din
ce a creat Dumnezeu Cerurile și Pământul? În fizică există un principiu care spune că nu poți crea ceva din nimic.
Că nimic nu dispare sau apare pur și simplu, ci doar se transformă. Dacă asta se aplică și la creația divină,
de vreme ce înaintea ei nu exista literalmente nimic, ajungem la concluzia
bulversantă că Dumnezeu a creat totul din El însuși!! Că s-a „manifestat”
pe El însuși, dând naștere timpului și spațiului, în timp ce din sufletul lui a
creat toate făpturile. V-a trecut vreodată prin cap că tot ce există, atât viu
cât și mort, atât bun cât și rău, îngeri și demoni deopotrivă, cu lumea în care
trăim, poate fi parte din Dumnezeul care s-a „desfășurat” pe El însuși, neavând alt material de bază? Și,
rețineți, este vorba doar de primul
verset dintr-o foarte lungă carte. Câte probleme poate ridica! :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu