ECONOMIE ȘI SOCIETATEA ÎN LUMEA
POSTBELICĂ
Curente şi idei economice:
economii liberale şi economii dirijate:
În
societatea de astăzi există două modele economice majore: economia
capitalistă, cea mai reprezentativă economie liberă şi economia
comunistă, reprezentativă pentru economiile dirijate de către stat.
Economia capitalistă - economie liberă: Economia capitalistă este un
sistem economic în care preţul şi produsele depind de legea cererii şi a
ofertei.
Caracteristicile economiei
capitaliste: se
bazează pe proprietatea privată a
mijloacelor de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri, capital); deciziile economice sunt
luate în mod liber de
către indivizi şi firme; agenţii economici urmăresc să obţină profitul maxim; preţurile se fixează
pe baza cererii şi ofertei;
statul are rolul de
a asigura cadrul instituţional al
economiei; el nu trebuie să intervină în problema preţurilor, a cererii şi a
ofertei.
Modelele economiei capitaliste: În timp s-au conturat şi în
cadrul economiei capitaliste două modele, în încercarea de a face faţă cât mai
bine crizelor economice inevitabile: capitalismul clasic sau liberalismul şi modelul keynesian sau neoliberalismul. Capitalismul clasic (liberalismul) presupune o intervenţie
minimă a statului în economie. Acest model şi-a dovedit ineficienţa în
timpul marii crize economice din 1929-1933, care a pornit din S.U.A. dar a
cuprins întreaga lume capitalistă. Această criză a început prin căderea bursei
din New-York în ziua de 24 octombrie 1929 (supranumită joia
neagră), apoi a continuat prin falimentul celor mai multe bănci
americane, care creditau întreaga industrie mondială şi prin falimentul multor
întreprinderi din întreaga lume. Drept urmare şomajul a ajuns la cote
alarmante. În acelaşi timp s-a înregistrat o criză de supraproducţie în
agricultură: datorită producţiei mari şi a scăderii puterii de cumpărare a
populaţiei, au scăzut foarte mult preţurile la produsele agricole, ceea ce a
dus la ruinarea fermierilor. Criza a fost depăşită în SUA datorită politicii de
intervenţie a statului în economie, promovată de preşedintele Franklin Roosevelt, politică
numită NEW DEAL (Noul
Curs). Statul a stabilit preţuri minime la produsele de bază, a
finanţat câteva bănci private pentru a-şi putea relua activitatea, a început o
serie de lucrări de infrastructură (construcţii de autostrăzi, poduri,
defrişări etc.) datorită cărora a angajat mulţi dintre şomeri. Modelul keynesian (neoliberalismul), teoretizat de
economistul englez Maynard Keynes,
propune intervenţia statului în economie pentru a reducerea
şomajului şi inflaţiei. Scopul intervenţiei statului trebuie să fie susţinerea
creşterii economice şi bunăstării.
Moduri de producţie în economia capitalist: Fordismul (de la uzinele Ford): presupune producţia în serie, costuri de producţie mai
mici şi creşterea salariilor muncitorilor datorită creşterii vânzărilor: Toyotismul (de la
uzinele Toyota): pune
accent pe realizarea unor produse de calitate superioară, producţia se face la
comandă, se cere părerea muncitorilor în conducerea întreprinderii.
Economia comunistă - economie dirijată de stat:
Economia comunistă este un sistem economic în care
statul fixează preţul produselor şi producţia.
Caracteristicile economiei
comuniste: aproape
toate mijloacele de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri, capital) sunt
în proprietatea statului; bunurile nu sunt produse în raport cu cererea, ci pe
baza unor planuri economice întocmite de birocraţi funcţionari de stat), planuri cincinale ( fixau
producţia pentru fiecare ramură industrială pe o perioadă de 5 ani); industrializarea
forţată, cu accent pe dezvoltarea industriei grele; colectivizarea în
agricultură.
Consecinţele economiei de tip
comunist: produsele
realizate sunt de slabă calitate şi de multe ori nu există piaţă de desfacere
pentru ele pentru că planurile economice ţin cont de nişte obiective politice,
nu de cererea reală; nu există şomaj, dar acest lucru pozitiv se dovedeşte a
crea dezechilibre grave pe termen lung; accentul pus pe dezvoltarea industriei
grele are drept consecinţe neglijarea producţiei alimentare. Pentru a face faţă eventualelor probleme
legate de piaţa de desfacere, statele comuniste europene au creat, în 1949, o
organizaţie economică numită Consiliul de Ajutor Economic
Reciproc (CAER),
care s-a autodizolvat după căderea comunismului. În cadrul acestei organizaţii
aveau loc schimburi de produse între statele membre.
Globalizarea economiei lumii: Globalizarea este un proces
început în anii ’80, care constă în deschiderea frontierelor şi generalizarea
schimburilor de oameni, idei capitaluri
şi bunuri la scară mondială. Globalizarea este economică, politică
şi culturală. Cel mai reprezentativ proces al globalizării economice este
crearea companiilor multinaţionale: o întreprindere îşi deschide sediu în
străinătate. Un simbol al globalizării este compania Coca-cola, ale cărei produse au ajuns
în toate colţurile lumii. Primul pas înspre globalizarea economică a
fost făcut prin crearea, în 1945, a unei organizaţii economice mondiale
numită Acordul General pentru Tarife vamale şi Comerţ (GATT). Statele membre îşi oferă între
ele clauza naţiunii celei mai favorizate, prin
care micşorează taxele vamale la produsele comercializate. Astăzi această
organizaţie se numeşte OMC sau WTO şi
cuprinde 123 de state.
Consecinţele globalizării: facilitează schimburile şi
creşterea productivităţii; propagă rapid crizele economice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu