NESTEMATE DIN EVANGHELIA LUI LUCA
Iisus Hristos este bine cunoscut pentru compasiunea pe care o manifestă. Cât este de potrivit deci ca evanghelistul Luca să-i scoată în evidenţă calităţile de compasiune, îndurare şi empatie! El a scris în folosul atât al iudeilor, cât şi al neiudeilor o relatare cu adevărat încurajatoare despre viaţa pământească a lui Iisus. Unele aspecte ale acestei Evanghelii arată că cine a scris-o era o persoană cultivată. De exemplu, ea are o introducere clasică şi un vocabular bogat. Aceste lucruri concordă cu faptul că Luca era un medic foarte instruit (Coloseni 4:14). Deşi el nu a devenit credincios decât după moartea lui Iisus, l-a însoţit pe Pavel la Ierusalim după a treia călătorie pe care apostolul a făcut-o ca misionar. Astfel, după ce Pavel a fost arestat în acest oraş şi pe parcursul detenţiei apostolului la Cezareea, acest cercetător atent a fost în măsură să adune material, punând întrebări martorilor oculari şi consultând documentele publice (1:1-4; 3:1, 2). Evanghelia sa a fost scrisă probabil, la Cezareea, în timpul celor doi ani de detenţie pe care apostolul i-a petrecut acolo, în jurul anilor 56-58 d.H..
Câteva caracteristici unice:
Cel puţin şase miracole făcute de Iisus sunt relatate numai în Evanghelia lui Luca. Acestea sunt: o pescuire miraculoasă (5:1-6), învierea fiului văduvei din Nain (7:11-15), vindecarea unei femei gârbove (13:11-13), vindecarea unui om bolnav de dropică (14:1-4), curăţarea celor zece leproşi (17:12-14) şi vindecarea urechii unui sclav al marelui preot. - 22:50, 51. Unele parabole ale lui Iisus apar, de asemenea, doar în relatarea lui Luca. Printre acestea se numără cele referitoare la: cei doi datornici (7:41-47), samariteanul cel bun (10:30-35), smochinul uscat (13:6-9), marea cină (14:16-24), fiul risipitor (15:11-32), bogatul şi Lazăr (16:19-31) şi văduva şi judecătorul nedrept. - 18:1-8.
Întâmplări impresionante:
Medicul Luca a manifestat interes faţă de femei, copii şi bătrâni. Numai el menţionează sterilitatea Elisabetei, precum şi conceperea şi naşterea lui Ioan. Numai în Evanghelia lui este menţionată apariţia îngerului Gabriel la Maria. Luca a fost îndemnat să spună că pruncul Elisabetei a săltat în pântecele ei, în timp ce Maria îi vorbea acesteia. Numai el menţionează circumcizia lui Iisus şi prezentarea sa la templu, unde a fost văzut de bătrânul Simeon şi de Ana. Şi ceea ce cunoaştem despre copilăria lui Iisus şi despre Ioan Botezătorul se datoreşte evangheliei lui Luca. - 1:1-2:25. Scriind despre văduva îndurerată din Nain, căreia îi murise unicul fiu, Luca a zis că Iisus „a fost mişcat de milă faţă de ea” şi atunci l-a readus la viaţă pe tânăr (7:11-15). Un alt episod la fel de emoţionant despre care se aminteşte numai în Evanghelia lui Luca este cel referitor la Zacheu, perceptorul şef. Fiind de statură mică, Zacheu s-a urcat într-un pom ca să-l vadă pe Iisus. Ce surpriză a fost când Iisus i-a zis că-l va vizita acasă. Luca arată că vizita respectivă a fost o mare binecuvântare pentru fericitul stăpân al casei. - 19:1-10.
Scrisă de un medic:
Această Evanghelie conţine mulţi termeni medicali sau folosiţi în sens medical. Termenii respectivi nu au fost folosiţi de ceilalţi scriitori ai Noului Testament, sau cel puţin nu în sens medical, însă este firesc să ne aşteptăm la un asemenea limbaj din partea unui medic. De exemplu, numai Luca a spus că soacra lui Petru avea „febră mare” (4:38). El a scris de asemenea: „Iată un om plin de lepră” (5:12). Pentru ceilalţi evanghelişti era suficient să menţioneze lepră, dar nu pentru medicul Luca - un specialist care a indicat că boala se afla într-un stadiu avansat.
Informaţii despre uzanţe şi obiceiuri:
Luca a zis că, după naşterea lui Iisus, Maria „l-a înfăşurat în fâşii de pânză” (2:7). Conform obiceiului, nou-născuţii erau spălaţi şi frecaţi cu sare, probabil pentru a le usca pielea şi a o întări. Apoi erau înfăşuraţi în feşe aproape ca o mumie. Feşele ţineau corpul drept şi cald, iar faptul că erau trecute pe sub bărbie şi în jurul capului îl putea obişnui pe copil să respire pe nas. Într-o scriere din secolul trecut cu privire la obiceiurile de înfăşare a nou-născuţilor citim următoarele cuvinte ale unui vizitator la Betleem: „Am luat în braţe micuţa creatură. Corpul ei era ţeapăn, atât de strânse erau feşele de pânză albă şi purpurie. Mâinile şi picioarele ei erau de-a dreptul imobilizate, iar căpuşorul îi era înfăşurat cu un şal roşu, mic şi moale, răsucit astfel încât să-i treacă pe sub bărbie şi peste frunte.” Pe de altă parte, Evanghelia lui Luca ne furnizează informaţii despre obiceiurile funerare din secolul I. Iisus era lângă poarta oraşului Nain când a văzut „că era dus afară un mort, fiul unic-născut al mamei sale (care era văduvă)“ şi „cu ea mai era o mulţime considerabilă de oameni din oraş“ (7:11, 12). Înmormântarea se făcea de obicei în afara oraşului, iar prietenii decedatului îl însoţeau pe acesta până la mormânt. Sicriul era un fel de targă făcută se pare din răchită împletită şi având mânere ieşite în afară, în colţuri, astfel că patru oameni puteau să-l ducă pe umeri, în timp ce procesiunea funebră înainta spre locul de înmormântare. Într-o ilustrare consemnată de Luca, Iisus vorbeşte despre un om bătut de tâlhari. Un samaritean binevoitor „i-a pansat rănile, turnând peste ele ulei şi vin“ (10:34). Acesta era modul tradiţional de tratare a rănilor. Uleiul de măsline avea proprietatea de a înmuia rănile şi de a alina durerea (Isaia 1:6). Dar vinul? Iată ce se spune despre el într–o revistă medicală (The Journal of the American Medical Association): „Vinul era un medicament important în Grecia. Hipocrat din Kos (460-370 î.H.) a dat o folosinţă largă vinului, prescriindu-l la pansarea rănilor ca agent antifebril, laxativ şi diuretic.” Ilustrarea lui Iisus face aluzie la proprietăţile de antiseptic şi dezinfectant ale vinului, precum şi la eficacitatea uleiului din măsline în ce priveşte vindecarea rănilor. Desigur că esenţa parabolei este că cine se comportă ca un adevărat semen acţionează cu îndurare. Acesta este modul în care trebuie să ne comportăm cu alţii. - 10:36, 37.
Lecţii de umilinţă:
Numai Luca a relatat o ilustrare pe care Iisus a făcut-o după ce i-a văzut pe oaspeţii care alegeau locurile cele mai de vază la un ospăţ. În timpul meselor, oaspeţii stăteau lungiţi pe canapelele puse pe cele trei laturi ale unei mese. Servitorii puteau să ajungă la masă dinspre a patra latură. De obicei, fiecare canapea era ocupată de trei persoane, fiecare dintre ele aflându-se cu faţa la masă, sprijinindu-se pe cotul stâng şi luând mâncarea cu mâna dreaptă. Cele trei poziţii indicau că persoana avea locul de frunte, de la mijloc sau de jos. Cine stătea pe locul de jos de pe cea de a treia canapea avea poziţia cea mai de rând la masă. Iisus a zis: „Când eşti invitat la un banchet, alege locul cel mai de jos, şi omul care te-a invitat îţi va zice: „Prietene, urcă mai sus. Atunci vei avea onoare înaintea celorlalţi oaspeţi”(14:7-10). Da, să dăm în mod umil întâietate altora. De fapt, aplicând ilustrarea, Iisus a zis: „Oricine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat.” - 14:11. O altă ilustrare prin care Iisus subliniază importanţa umilinţei şi care se găseşte numai în Evanghelia lui Luca este aceea a perceptorului de impozite şi a fariseului care se rugau în templu. Printre altele, fariseul zicea: „Eu postesc de două ori pe săptămână” (18:9-14). Legea cerea doar un post pe an (Levitic 16:29). Însă fariseii exagerau cu postitul. Fariseul din ilustrare postea a doua zi a săptămânii, deoarece se credea că aceasta era ziua în care Moise s-a urcat pe Muntele Sinai, unde a primit cele două table ale Mărturiei. Se spune că el a coborât de pe munte în a cincea zi a săptămânii (Exod 31:18; 32:15-20). Fariseul a evocat postul său bisăptămânal ca dovadă a pietăţii sale. Dar această ilustrare trebuie să ne îndemne să fim umili şi să nu ne considerăm mai drepţi şi mai virtuoşi decât alţii. Aceste nestemate din Evanghelia lui Luca demonstrează că aceasta este unică şi instructivă. Întâmplările relatate aici ne ajută să retrăim episoade emoţionante din viaţa pământească a lui Iisus. În Evanghelie găsim şi informaţii utile despre unele uzanţe şi obiceiuri. Dar vom fi în mod deosebit binecuvântaţi dacă vom pune în practică acele lecţii despre îndurare şi umilinţă, lecţii predate în chip strălucit în Evanghelia lui Luca, medicul iubit.
Câteva caracteristici unice:
Cel puţin şase miracole făcute de Iisus sunt relatate numai în Evanghelia lui Luca. Acestea sunt: o pescuire miraculoasă (5:1-6), învierea fiului văduvei din Nain (7:11-15), vindecarea unei femei gârbove (13:11-13), vindecarea unui om bolnav de dropică (14:1-4), curăţarea celor zece leproşi (17:12-14) şi vindecarea urechii unui sclav al marelui preot. - 22:50, 51. Unele parabole ale lui Iisus apar, de asemenea, doar în relatarea lui Luca. Printre acestea se numără cele referitoare la: cei doi datornici (7:41-47), samariteanul cel bun (10:30-35), smochinul uscat (13:6-9), marea cină (14:16-24), fiul risipitor (15:11-32), bogatul şi Lazăr (16:19-31) şi văduva şi judecătorul nedrept. - 18:1-8.
Întâmplări impresionante:
Medicul Luca a manifestat interes faţă de femei, copii şi bătrâni. Numai el menţionează sterilitatea Elisabetei, precum şi conceperea şi naşterea lui Ioan. Numai în Evanghelia lui este menţionată apariţia îngerului Gabriel la Maria. Luca a fost îndemnat să spună că pruncul Elisabetei a săltat în pântecele ei, în timp ce Maria îi vorbea acesteia. Numai el menţionează circumcizia lui Iisus şi prezentarea sa la templu, unde a fost văzut de bătrânul Simeon şi de Ana. Şi ceea ce cunoaştem despre copilăria lui Iisus şi despre Ioan Botezătorul se datoreşte evangheliei lui Luca. - 1:1-2:25. Scriind despre văduva îndurerată din Nain, căreia îi murise unicul fiu, Luca a zis că Iisus „a fost mişcat de milă faţă de ea” şi atunci l-a readus la viaţă pe tânăr (7:11-15). Un alt episod la fel de emoţionant despre care se aminteşte numai în Evanghelia lui Luca este cel referitor la Zacheu, perceptorul şef. Fiind de statură mică, Zacheu s-a urcat într-un pom ca să-l vadă pe Iisus. Ce surpriză a fost când Iisus i-a zis că-l va vizita acasă. Luca arată că vizita respectivă a fost o mare binecuvântare pentru fericitul stăpân al casei. - 19:1-10.
Scrisă de un medic:
Această Evanghelie conţine mulţi termeni medicali sau folosiţi în sens medical. Termenii respectivi nu au fost folosiţi de ceilalţi scriitori ai Noului Testament, sau cel puţin nu în sens medical, însă este firesc să ne aşteptăm la un asemenea limbaj din partea unui medic. De exemplu, numai Luca a spus că soacra lui Petru avea „febră mare” (4:38). El a scris de asemenea: „Iată un om plin de lepră” (5:12). Pentru ceilalţi evanghelişti era suficient să menţioneze lepră, dar nu pentru medicul Luca - un specialist care a indicat că boala se afla într-un stadiu avansat.
Informaţii despre uzanţe şi obiceiuri:
Luca a zis că, după naşterea lui Iisus, Maria „l-a înfăşurat în fâşii de pânză” (2:7). Conform obiceiului, nou-născuţii erau spălaţi şi frecaţi cu sare, probabil pentru a le usca pielea şi a o întări. Apoi erau înfăşuraţi în feşe aproape ca o mumie. Feşele ţineau corpul drept şi cald, iar faptul că erau trecute pe sub bărbie şi în jurul capului îl putea obişnui pe copil să respire pe nas. Într-o scriere din secolul trecut cu privire la obiceiurile de înfăşare a nou-născuţilor citim următoarele cuvinte ale unui vizitator la Betleem: „Am luat în braţe micuţa creatură. Corpul ei era ţeapăn, atât de strânse erau feşele de pânză albă şi purpurie. Mâinile şi picioarele ei erau de-a dreptul imobilizate, iar căpuşorul îi era înfăşurat cu un şal roşu, mic şi moale, răsucit astfel încât să-i treacă pe sub bărbie şi peste frunte.” Pe de altă parte, Evanghelia lui Luca ne furnizează informaţii despre obiceiurile funerare din secolul I. Iisus era lângă poarta oraşului Nain când a văzut „că era dus afară un mort, fiul unic-născut al mamei sale (care era văduvă)“ şi „cu ea mai era o mulţime considerabilă de oameni din oraş“ (7:11, 12). Înmormântarea se făcea de obicei în afara oraşului, iar prietenii decedatului îl însoţeau pe acesta până la mormânt. Sicriul era un fel de targă făcută se pare din răchită împletită şi având mânere ieşite în afară, în colţuri, astfel că patru oameni puteau să-l ducă pe umeri, în timp ce procesiunea funebră înainta spre locul de înmormântare. Într-o ilustrare consemnată de Luca, Iisus vorbeşte despre un om bătut de tâlhari. Un samaritean binevoitor „i-a pansat rănile, turnând peste ele ulei şi vin“ (10:34). Acesta era modul tradiţional de tratare a rănilor. Uleiul de măsline avea proprietatea de a înmuia rănile şi de a alina durerea (Isaia 1:6). Dar vinul? Iată ce se spune despre el într–o revistă medicală (The Journal of the American Medical Association): „Vinul era un medicament important în Grecia. Hipocrat din Kos (460-370 î.H.) a dat o folosinţă largă vinului, prescriindu-l la pansarea rănilor ca agent antifebril, laxativ şi diuretic.” Ilustrarea lui Iisus face aluzie la proprietăţile de antiseptic şi dezinfectant ale vinului, precum şi la eficacitatea uleiului din măsline în ce priveşte vindecarea rănilor. Desigur că esenţa parabolei este că cine se comportă ca un adevărat semen acţionează cu îndurare. Acesta este modul în care trebuie să ne comportăm cu alţii. - 10:36, 37.
Lecţii de umilinţă:
Numai Luca a relatat o ilustrare pe care Iisus a făcut-o după ce i-a văzut pe oaspeţii care alegeau locurile cele mai de vază la un ospăţ. În timpul meselor, oaspeţii stăteau lungiţi pe canapelele puse pe cele trei laturi ale unei mese. Servitorii puteau să ajungă la masă dinspre a patra latură. De obicei, fiecare canapea era ocupată de trei persoane, fiecare dintre ele aflându-se cu faţa la masă, sprijinindu-se pe cotul stâng şi luând mâncarea cu mâna dreaptă. Cele trei poziţii indicau că persoana avea locul de frunte, de la mijloc sau de jos. Cine stătea pe locul de jos de pe cea de a treia canapea avea poziţia cea mai de rând la masă. Iisus a zis: „Când eşti invitat la un banchet, alege locul cel mai de jos, şi omul care te-a invitat îţi va zice: „Prietene, urcă mai sus. Atunci vei avea onoare înaintea celorlalţi oaspeţi”(14:7-10). Da, să dăm în mod umil întâietate altora. De fapt, aplicând ilustrarea, Iisus a zis: „Oricine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat.” - 14:11. O altă ilustrare prin care Iisus subliniază importanţa umilinţei şi care se găseşte numai în Evanghelia lui Luca este aceea a perceptorului de impozite şi a fariseului care se rugau în templu. Printre altele, fariseul zicea: „Eu postesc de două ori pe săptămână” (18:9-14). Legea cerea doar un post pe an (Levitic 16:29). Însă fariseii exagerau cu postitul. Fariseul din ilustrare postea a doua zi a săptămânii, deoarece se credea că aceasta era ziua în care Moise s-a urcat pe Muntele Sinai, unde a primit cele două table ale Mărturiei. Se spune că el a coborât de pe munte în a cincea zi a săptămânii (Exod 31:18; 32:15-20). Fariseul a evocat postul său bisăptămânal ca dovadă a pietăţii sale. Dar această ilustrare trebuie să ne îndemne să fim umili şi să nu ne considerăm mai drepţi şi mai virtuoşi decât alţii. Aceste nestemate din Evanghelia lui Luca demonstrează că aceasta este unică şi instructivă. Întâmplările relatate aici ne ajută să retrăim episoade emoţionante din viaţa pământească a lui Iisus. În Evanghelie găsim şi informaţii utile despre unele uzanţe şi obiceiuri. Dar vom fi în mod deosebit binecuvântaţi dacă vom pune în practică acele lecţii despre îndurare şi umilinţă, lecţii predate în chip strălucit în Evanghelia lui Luca, medicul iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu