10 LUCRURI DESPRE EGIPTUL ANTIC!
Timp de mii
de ani, civilizaţia Egiptului a fost printre cele mai semnificative din lumea
antică, iar faraonii ei au fost consideraţi reprezentanţii vii ai divinului pe
Pământ. Valoarea centrală a culturii egiptene a fost echilibrul, personificat
de zeiţa Ma’at. Aceasta a reuşit să
pună bazele unei societăţi stabile, în interiorul căreia oamenii să poată
explora lumea şi să promoveze un anumit mod de a trăi în ea, cât şi dincolo de
ea, în viaţa de apoi. Vechii egipteni şi-au dezvoltat o cultură extrem de sofisticată,
prin intermediul căreia s-au realizat progrese semnificative în ceea ce privesc
practicile medicale, inovaţiile arhitecturale, motivele literare din poezie şi
proză, credinţă şi tradiţie religioasă. În continuare sunt prezentate 10
lucruri despre Egiptul Antic pe care toată lumea ar trebui să le ştie:
1. „Regate” şi „perioadele intermediare”? Vechii egipteni nu aveau
demarcaţii între epocile civilizaţiei lor. Evenimentele erau datate prin
raportare la stăpânirea unor anumiţi faraoni sau la evenimentele memorabile,
fie ele naturale - cum ar fi inundaţiile, recoltele slabe, etc. - fie istorice,
precum marile victorii militare. Denumirile precum „regate” şi „perioade
intermediare” provin de la savanţii din perioada modernă, atribuite tocmai
pentru a uşura studierea unei perioade atât de lungi. Prin urmare,
istoria Egiptului Antic este împărţită în diferite epoci:
*Perioada Predinastică: c. 6000 -
c. 3150 î.H.;
*Perioada dinastică timpurie : c.
3150 - c. 2613 î.H.;
*Regatul Vechi : c. 2613-2181 î.H.;
*Prima perioadă intermediară :
2181-2040 î.H.;
*Regatul Mijlociu : 2040-1782 î.H.;
*A doua perioadă intermediară :
c. 1782 - c. 1570 î.H.;
*Noul Regat : c. 1570 - c. 1069
î.H.;
*A treia perioadă intermediară :
c. 1069-525 î.H.;
*Perioada târzie a Egiptului
Antic : 525-323 î.H.;
*Perioada ptolemaică: 323-30 î.H..
Diferenţa
dintre „regate” şi „perioadele intermediare” are legătură cu centralizarea
puterii. În timpul regatelor, exista un monarh care guverna dintr-o
locaţie centrală; economia şi societatea erau stabile, înregistrându-se un
progres cultural evident. În perioadele intermediare, „guvernul”era
împărţit între diferite locaţii, existând un grad ridicat de
instabilitate. Dovezile arată că au existat mai puţine progrese culturale în aceste
perioade. Chiar şi aşa, perioadele intermediare nu au fost nicăieri atât
de haotice pe cât le-au interpretat savanţii secolelor XIX-XX.
2. Cine a fost faraonul din
Cartea Exodului? Cel mai
des citat faraon egiptean ca fiind cel din Exod
este Ramses II (1279-1213 î.H.),
iar al doilea cel mai citat este Akhenaton (1353-1336
î.H.). Există numeroase dovezi care demonstrează că oamenii care au
construit piramidele şi alte mari monumente ale Egiptului au fost sclavi
străini (posibil și evrei) care erau fie muncitori calificaţi, fie muncitori
necalificaţi. Aceştia trebuiau să dedice timp serviciilor comunitare - cum ar
fi proiectele de construcţii publice - în vremurile în
care râul Nil inundase terenurile, iar agricultura era
imposibilă. Sclavii erau luaţi din diverse ţări după victorii militare sau
cumpăraţi. Este posibil ca faraonul din Exod să fi fost Ramses II.
3. Cum era organizată armata
egipteană? În
perioada Vechiului Regat al Egiptului , armata era alcătuită din
recruţi aduşi din diferite „raioane” ( nomes ), sub conducerea unui
guvernator regional ( nomarh ). În timpul primei perioade intermediare
a Egiptului , acest sistem a fost destabilizat pe măsură ce fiecare nomarh individual
căpăta o putere mai mare odată cu căderea guvernului central şi îşi folosea
subalternii pentru a instaura propria ordine. În Regatul Mijlociu al
Egiptului , faraonul Amenemhat I
(1991-1962 î.H.) a creat prima armată permanentă. Armata a fost
îmbunătăţită în timpul celei de-a doua perioade intermediare a
Egiptului prin contribuţii din partea Hyksoșilor, cum ar
fi carul tras de cai , arcul compozit, sabia scimitară
şi pumnalul de bronz . Pe vremea Noului Regat al
Egiptului , armata egipteană devenise o adevărată forţă, extrem de
instruită, care a ajutat la crearea şi menţinerea Imperiului Egiptean. Armata
era organizată din divizii, fiecare numită după o anumită zeitate şi
compusă din aproximativ 5.000 de oameni. Fiecare divizie dispunea de un ofiţer
care ţinea sub supraveghere 50 de soldaţi şi care raporta mai departe unui
superior responsabil de 250 care, la rândul său, raporta unui căpitan ce se
afla sub un comandant al trupei. Comandantul trupei era responsabil faţă de
supraveghetorul de trupe, acesta raportând supraveghetorului fortificaţiei.
Acesta se afla sub comanda unui locotenent care raporta problemele unui
general. Generalul comunica vizirului egiptean, care îi aducea la cunoştinţă
faraonului. Se pare că, în timpul ascensiunii Imperiului Egiptean,
acesta a ajuns să ocupe și teritorii în Europa, chiar în Tracia!
4. Religia egipteană: Religia egipteană influenţa
fiecare aspect din viaţa indivizilor. Zeii erau în permanenţă prezenţi,
oamenii considerând că aceştia au dat omenirii cel mai perfect loc în care să
trăiască, cu toate necesităţile şi luxurile pe care ei le-ar putea
cere. Pentru asta, oamenii trebuiau să îi onoreze prin închinări care să
menţină armonia cerească. Pentru egiptenii antici, viaţa pe pământ reprezenta
doar o parte a unei călătorii mult mai grandioase spre fericirea veşnică,
într-o viaţă de apoi. Cartea
egipteană a morţilor a fost scrisă ca un ghid pentru suflet pentru a-i
ajuta pe indivizi să evite orice capcană din viaţa de apoi şi
să găsească drumul spre paradis în condiţii de siguranţă.
5. De ce egiptenii îsi mumificau
morţii? Egiptenii
credeau că sufletul era alcătuit din nouă părţi separate:
*Khat - corpul fizic;
*Ka - forma dublă a cuiva;
*Ba - capul omului, cu
un aspect de pasăre, care putea să se mişte între pământ şi cer;
*Shuyet - sinele întunecat;
*Akh -
sinele nemuritor, transformat;
*Sahu şi Sechem -
erau aspecte ale Akh-ului;
*Ab - inima, sursa binelui şi a
răului;
*Ren - numele secret al
cuiva.
Corpul
fizic ( khat ) trebuia păstrat, astfel
încât Ka şi Ba să poată fi recunoscute, iar Akh-ul să
poată ajunge până la Câmpul de Stuf. În timpul înmormântărilor
egiptene, numeroase bunuri erau incluse în mormântul decedatului
, astfel încât acestea să poată fi folosite în viaţa
de apoi. Contrar credinţei populare, egiptenii nu erau obsedaţi de
moarte; ei s-au bucurat atât de mult de viaţă, încât nu îşi doreau ca
aceasta să se termine vreodată, iar acest lucru a încurajat credinţa în
existenţa unui tărâm etern, de dincolo de moarte.
6. Adevărul despre blestemul lui Tutankhamon: Faimosul blestem al faraonilor
care a devenit popular după ce arheologul Howard
Carter a deschis mormântul lui Tutankhamon
în noiembrie 1922, este doar o legendă. Din cele 58 de persoane prezente
la deschiderea mormântului şi sarcofagului, doar opt au murit în următorii
doisprezece ani şi toate din cauze rezonabile şi raţionale, neavând nicio
legătură cu mormântul. Mitul blestemului lui Tutankhamon a început în 1923,
când cunoscuta scriitoare, Marie Corelli
(1855-1924) a trimis o scrisoare revistei New York World în care cita dintr-un text antic
avertizând asupra consecinţelor teribile pentru orice ar fi îndrăznit să
deranjeze mormintele faraonilor Egiptului. Datorită popularităţii
acesteia, scrisoarea ei a primit o atenţie deosebită. În acea perioadă,
Howard Carter devenise din ce în ce mai frustrat de numeroşii vizitatori care
interferau cu lucrările sale la mormântul lui Tutankhamon, iar scrisoarea lui
Corelli, care fusese popularizată de presă, a avut exact efectul pe care şi-l
dorea: să sperie oamenii. Astfel, Carter a putut continua cu săpăturile şi
examinarea mormântului fără vreo distragere suplimentară; de aceea, el nu a
contrazis niciodată afirmaţia lui Corelli, cu toate că nu deţinea nicio dovadă
a vreunui blestem.
7. Ce mâncau egiptenii? Dieta egipteană era în principal
vegetariană. Carnea nu putea fi depozitată deoarece egiptenii nu aveau
frigider, aşa că era mâncată la scurt timp după sacrificarea de către clasa
superioară, singura care avea voie să vâneze. Carnea de pasăre şi peştele erau
mâncate de fiecare clasă socială. Produsele de bază din dieta egipteană erau
pâinea şi berea. Deşi se făcea vin, acesta era în principiu băutura clasei
superioare. Berea era cea mai populară băutură, consumată la fiecare masă a
zilei, deoarece era considerată mai sănătoasă decât apa din Nil care
putea fi poluată. Salariile muncitorilor includeau, de fapt, o raţie de bere şi
pâine. Legumele şi fructele reprezentau însă cea mai mare parte din alimentaţia
egiptenilor: lintea, prazul, usturoiul, măslinele, rodia, strugurii, curmalele
şi smochinele. Egiptenii bogaţi se bucurau şi de nuca de cocos.
8. Cum era viaţa de zi cu zi în
Egiptul Antic? Societatea
egipteană se baza pe o ierarhie care arăta cam aşa:
*Faraonul şi familia sa;
*Vizirul;
*Membrii instanţei;
*Preoţi şi cărturari (inclusiv
medicii);
*Guvernatori regionali;
*Conducători military;
*Artizani şi meşteri (inclusiv
muncitori calificaţi);
*Supraveghetorii locului de muncă;
*Muncitori şi agricultori
necalificaţi;
*Sclavi.
Evoluţia pe
scara socială nu era încurajată deoarece se credea că ordinea socială ar
fi fost decretată de zei în acord cu Ma’at şi, astfel, menţinerea acesteia era
vitală pentru păstrarea armoniei şi echilibrului în ţară. Economia era
bazată pe agricultură, iar majoritatea clasei inferioare era compusă din
fermieri. Ziua unui fermier începea odată cu răsăritul soarelui când el
(uneori chiar şi soţia şi copiii) mergea pe câmp, de unde nu se întoarcea decât
la asfinţit. În timpul lor liber, cei din clasa superioară mergeau la
vânat, jucau diferite sporturi sau pescuiau. Clasa inferioară se bucura de
aceleaşi petreceri, precum şi de înot sau de plimbări cu barca. Egiptenii se
bucurau de petreceri şi festivaluri, iar zilele de naştere ale diferiţilor zei
deveneau şi sărbători naţionale, când munca era suspendată şi toată lumea se
aduna să bea, să mănânce şi să danseze.
9. Cleopatra nu a fost singura
regină influentă a Egiptului! Deşi Cleopatra
VII ( 69-30 î.H.) este probabil cea mai cunoscută regină-faraon egipteană,
ea nu a fost de fapt egipteană, ci greacă, fiind, în fapt, ultimul monarh al Dinastiei
ptolemaice eleniste. Cu toate acestea, au existat multe alte mari regine
egiptene de-a lungul istoriei acestei naţiuni. În perioada dinastică timpurie
din Egipt , a existat Neithhotep al
primei dinastii din Egipt (3150-2890 î.H.) şi Merneith (care a urcat pe tron în jurul anului 2880 î.H.). În
Vechiul Regat, regina Heterfere I
(soţia faraonului Sneferu, 2613-2589 î.H.) a fost mama faraonului Khufu/Kheops (2589-2566 î.H.) şi a
exercitat o influenţă considerabilă asupra lui. Una dintre cele mai
controversate regine din aceeaşi perioadă a fost Nitocris (2184-2181 î.H.) despre care se spune că a răzbunat
uciderea fratelui ei, invitându-i pe ucigaşii săi la un banchet într-o cameră
subterană unde intenţiona ulterior să îi înece. În Regatul Mijlociu, a
domnit regina Sobeknefru (1807-1802
î.H.), primind titlul onorific de soţia lui Dumnezeu din Amun. Regina Ahhotep I (1570-1530 î.H.) este prima
femeie care a deţinut titlul de la începutul Noului Regat, dând chiar o lege - legea Ahmose-Nefertari (1570-1544 î.H.),
în sprijinul căreia să poată să transmită titlul şi altora. Unele dintre cele
mai mari şi mai cunoscute regine provin din perioada Noului Regat, cum ar fi Hatshepsut (1479-1458 î.H.), Tiye (soţia lui Amenhotep III, 1386-1353 î.H.) şi Nefertiti (1370-1336 î.H.), soţia lui Akhenaton. Cert este că, atunci când Cleopatra VII a luat tronul, Egiptul avea deja o lungă istorie a
femeilor puternice în poziţii de autoritate! Era un caz unic în Antichitate!
10. Moşteniri culturale din
Egiptul Antic: Egiptul
Antic a contribuit cu o serie de invenţii şi inovaţii utilizate în mod regulat
în zilele noastre. Egiptenii puneau o deosebită valoare pe igiena personală,
astfel încât îmbăierea zilnică, pieptenele şi periile, machiajul, dar şi
parfumurile au fost fie inventate, fie îmbunătăţite de către ei. De asemenea,
au inventat periuţa şi pasta de dinţi, menta pentru respiraţie şi deodorantul
sub formă de tămâie. Stomatologia a fost dezvoltată de egipteni, la fel şi
practica medicului de a lua istoricul pacientului în vederea
diagnosticării bolii. Unele dintre primele clinici şi şcoli de
medicină din lume au fost înfiinţate în Egipt. Arhitectura egipteană a
dezvoltat piramida şi obeliscul, precum şi tehnicile prin care acestea au fost
realizate. Deşi inginerii din zilele noastre încă nu înţeleg modul în care
egiptenii au construit astfel de monumente, structurile au reprezentat sursă de
inspiraţie pentru cei care i-au succedat pe egipteni. În agricultură,
egiptenii au preluat metode de irigare de la hyksoși. De asemenea, aceştia au
dezvoltat conceptele babiloniene despre astronomie şi astrologie, calendar şi matematică.
Literatura egipteană, în special a Regatului Mijlociu, a stabilit forma baladei
romantice şi a dialogului literar/filozofic (mai târziu făcută cunoscută prin
operele lui Platon). Religia şi filozofia egiptenilor au fost recunoscute de
mult timp ca influenţând filozofia greacă , precum şi multe alte religii, inclusiv
pe cea a geto-dacilor - știm că atât Zalmoxis,
cât și Deceneu au fost în Egipt pentru a se iniția în „marile taine” ale
religiei egiptene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu