DE CE A FĂCUT ATÂTEA VICTIME GRIPA SPANIOLĂ?

DE CE A FĂCUT ATÂTEA VICTIME GRIPA SPANIOLĂ?

Dimensiunile terifiante ale epidemiei de gripă spaniolă din 1918 par, pentru oamenii de azi, înspăimântați de SARS sau Coronavirus, greu de acceptat, deși ele au fost cât se poate de reale. Virusul gripei a infectat 500 de milioane de oameni pe întreaga planetă și a ucis între 25 și 50 de milioane - adica mai mult decât toți militarii și civilii care-și pierduseră viața în Primul Război Mondial. Dar ce anume a provocat virulența uluitoare a acestei boli? Deși pandemia a durat doi ani, cele mai multe decese s-au înregistrat pe parcursul a trei luni, în anul 1918. Experții consideră că severitatea crescută a „celui de-al doilea val” de gripă spaniolă a fost provocată de o mutație a virusului răspândit de mișcarea trupelor în război. Când gripa spaniolă a apărut inițial, în martie 1918, ea avea toate semnele unei gripe sezoniere obișnuite, deși era mult mai virulentă și mai contagioasă. Virusul s-a răspândit rapid printre soldații americani care așteptau să fie trimiși în Euroa, numărul bolnavilor ajungând rapid la 54.000 de mii. Pâna la sfârșitul lunii, 1.100 de soldați fuseseră spitalizați, iar 38 dintre ei muriseră. Odată ce trupele americane au fost desfașurate masiv în Europa, pentru a ajuta efortul de război aliat, ele au adus și gripa spaniolă. Virusul s-a răspândit rapid în Marea Britanie, Franța, Spania și Italia - se estima că în primăvara lui 1918 trei sferturi dintre militarii francezi și jumatate dintre cei britanici erau deja bolnavi. Din fericire, acest prim val nu a fost prea letal, rata mortalității fiind similară celei a unei gripe sezoniere. În vara lui 1918, toată lumea spera că gripa avea să dispară. Dar era doar liniștea de dinaintea furtunii. Undeva, în Europa, apăruse deja o tulpină mutagenă a virusului, având puterea colosală de a ucide un barbat sau o femeie în floarea vârstei, perfect sănătoși, în doar 24 de ore de la apariția primelor semne de infectare. În august 1918, al doilea val al pandemiei a lovit puternic în toata lumea, din Brest, Franța, în Boston, Statele Unite și Cape Town, Africa de Sud.  Deplasările rapide ale trupelor, în contextul războiului, au stimulat răspândirea bolii, mai ales că nu existau condițiile de carantină și de protecție din zilele noastre. Între lunile septembrie și noiembrie 1918, rata mortalității a crescut considerabil. Doar în octombrie, 195.000 de oameni au murit în Statele Unite de gripă spaniolă, cei mai mulți fiind persoane între 25 si 35 de ani, pâna atunci pe deplin sănătoase. Cuprinși de accese mari de febră, cu hemoragii nazale și pneumonii, pacienții sucombau rapid, în chinuri, sufocați cu fluidele din propriii plamâni. Istoricii susțin că, acest al doilea val ucigaș de gripă ar fi putut fi prevenit, însă autoritățile țărilor aliate nu au vrut să pericliteze efortul de război. Ca atare, ele au refuzat să instituie carantina și să închidă miile de fabrici care lucrau pentru front. Un alt factor important a fost acela că majoritatea personalului medical, doctori și asistente, fuseseră deja trimiși pe front, iar în spitalele din țările combatante nu se mai aflau decât persoane slab pregătite sau cu alte calificări, ca de pildă moașele, care nu au putut face altceva decât să asiste, neputincioase, la moartea în chinuri a milioane și milioane de bolnavi. Nu putem trece cu vederea nici refuzul de-a dreptul criminal al Crucii Roșii Americane de a instrui asistente medicale de culoare, din cauza rasismului care domina încă în  S.U.A.. Când în cele din urmă acestea au primit undă verde pentru a putea deveni asistente medicale, epidemia deja trecuse, lăsând o catastrofă în urma ei!