NIMIC NU-I MAI PRESUS DE BIBLIE!

NIMIC NU-I MAI PRESUS DE BIBLIE!

  Biletul de intrare în Organizația religioasă „Martorii lui Iehova” vine sub forma unui studiu biblic, compus din mai multe ședințe la care trebuie să participi pentru a fi primit în organizație. Am solicitat și am parcurs și eu un astfel de studiu pentru a înțelege de ce ajung unii adepți să se simtă prizonieri în a lor credință, dar și cum li se anulează, încet-încet, gândirea critică. Experiența inițiatică a cuprins un Congres special, două întruniri, opt ședințe de studiu și un tur al Betelului, Casa lui Dumnezeu (sediul central din România al Martorilor).

Când va veni sfârșitul?

  La aproape două săptămâni de la cel mai mare festival de muzică din România, Untold, stadionul Cluj Arena este din nou plin. Este luna august 2017 și 28.000 de oameni umplu arena în cele trei zile de Congres special al Martorilor lui Iehova. În pauze, oamenii se îmbrățișează pe holuri sau se împrietenesc la coada de la baie. Chris, o soră care locuiește lângă Washington D.C, ia cu ea în fiecare pauză o pungă mare din plastic. Pentru fete are cercei colorați, bentițe. Pentru copii are creioane colorate, șosete la fel de colorate, iar pentru bărbați batiste. Frații și surorile din România nu sunt mai prejos. Dăruiesc la rândul lor brelocuri cu orașul Cluj sau declarații pictate de iubire și bunvenit. Congresul este organizat impecabil. Nimic nu este pierdut din vedere. Există un sector dedicat vorbitorilor de limbă maghiară, spații special amenajate pentru persoanele cu dizabilități, spații pentru persoane cu deficiențe de auz, camere pentru mamă și copil. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, până și gunoiul se colectează pe fracții și se reciclează. 7000 de frați și surori au ajutat timp de un an, voluntar pentru ca acest Congres să fie posibil. Timp de două zile urmăresc aproape 30.000 de oameni cum se roagă, le ascult cuvântările și mă ridic alături de ei la fiecare cântare. Îmi rămân în minte teme precum fobiile față de lumea exterioară, Satan care constant îi corupe pe martori cu lumea lui ostilă, dar și seninătatea cu care zeci de mii de oameni cântă despre cum semenii lor care nu sunt martori vor fi distruși, șterși de pe fața Pământului când va veni sfârșitul. Este fascinant și înfricoșător în același timp.

Spiritul de independență înseamnă eșec:

  Pe martori îi poți găsi pe stradă, în gară sau la metrou lângă un stand de reviste colorate. Nu vor intra cu tine în vorbă decât dacă văd că ești interesat de vreuna dintre publicațiile lor. Martorii, de fiecare dată câte doi, sunt cei care într-o zi îți pot bate la poartă sau suna la ușă. Vor fi politicoși, umili, atenți și implicați în orice discuție pe care alegeți să o purtați. Aceasta este activitatea de predicare, cel mai important și onorant lucru pe care îl poate face un martor, să predice Adevărul. Vor face tot posibilul să stabilească un viitor contact, apoi va urma o vizită sau o invitație la una dintre întrunirile săptămânale. De acolo poate începe studiul biblic. Martorii au o aplicație - JW Library - unde găsești cartea sfântă, reviste, cuvântări, clipuri video, sumarul fiecărei întruniri, totul este acolo. În cazul meu, doi martori au încercat să țină studiul biblic cu mine - Adriano (un misionar italian) și soția lui Ramona. Ramona are 43 ani. Este la a cincea generație de martori. S-a botezat la 14 ani, vârstă la care a renunțat și la vioară, instrument la care se pregătea de șapte ani. A renunțat la o posibilă viață de artist pentru Iehova. Nu le poți avea pe ambele. Viața de artist, spune Ramona, presupune foarte multă muncă, pregătire, precum și să te pui pe tine pe primul loc. Ea a vrut să îl pună pe primul loc pe Iehova. Așa că a dat la un liceu care avea clasă de bilingv engleză. Scopul ei era să ajungă la Betel, să se dedice organizației. De traducători este mereu nevoie la Betel. În aceeași idee a dat la Facultatea de Litere, la secția de franceză. Nu a făcut decât un an căci la 19 ani a fost primită la Betel. De atunci locuiește în Casa Domnului. Regrete? Absolut niciunul. Iubește muzica și acum. În garsoniera în care locuiește la Betel are o vioară pusă lângă un suport de partituri. La cântările de la întruniri este imposibil să nu îi remarci vocea și bucuria cu care cântă. Ramona iubește muzica, dar îl iubește mai mult pe Iehova. La Betel și-a cunoscut și soțul, pe Adriano. Un misionar, trimis de frații italieni în România. În septembrie au împlinit 18 ani de căsătorie. Adriano este și bătrân de congregație. L-am întâlnit în biroul său de la Betel după prima ședință de studiu. Este partea mai așezată din cuplu, calm, calculat, cu un zâmbet cald, părintesc. În cele opt ședințe la care am participat am făcut cunoștință cu Dumnezeu, am aflat ce planuri de viitor are. Și-am mai aflat că dacă vreau să fac parte din ele ste musai să fiu martor. Am învățat că nimic nu este mai presus de Biblie. Între ședințe am participat la întrunirile congregației din care fac parte Ramona și Adriano. Am făcut cunoștință cu aproape o sută de frați și surori. Studiul începe și se încheie mereu cu o rugăciune. Nu este ceva standard, sunt mulțumiri către Iehova, care depind foarte mult de context. Studiul conține mereu o parte de socializare în care eu aflu lucruri despre cuplul care îmi este ghid, ei află lucruri despre mine. Este un proces însoțit mereu de o cafea neagră pe care mi-o pregătește Ramona și o prăjitură făcută în bucătăria Betelului - plăcintă cu dovleac, cremșnit, tartă de ciocolată cu fistic, tartă cu mere, tort de ciocolată, mereu primesc altceva. Studiul înseamnă să citim pe rând paragrafe din cartea mică gri urmate de versete din Biblie care susțin acele paragrafe și discuții. Discuțiile sunt de tipul următor - întrebare din ce am citit la care ar trebui să răspund cu ce cred eu, dar de fapt sunt îndrumat să răspund exact cu textul citit! Este un fel de repetiție a informației care îți este livrată - de genul Ana are mere - ce are Ana? - cine are mere? După aceeași metodă se desfășoară și întrunirea din timpul săptămânii. Martorii îi spun interactivitate, dezbatere, dar de fapt, la întruniri, singurele întrebări vin de la cel care moderează tema/cuvântarea. Din sală nu sunt niciodată întrebări. Doar răspunsuri existente deja în textul biblic sau în literatura iehovistă. Nimic din afara ei! Fiecare răspuns pe care îl dai la studiu sau întrunire este urmat de felicitări și încurajări. Întotdeauna. Provocarea la astfel de întrebări este să găsești răspunsul în cât mai multe publicații ale organizației. Asta este dovada unui studiu individual făcut temeinic. Primele lecții sunt despre autenticitatea, originalitatea, importanța Bibliei. Trebuie să înțeleg că ea este în acord cu știința, istoria, că tot ce a fost prezis acolo s-a întâmplat, în concluzie nu există niciun motiv pentru care să fie pusă la îndoială. Încet, încet ajungem și la principii. Ele sunt bineînțeles scrise în Biblie. Pentru un martor totul este acolo. Nu este întrebare pe care să le-o pui și la care să nu îți răspundă cu un citat din cartea sfântă. Să nu respecți legea lui Dumnezeu înseamnă să păcătuiești. Drept urmare: „Orice simțim, gândim sau facem împotriva lui Iehova sau împotriva voinței sale este un păcat. Păcatul ne srică relația de prietenie cu Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a dat legi și principii care ne ajută să nu păcătuim în mod intenționat.” Evitarea oricărui contact cu o persoană care a fost exclusă sau care s-a dezasociat este legea lui Dumnezeu. Vrei să rămâi prieten cu Dumnezeu și toată congregația din care faci parte? Atunci respecți legea. Pentru Ramona și Adriano e simplu. De ce nu ai vrea să respecți niște norme care îți aduc împlinire? Cuplul nu îi judecă pe cei care nu mai vor să facă parte din organizație. Și asta pentru că Biblia spune să nu judecăm. Simt însă părere de rău pentru cel care iese căci din acel moment nu se mai poate bucura de cunoașterea Adevărului. Este un subiect pe care este evident că nu le face plăcere să îl discute, motiv, pentru care îl expediază repede - „E alegerea lor. Nu îi obligă nimeni să facă ceea ce nu doresc”. La lecția șase continuăm să vorbim de păcat și de faptul că acest păcat al nostru ar putea avea efecte inclusiv asupra familiei. Cum ajungem în situația asta? Din cauza spiritului de independență. E lucrul pe care l-am auzit și la a doua întrunire la care am participat: „Spiritul de independență față de Iehova înseamnă eșec.”

Cum nu voi ajunge martor?

  Nu sunt un cursant care face prea multe progrese căci mie nu îmi plac regulile, nu mi-au plăcut niciodată, cu atât mai puțin regulile care se bazează pe niște interpretări stabilite de un grup de oameni adunați sub numele de Corpul de Guvernare. Ramona și Adriano sunt o companie plăcută, doi oameni pasionați de călătorii, de artă. Nu doar că au încercat să mă introducă în lumea lor, dar au făcut eforturi să o cunoască pe a mea. Au participat chiar la o dezbatere despre istorie la care am vorbit. Mi-au făcut poze, m-au aplaudat și m-au felicitat. Ramona mă sfătuia mereu să am grijă la alimentație, cu programul meu haotic. Maria, Lucia, Tudor, - foști martori care au acceptat să stea de vorbă cu mine -, despre ieșirea lor din organizație - au povestit cât de mult a contat acest prim contact avut cu Martorii. Toți spun același lucru: cât de frumos și articulat vorbeau, cât de utili și implicați s-au simțit și cum multe lucruri pot părea că au și dau sens. Mesajul pe care martorii îl aduc este unul de pace, promisiunea unei lumi în care orbii vor vedea, în care morții vor învia, în care nu vor exista războaie și sărăcie. Îți arată tot ce ai putea avea cu o condiție: aceea de a deveni martor. Pentru a face asta trebuie să respecți alte condiții - să nu fumezi, să nu votezi, să nu accepți transfuziile, să nu pui la îndoială învățăturile lui Iehova, să nu pui la îndoială judecata bătrânilor de congregație sau a Corpului de Guvernare, să respecți autoritatea canonică. După cartea gri ar fi urmat o altă carte spre studiu, „Păstrați-vă în iubirea lui Dumnezeu”, în care ți se spune tot ce trebuie să faci și tot ce nu trebuie să faci de la „cum să ne păstrăm separați din lume”, „cum să alegem o destindere sănătoasă” până la cum să fugim de fornicație sau „cum să avem o vorbire ziditoare”. Între atâtea reguli, nu mai rămâne mult loc de alegeri. La ultima întâlnire cu Ramona și Adriano i-am întrebat cu ce ar trebui să rămân după cele opt ședințe de studiu. Cu apropierea de Dumnezeu, cu prietenia lui Iehova, mi-au spus. Biblia ne arată calea: „Dumnezeu l-a numit pe Avram prietenul lui pentru că Avram a ascultat de el. Adeptul unui cult religios își dorește să iasă din organizația în care s-a născut și a crescut, lucru pe care eu îl consider normai pentru că este vorba de libertatea de conștință a individului. Atunci când nu mai crezi în ceea ce credeai la un moment-dat, esue normal să cauți adevărul religios în altă parte! La Martorii lui Iehova nu este, însă, așa de simplu! Pentru martori, până și moartea este mai bună decât dezasocierea sau excluderea! Un martor nu face armata, nu sărbătorește zilele de naștere, Crăciunul, Paștile, nu votează. Nu crede în Sfânta Treime și nu acceptă transfuziile de sânge. Un martor îi este loial lui Iehova, iar loialitatea față de Iehova este mai presus de orice. Un martor nu își critică congregația, nu pune la îndoială învățăturile din Biblie și nu caută niciodată adevărul în afara lor. Un martor este bine să predice - între 30 și 130 de ore pe lună. Pentru un martor Iehova este întotdeauna pe primul loc - căci doar cine respectă Cuvântul Său va cunoaște Adevărul. Așa au fost pentru Sorin, un alt fost martor pe care l-am cunoscut, primii ani de viață, copilăria și adolescența. Asta era realitatea lui și i se părea normal ca fiecare aspect al existenței sale să fie dictat de credință. Un martor nu se îndoiește niciodată - dar într-o zi, Sorin a început să aibă îndoieli. Au trecut câțiva ani de atunci. Adolescentul apăsat de întrebări este acum un tânăr care are răspunsul: își dorește să iasă din organizația în care s-a năcut și a crescut. Momentul în care va scrie scrisoarea de dezasociere, iar apoi cineva va anunța la întrunire că fratele Sorin nu mai este martor, va fi momentul din care niciun martor nu va mai vorbi cu el. Sorin nu va mai exista pentru părinții săi, pentru rudele sale, pentru prietenii din organizație!! Pentru martori mai bine mori decât să fii exclus. Dacă Sorin și-ar pierde viața, tot ar rămâne un martor care după Armaghedon ar învia în Lumea Nouă și s-ar bucura de paradisul pământesc. Ieșit din organizație, însă, tânărul ar fi pierdut pentru totdeauna, căci la Armaghedon doar adepții cultului vor supraviețui, restul vor fi șterși de pe fața pământului. Așa cred Martorii lui Iehova. Sorin este speriat de urmările deciziei sale. El poate că ar trece peste aspectul propiei suferințe, dar părinții, familia? Ar reuși să gestioneze cumpăna, ei care își doresc pentru el o poziție bună în organizație, o soție și copii martori? Sorin vine dintr-o familie-model. Știe că dacă mâine va fi exclus sau se va dezasocia părinții și prietenii vor urma învățăturile Bibliei. Nu există niciun dubiu că nu vor face ce trebuie: pentru Iehova, vor întrerupe orice legătură cu el.

Capcanele întinse de Satan:

  Sorin este un tânăr căruia îi place să citească mult - literatură, filozofie, istorie, ficțiune. Dorința sa de cunoaștere este cea care l-a adus practic în situația în care se află acum, aceea de a-și dori  să iasă dintr-un cult care, prin practicile sale, îl ține prizonier. Sorin a crescut într-o familie ideală. „Am primit atât de multă iubire”, povestește. În organizație a cunoscut oameni „superbi, prieteni buni”. Ei reprezintă pentru el cea mai bună parte din experiența asta. Între martori există foarte multă iubire, spune Sorin, dar este o iubire condiționată. Totul este bine până începi să  vorbești de doctrină, de religie. Orice formulare critică este interpretată de „frate” sau „soră” ca un atac personal. Sorin a fost un copil curios, a citit mult. Mai întâi despre martori, despre organizație. Încet, încet a ajuns și la materialele critice, la cărțile scrise de foști martori, toate lucrări interzise de cultul său. A început să realizeze că unele lucruri nu au sens și că organizația din care face parte se comportă ca o sectă! La o întâlnire a Martorilor din 2016 Sorin își amintește că au fost două cuvântări despre cum să te păstrezi loial în gândire și vorbire. Una dintre fraze i s-a părut demnă de manual: „Dacă aveți un gând negativ rugați-l imediat pe Iehova să vă ajute să îl înlăturați, spuneți-i că vă este rușine și rugați-l să vă ierte că l-ați avut!” Pentru Sorin primele semne de control au apărut atunci când a vrut să dea la facultate. Să urmezi o formă de învățământ superior este ceva descurajat în organizație. Nu există o pedeapsă pentru cei care o fac, dar presiunea socială pentru a nu urma studii universitare este puternică. În general, cel care te abordează este bătrânul de congregație (formă de organizare a Martorilor) care îți explică, în principiu, cum anii până la Armaghedon sunt puțini și nu are rost să îi irosești în a face facultate. Ai putea folosi acel timp în predicare, în încercarea de salva cât mai mulți oameni, ți se spune. Credința Martorilor este că la Armaghedon singurii salvați vor fi cei parte din organizație. Restul vor fi distruși. Facultatea este o capcană întinsă de Satan, care vrea să îți pierzi credința, explică Sorin mecanismul. Cititul cărților sau materialelor care nu aparțin organizației este văzut în același fel, capcană de la Satan. Lucrurile acestea i-au fost spuse și lui când a citit ceva ce aparținea unei alte organizații religioase. A trecut prin mai multe vizite de păstorire ca să înțeleagă gravitatea faptei sale. Cei mai mulți dintre cei care au facultate fie au terminat-o înainte să devină martori, fie a existat la mijloc un compromis de tipul fac facultatea unde este nevoie de predicare pentru că sunt puțini martori sau fac facultatea pentru a mă perfecționa în activitatea de predicare și pentru a fi util organizației. L-am întrebat pe Sorin dacă și-ar mai dori să plece în cazul în care ar dispărea elementele de control și manipulare. N-a stat deloc pe gânduri înainte să răspundă: dacă ele nu ar mai fi atunci nu am mai putea vorbi de cultul Martorii lui Iehova!

Toate drumurile duc la Biblie:

  Ieșirea din organizație se poate face în două feluri - excludere sau dezasociere voluntară. Pentru a înțelege politica de evitare a celor excluși sau dezasociați sunt importante de înțeles câteva lucruri despre modul în care funcționează cultul. Martorii sunt organizați în congregații care cuprind în jur de 100 de membri. Ele sunt păstorite de bătrănii de congregație. Peste  bătrânii de congregație sunt supraveghetorii de circumscripție care veghează peste câte 20 de congregații. La nivel național există Comitetul de filială, care răspunde doar în fața Corpului de Guvernare de la New York. Săptămânal martorii au câte două întruniri și anual câte trei congrese. Cartea cea mai importantă pentru orice martor este Biblia în copertă gri de piele. Revista cea mai importantă pentru orice martor este Turnul de Veghe. Nimic nu se face în afara Bibliei. Nu există întrebare pe care să o pui unui martor și care să nu aibă răspuns în Biblie. Cea mai importantă activitate este predicarea. Există o întreagă ierarhie construită în jurul ei. Primii care predică sunt vestitorii nebotezați și vestitorii botezați. În cazul lor nu există o limită de timp pe care trebuie să o dedice activității de predicare. Există însă pentru pionieri. Pionierii auxiliari au de făcut 30-50 de ore pe lună, pionierii regulari în jur de 70 de ore, iar pionierii speciali 130 de ore. Este muncă voluntară, timp dedicat lui Iehova pe lângă serviciul laic. Apoi mai sunt întrunirile, pregătirea pentru întruniri, studiul individual al Bibliei. Pentru părinți și copii există întâlniri săptămânale unde se discută diverse teme și se petrece timp în familie, familia lui Iehova. Ieșirile, mesele sunt în majoritatea timpului cu surorile și frații din congregație. În acest context nu mai există fizic timp pentru altceva sau pentru altcineva. În afară de pionieri mai sunt beteliștii, cei care își dedică toată viața organizației. Betel este Casa lui Dumnezeu, sediul central al martorilor. Aici locuiesc 114 beteliști, printre care și Ionuț Moraru, care lucrează la Biroul de Informații Publice al organizației. Ionuț subliniază că timpul unui martor este musai să fie organizat în așa fel încât activitățile spirituale să fie pe primul loc. Fiecare poate să facă ce vrea - facultate, carieră - având acest gând în minte și respectând Biblia, căci cel care respectă Biblia știe ce are de făcut. Martorii, continuă Ionuț, se lasă îndrumați de Biblie căci au convingerea fermă că Sfintele Scripturi sunt Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Pare cât se poate de simplu!

Cei care au greșit:

  În realitate, lucrurile nu sunt însă deloc atât de simple. Sorin o știe prea bine. O știe inclusiv din poveștile foștilor martori, cei care au ieșit sau au fost excluși. Lucia Cavași, Maria Hodor și Tudor sunt doar câțiva dintre ei. Tudor s-a botezat la 17. Se simțea exclus social la liceu, iar martorii, în schimb, îl includeau în toate activitățile lor. Izolat de alte surse de informare, ceea ce îi spuneau martorii părea cât se poate de logic. A urcat rapid pe scara ierarhică până la pionier regular, adică ajunsese să dedice până la 70 de ore pe lună predicării. Sau „bătutului oamenilor la cap”, cum îi spune acum. Maria avea tot 17 ani când a intrat prima oară în contact cu Martorii lui Iehova. A fost fascinată de ei așa că s-a înscris la un studiu biblic, pe care acum îl vede ca pe un curs de îndoctrinare. Încă de atunci s-a pus problema că dacă familia se împotrivește ea să nu asculte de familie, ci de Dumnezeu. Martorii intuiseră bine. Părinții Mariei nu au fost de acord ca ea să devină parte din organizație. Atunci și-a luat și prima bătaie de la tatăl ei, bărbatul crezând că așa îi va schimba decizia. Au dat-o și afară din casă după ce s-a botezat. Nu este greu să te simți atras de Martorii lui Iehova. Atunci când intră în contact cu tine sunt umili, calmi, cu un discurs împăciuitor. Vin practic cu un mesaj de pace și cu promisiunea paradisului pe Pământ. Atunci când ești în dialog cu ei știu să asculte și să pară sincer interesați de ce spui. Răspund practic unei nevoi de comunicare care lipsește tot mai mult. Lucia a fost și ea cucerită de Martorii lui Iehova. S-a botezat la 41 de ani. Singura din toată familia ei. Șase ani de zile a fost pionier regular, la fel ca Tudor. Șase ani de zile a dedicat lunar 70 de ore predicării. De aceeași implicare și devotament a dat dovadă și Maria. Ea și soțul ei erau familia perfectă. Mergeau în predicare împreună cu băiețelul lor. În plus, soțul petrecuse doi ani la Betel, după care devenise bătrân de congregație. „Este un sistem foarte interesant. Ți se dau sarcini multiple, dar ajungi să le percepi ca pe un mare privilegiu. Ți se transmit constant sentimente de vinovăție că nu faci suficient pentru organizație, de asta este și greu de ieșit, mereu te urmărește impresia că tu ești cel care greșește, mereu te întrebi: dar dacă este greșit și că îndrăznesc să îmi pun întrebări?!”, povestește Maria. La fel ca Sorin, Maria a vrut să urmeze o facultate, mai exact medicina. După ce i-a cunoscut pe martori planurile ei s-au schimbat. Un bătrân, își amintește femeia, „m-a luat de-o parte și mi-a spus că sunt vremuri critice și trebuie să ne folosim tinerețea în predicare. Abia am mai vrut să fac un postliceal sanitar și asta numai ca să nu îi mai supăr pe părinții mei”. Spre deosebire de Maria care era cu toată familia în organizație, Lucia era singură. Nici copiii ei și nici soțul nu au vrut să se boteze. La nunta copiilor nu a intrat în Biserică, a stat la ușă. Nu au avut brad de Crăciun și nu a serbat zilele copiilor. Le dădea bani să meargă la cofetărie, numai să nu sărbătorească în casă. Martorii nu doar că i-au reproșat Luciei că nu le-a predicat suficient copiilor și soțului, ci au îndemnat-o să se rupă de familie. Sfatul a venit în timpul unei vizite de păstorire de la doi bătrâni de congregație: „cine nu renunță la cei din afară nu este vrednic să fie în în părtășie cu Isus”. Pentru Lucia, acum, toate aceste vizite de păstorire par de fapt niște vizite de supraveghere. Ea le-a spus clar că nu poate renunța la familie. Martorii activi și zeloși s-au distanțat de ea. La întruniri se țineau teme legate de comportamentul ei, mesajul fiind că nu reprezintă o asociere sănătoasă. La Tudor, schimbarea a pornit de la o lectură interzisă. A intrat la un moment dat în posesia unei cărți scrise de un fost membru al Corpului de Guvernare. După ce a citit-o nimic nu a mai fost la fel. E aceeași carte pe care a citit-o și Sorin. Autorul ei este Raymond Franz, un bărbat care și-a dedicat mai toată viața organizației. Timp de nouă ani a fost parte din cel mai înalt for al Martorilor, Corpul de Guvernare. Cartea sa, Conflictul Conștiinței, expune modul în care un grup de oameni și-au asumat un rol de conducere și de interpretare a textului Biblic care nu poate fi contestat de niciun membru fără să suporte consecințe. Tot de la Corpul de Guvernare a plecat și ideea că poți avea o relație cu hristos doar dacă aparții acestei religii. Cu alte cuvinte, Iehova Dumnezeu este Adevărul, dar calea spre Adevăr ți-o putem arăta doar noi, Martorii lui Iehova!! Un alt lucru observat de Raymond Franz în anii petrecuți în Corpul de Guvernare a fost obsesia celor de acolo de a deține controlul, de a stabili proceduri, reguli care să fie respectate de martori. De aici și preocuparea lor constantă pentru chestiuni legate de excludere. Pentru Raymond Franz aceasta nu mai era calea lui Dumnezeu. A fost acuzat de apostazie și exclus. După ce un martor care a continuat comunicarea cu Raymond și-a depus dezasocierea, Corpul de Guvernare a instituit o nouă regulă: cei care se dezasociază au același statut precum cei care sunt excluși, adică orice legătură cu ei trebuie ruptă. În cazul Mariei și familiei sale lucrurile s-au schimbat treptat. Întâi soțului i s-a propus să țină o temă la un congres prin care să îi facă pe cei care vor să urmeze o facultate să se simtă vinovați. A refuzat. El avea o facultate și își dorea ca fiul său să urmeze la rândul lui o facultate. Apoi, la o adunare a bătrânilor s-a propus stabilirea unei sume pe care fiecare martor să o doneze pentru lucrarea lui Iehova. Când a trebuit să se voteze soțul Mariei a refuzat să ridice mâna. A susținut că este practică nebiblică să pui poveri pe umerii oamenilor, să impui o sumă. Potrivit regulilor organizației, Lucia, Tudor, Maria și soțul ei erau toți martori care sub o formă sau alta greșiseră în fața lui Iehova.

„Ieșirea este o traumă”:

 Cei care greșesc sunt păstoriți de bătrânii de congregație sau de supraveghetorul de circumscripție. În funcție de gravitatea faptei/păcatului sau de refuzul de a se îndrepta, cel care greșește poate ajunge în fața unui comitet judiciar format din bătrânii de congregație. De exemplu, pentru porneia sau apostazie ajungi în fața unui comitet judiciar care poate decide excluderea ta. Porneia înseamnă „relații sexuale în afara căsătoriei.” Apostazie înseamnă „îndepărtarea de la închinarea adevărată, trădare, răzvrătire, abandonare”. Dacă Sorin ar fi să ajungă în fața unui astfel de comitet, apostazia ar fi păcatul lui. Definițiile sunt de găsit în cartea „Păstoriți turma lui Dumnezeu”, care este un fel de manual al bătrânilor de congregație. Este cartea pe care o primește fiecare bătrân atunci când este numit și după care păstorește, judecă și exclude. Păstoriți este un document confidențial sau cel puțin așa ar trebui să fie. Surorile nici nu au voie să ajute la tipărirea și legarea lui. Există însă o versiune PDF realizată de Arthur Weber care a primit de la un martor poze cu fiecare pagină în parte. Martorii și foștii martori intervievați au confirmat veridicitatea documentului. Tudor a ajuns în fața unui comitet judiciar, dar nu pentru apostazie, ci pentru că a petrecut noaptea la prietena lui, și ea tot martoră. Nu au făcut sex, dar asta nici nu mai conta. Prietena lui s-a simțit vinovată pentru păcatul comis și s-a autodenunțat. „Filosofia lor juridică pleacă de la prezumția de vinovăție. Ei presupun din start că ești vinovat”, spune Tudor. Comitetul te poate exclude sau nu. Dacă nu te exclude primești o mustrare care poate să fie publică sau privată. Tudor nu a fost exclus, a fost doar mustrat în privat. Pentru apostazie a fost judecat de comitetul judiciar și exclus soțul Mariei. La câteva zile Maria și-a trimis scrisoarea de dezasociere. Lucia a scris trei scrisori de dezasociere până să iasă. I-a fost tare greu să se rupă, deși avea tot sprijinul soțului. Abia după a treia scrisoare a venit în congregație și anunțul oficial care-i anunța pe frați și surori că Lucia nu mai este martoră. Ionuț Moraru de la Betel susține că nu se rup relațiile cu cei din exterior. Doar Iisus a trăit printre oameni. Ține totuși să adauge că a avut grijă cu cine s-a asociat. Cei care greșesc, explică betelistul, sunt ajutați. „Bătrânii îi păstoresc cu iubire pentru a depăși momentul, căci obiectivul nu este să îl condamni pentru greșeala făcută. Totuși dacă persoana persistă în greșeală ea se delimitează practic singură de organizație”. Pentru că, susține Moraru, citând din scrisoare către galateni a Sfântului Apostol Pavel, „ce seamănă omul, aceea va și secera”. Decizia de a continua sau nu relația cu un exclus sau dezasociat ține de fiecare martor în parte, subliniază betelistul. Dacă un martor are vreo nelămurire, îl lămurește Biblia. Tudor a trimis scrisoarea de dezasociere la un an după ce a citit cartea interzisă și la șase ani după ce s-a botezat. I-a fost greu după ce a ieșit. „Nu îți mai zice nimeni după ce norme să îți trăiești viața. Normele care îți veneau de la congregație, din întruniri și din lecturi nu mai sunt”. Nu mai avea nici repere sociale. Nu știa cum să iasă la întâlniri. În organizație îi dai întâlnire doar persoanei cu care intenționezi să te căsătorești. „Eram paranoic. Când țineam o fată de mână pe stradă aveam impresia că sunt urmărit”. A început să citească mult, să se documenteze. I-a citit pe cei care critică religia, a citit cărți de psihologie socială și a decis să nu petreacă prea mult timp pe forumurile de foști martori. Nu este ușor, dar acum măcar merge pe calea pe care el a ales-o. Până la urmă, crede Tudor, cel mai bun fel prin care le poți arăta Martorilor lui Iehova că nu este în regulă ce fac este să le arăți că o duci bine fără ei. Din momentul în care în congregație s-a anunțat că Lucia nu mai este martoră, toți prietenii care au fost la ea la masă de nenumărate ori în cei 11 ani petrecuți în organizație au încetat să mai vorbească cu ea. Nici măcar nu o mai salutau pe stradă. A suferit mult din cauza asta. Când are un moment mai dificil îi sună pe prietenii ei virtuali, cei mai mulți foști martori. „Acum sunt mai puternică”. Ieșirea este o traumă, explică  Maria, „în condițiile în care, în timp, ei te determină să rupi toate legăturile în afara religiei”. În organizație Maria are doar o verișoară. De când a ieșit, Maria nu mai există pentru ea. Soțul în schimb are mama și cei doi frați în organizație. Mama nu a rupt legătura cu ei, frații, da. Nu își vorbesc iar întâlnirile lor sunt doar întămplătoare. Nu le vorbesc nici martorii care le-au fost foarte apropiați. Maria admite că lucrurile acestea se petrec și în funcție de cât este fiecare de îndoctrinat. Sfatul Mariei pentru cel care iese? „Să încerce să perceapă rațional perioada petrecută acolo. Dacă esti rațional vezi organizaţia în toată urâciunea ei. Cu toată manipularea. Și atunci nu ai regret decât pentru perioada pe care ai pierdut-o acolo. Cu asta nu ai ce să faci.” Maria a petrecut în organizație 13 ani.

În Lumea Nouă:

  Cum va fi viața după Martorii lui Iehova pentru Sorin? „Nu știu!”, răspunde, „și mă bucur că nu știu și că pot spune asta după ce toată viața am crescut într-un cult unde nu ai voie să te exprimi, nu ai voie să ai dubii, să spui că te îndoiești”. Până atunci Sorin rămâne martor, unul care citește, se documentează în încercarea continuă de a înțelege. Crede că este mai bine să înțelegi, decât să simți. Pentru că înțelegerea, este de părere Sorin, te ajută să privești lucrurile cu mai multă compasiune. Este și o armă de protecție. În sens contrar ajungi să acumulezi frustrări din cauza nedreptăților, din cauza timpului pe care organizația practic ți-l ia. „Nu știi cum mi se rupe sufletul când văd atâția oameni sinceri, altruiști și fundamental buni, exploatați pentru o iluzie. Când îi văd suferind în mod inutil și fiind incapabili să se elibereze. De multe ori e ca și cum aș privi pe cineva drag cum se îneacă, dar eu nu pot decât să stau pe mal și să… privesc neputincios. E oribil de frustrant” - îmi spune el. Pentru Sorin familia are planuri mari - o poziție bună în ierarhia  organizației, o soție martoră și copii martori. Dar Sorin nu vrea funcții în Organizație. Sorin vrea să iasă. Și cu siguranță nu își dorește o soție martoră. Sorin este … un păcătos - în viziunea martorilor - care va trebui să aștepte să fie reparat în Lumea Nouă.