SEVILIA - O POARTĂ SPRE AMERICA.

SEVILIA - O POARTĂ SPRE AMERICA

  În anul 1493, o flotilă de cel puţin 17 corăbii părăsea oraşul spaniol Cádiz. Cristofor Columb pornea pe mare în a doua sa expediţie, însoţit de 1 500 de persoane: marinari, aventurieri, preoţi şi oameni dornici să înfiinţeze noi colonii. Scopul principal al expediţiei era acela de a coloniza continentul american. După această călătorie istorică, un alt oraş spaniol, mai exact Sevilla/Sevilia, a ajuns să fie o poartă spre Lumea Nouă. La scurt timp, Sevilia a obţinut din partea regelui Spaniei monopolul asupra comerţului cu coloniile recent înfiinţate. Galioanele spaniole plecau din Sevilia şi se întorceau încărcate cu lingouri de argint din minele aflate pe teritoriul Boliviei, al Mexicului şi al Peruului. În numai câteva decenii, oraşul a devenit unul dintre cele mai mari şi mai prospere oraşe din Europa. Vechile clădiri ale Seviliei adăpostesc şi azi vestigii ale acestei epoci demult apuse. Pentru a organiza comerţul înfloritor cu America, regele Spaniei, Filip al II-lea, a poruncit să se ridice o hală impresionantă pe malul fluviului Guadalquivir, unde negustorii bogaţi puteau să-şi încheie tranzacţiile comerciale. Arhiepiscopul se plânsese că se folosea catedrala în acest scop. După două secole, clădirea a devenit Archivo General de Indias (Arhivele Generale ale Indiilor), iar în prezent, aici se păstrează practic toate documentele privind colonizarea spaniolă a teritoriilor din Lumea Nouă. Căutătorii de comori, care vor să găsească galioanele scufundate în vremurile trecute, vin şi azi la aceste arhive din Sevilia pentru a cerceta vechile jurnale maritime. Pe istorici însă îi interesează mai mult alte documente; ei vor să răsfoiască unele dintre scrisorile originale ale lui Cristofor Columb.

O giruetă şi o grădină de portocali:

  Sevilia a cunoscut însă o altă perioadă de glorie cu mult timp înainte de descoperirea Americii, iar câteva dintre splendidele ei clădiri datează din acea perioadă timpurie. Timp de câteva secole, maurii - majoritatea veniţi din Maroc - au stăpânit peste vaste zone ale Spaniei. În secolul al XII-lea, dinastia Almohazilor şi-a întemeiat capitala la Sevilia, iar în acea perioadă a înălţat o moschee al cărei minaret domină şi în prezent oraşul modern. Când maurii au fost expulzaţi din Sevilla, locuitorii oraşului au demolat moscheea pentru a înălţa în locul ei Catedrala Seviliei, a treia ca mărime în Europa. Însă, elegantul minaret părea prea frumos ca să fie distrus, şi astfel a fost transformat în clopotniţa catedralei pe care ei o ridicaseră alături. Proporţiile armonioase ale turnului, arabescurile în cărămidă şi ferestrele frumos ornamentate creează un contrast plăcut cu aspectul masiv al catedralei. Cu aproximativ 500 de ani în urmă, un cutremur a distrus o parte din clopotniţă, fiind necesare astfel unele lucrări de restaurare a părţii superioare a turnului; cupola originală a fost înlocuită cu o giruetă de bronz. Minaretul a primit numele spaniol La Giralda, care înseamnă giruetă, turnul devenind elementul arhitectural cel mai cunoscut din Sevilia. La Giralda le oferă o panoramă superbă turiştilor care, plini de energie, se încumetă să urce până sus. Jos, lângă turnul catedralei se află o curte mică maură ce-a aparţinut moscheii de odinioară, curte ce poartă numele Patio de los Naranjos (Curtea Portocalilor). Această curte, a cărei frumuseţe este dată chiar de rândurile ei de portocali, a devenit un model pentru multe curţi andaluze. Primăvara, parfumul florilor de portocali se simte în toată Sevilia deoarece multe străzi şi pieţe ale oraşului sunt mărginite de aceşti pomi. Portocalul a fost adus în Spania de mauri; şi azi se mai zăresc în jurul oraşului livezi de portocali, fructele lor fiind mult apreciate pentru marmelada care se face din ele. Fluviul Guadalquivir ce străbate oraşul a avut întotdeauna o importanţă vitală pentru negustorii Seviliei. Datorită lui, oraşul a ajuns să fie principalul port care lega Spania de Lumea Nouă; şi azi navele acostează în acest port interior. În apropiere de centrul oraşului, fluviul este mărginit de-o parte şi de alta de grădini. Pe unul dintre maluri se află un alt vestigiu al trecutului maur al Sevillei: La Torre del Oro, adică Turnul de Aur. Turnul îşi trage numele de pe vremea când era acoperit cu lespezi aurii de faianţă. Însă el a fost construit, în principal, ca element de apărare, nu de decor. Pentru a controla traficul fluvial, cei care apărau oraşul foloseau un lanţ greu care lega Turnul de Aur de un turn geamăn aflat pe malul opus. Prin urmare, acest loc era foarte potrivit pentru descărcarea aurului şi argintului de pe corăbiile ce veneau din America. În prezent, nu galioanele, ci ambarcaţiunile turistice îşi „descarcă” preţioasa lor marfă lângă Turnul de Aur.

Grădini, curţi şi lespezi:

  Maurii au înălţat palate şi moschei, amenajând grădini pentru a da un plus de frumuseţe acestor construcţii. Astfel, Sevilia se poate mândri cu unul dintre cele mai frumoase palate cu grădină din Spania: Reales Alcázares, adică Palatul Regal. Palatul datează din secolul al XII-lea; totuşi, în secolul al XIV-lea au fost făcute unele modificări importante, păstrându-se însă stilul arhitectural maur. Superbele decoraţiuni interioare şi exterioare, arcele lucrate cu fineţe, lespezile colorate şi arabescurile în ipsos îi impresionează şi azi pe vizitatori. Palatul se află în mijlocul unei încântătoare grădini, împodobite cu fântâni şi palmieri. Stăpânitorul maur a construit chiar şi un apeduct lung de 16 kilometri, pentru a se asigura că grădina lui avea să fie bine irigată. Atât de frumoase erau palatul şi grădinile lui, încât familia regală spaniolă a locuit aici, alegând-o drept reşedinţă oficială în ultimii 700 de ani. Dacă portocalii umbresc şi înmiresmează străzile Seviliei, lespezile colorate conferă distincţie clădirilor oraşului. Maurii au fost promotorii acestui stil în Spania. Ei obişnuiau să-şi decoreze interioarele cu mozaicuri, ale căror modele geometrice înfrumuseţau încăperea. În prezent, lespezi decorative de tot felul împodobesc exteriorul clădirilor, al magazinelor şi chiar al caselor impozante. Dar nu doar lespezile dau culoare străzilor înguste din partea veche a Sevillei. Balcoanele mici şi jardinierele pline de muşcate sau trandafiri înviorează zidurile văruite în alb. Iar clima blândă de aici face ca florile să fie înflorite practic tot timpul anului, ceea ce dă o notă aparte atmosferei de alegría (bucurie) ce domneşte în întregul oraş.

Evenimente internaţionale în Sevilia:

  Pe parcursul secolului trecut, unele evenimente cu caracter internaţional au consolidat legăturile Sevillei cu America. Încântătoarea Plaza de España, adică Piaţa Spaniei, a fost construită în anul 1929 pentru a găzdui Târgul Internaţional Hispanic, devenind apoi un punct de atracţie turistică foarte popular. În piaţă se află şi o imensă clădire semicirculară pe ai cărei pereţi sunt înfăţişate, în mozaic, lucrări artistice reprezentând fiecare provincie a Spaniei. În 1992, după cinci secole de la prima călătorie a lui Columb spre America, Sevilla a găzduit Târgul Mondial al Comerţului cunoscut sub numele de Expo ’92. În armonie cu tema sa, „Epoca Descoperirilor”, expoziţia a prezentat publicului o reproducere în mărime naturală a vasului-amiral al lui Columb, ale cărui dimensiuni destul de mici le-a amintit vizitatorilor cât de periculoase au fost acele călătorii epopeice. Un alt exponat remarcabil al expoziţiei, care în prezent găzduieşte un muzeu de artă, este La Cartuja, o mănăstire restaurată unde Columb s-a pregătit pentru una dintre călătoriile sale transatlantice şi unde a şi fost înmormântat iniţial.