REFLECȚII BIBLICE! - PRIMA PARTE.

REFLECȚII BIBLICE! - PRIMA PARTE

1. „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuintă” 2 Timotei 1:7: una dintre cele mai mari cutume ale omului, o arie de care profită din belșug toți aceia care vor sa ne țină supuși și docili față de un sistem corupt și plin de nelegiuire, este sentimentul de frică și neputință pe care plapânda ființă umană îl resimte fie în mod natural, fie indus de ceilalți. Știind cât de susceptibili suntem să cădem pradă acestei stări, emisarul răutății, Satan însuși își va da toată silința să ne arate cât de mici și slăbi suntem, folosindu-se de colegii noștrii, de șefi sau de ce nu chiar de unii așaziși „creștini” care se perindă prin Biserica Domnului. Dacă ai căzut și tu de multe ori în capcana fricii și neputinței, adu-ți astăzi aminte că ești Copil de Dumnezeu și că în tine sălășluiește un duh de putere, de dragoste și de chibzuință. Este Duhul Sfânt pe care Domnul Iisus l-a promis înainte de ridicarea Sa la Cer, și care va rămâne cu noi și în noi până la sfârșitul veacului. Dacă te-a copleșit așadar teama, înfrânge-ți înstinctul primar al slăbiciunii și fă ceea ce credeai imposibil: ridică capul sus și strigă-ți tare sloganul dulce al victoriei: „Pot totul prin Hristos care mă întărește” 

2. „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace, bucurându-te astfel iarăsi de fericire. Primește invătătură din gură Lui, și pune-ți la inimă cuvintele Lui.” Iov 22:21-22: „Spune-mi cu cine te împrietenești că să-ți spun cine esti” suna o veche dar plină de esența zicală din bătrâni, aducând sub lupa analizei însuși omul, ființa socială care caută în mod constant compania și acceptarea semenilor săi. Adancindu-ne așadar privirile către noi înșine, înțelegem lesne faptul că am fost creați cu instinctul de a trăi integrați în grupuri mai mari sau mai mici și nu în izolare; un aspect bun și frumos al personalității omului, dar care aplicat incorect poate deveni devastator, transformându-se într-o armă de distrugere în masă. Citind cu atenție și diligență textul supus aici analizei, remarcăm unul dintre cele mai frumoase aspecte ale caracterului lui Dumnezeu, și anume acela de a fi El însuși o Perosana socială, gata de a se prezenta celorlalti ca cel mai loial prieten. Contrar impresiei generale răspândite în lume, Dumnezeu nu este așadar o entitate solitară proiectată undeva departe în Univers acolo de unde îndeplinește exclusiv rolul de instanță morală sau supraveghetor al întregii realități, așa cum poate mulți am fi tentați să-l înțelegem, ci este o persoană plină de bunătate și compasiune pentru toți prietenii săi. Găsindu-ți un loc lângă El nu te vei simți niciodată singur pentru că Dumnezeu va fi gata în orice moment să te asculte și să îți vorbească, să râdă și să plângă împreună cu tine sau să îți fie scut și pavăză în orice încercare a vieții. Motivat de aceste gânduri învață să te apropii de cei puternici; de Creator și de armatele Sale, lăsând la o parte anturajul care privit atent își va trăda repede intențiile meschine și prin care face din tine doar un simplu sclav al păcatului. Alege așadar să gândești și să acționezi ca un om de elită al acestei lumi, împrietenindu-te cu însuși Dumnezeu. Doar astfel vei vedea astfel cu ochii tăi fericirea! 

3. „Temeți-vă de Domnul, voi, sfinții Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” Psalmul 34:9 - T.M: Deși la prima vedere sună dur și poate dictatorial, analizată atent în toate detaliile sale, această sintagmă își destăinuie nu doar frumusețea extraordinară ci și perspectiva minunată pe care o adresează oamenilor. Conceptul „teamă” pe care îl întâlnim mai sus este tradus din evreiescul „yaw-ray” care în actualul context înseamnă într-o traducere mai precisă „respect” sau „reverență”. Comparativ cu teama, un sentiment insuflat de coerciție și de perspectiva nemiloasă a pedepsei, „reverența” este generată de înțelegerea și acceptarea standardelor bunătății aceluia către care am decis să ne direcționăm „respectful” sau admirația! Privit prin această nouă perspectivă, textul citat capătă conotații extraordinare, destăinuindu-ne principiul și forța care stă la baza Creștinismului autentic și care este practicat de adevărații sfinți. Acesta este propulsat de „respectful” față de un Dumnezeu plin de Bunătate, un Împărat ceresc care nu a ezitat să se sacrifice pe Sine Însuși pentru aleșii Săi! Aflând astăzi această frumoasă taină emanată din înțelepciunea Dumnezeirii și transmisă peste veacuri ca să ne fortifice atât sufletul cât și cugetul, îndrăznește să te apropii și tu de Creatorul tău, încercând să-L cauți și să-L înțelegi așa cum este El în integralitatea Sa: blând și plin de bunătate. Dezvoltă-ți totodată o relație de prietenie cu El, căci alegând să stai lângă Dumnezeu nu vei mai duce lipsă de nimic! Îndrăznește să crezi! Există Dumnezeu și El te așteaptă cu brațele deschise! 

4. „Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om; mai bine să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari.” Psalmul 118:8-9 - T.M: Tendința firească a omului atunci când problemele cotidiene îi năpădesc viața este sa se refugieze sau să bată repede în poarta acelora pe care-i consideră mai bine pozitionați social, financiar, politic sau spiritual decât el însuși. O facem cu toții, instinctual și indiferent de rangul social, de capacitatea mentala sau de culoare pielii, în speranța de a procura cat mai rapid răspunsul atât de așteptat pentru rezolvarea problemei prin care trecem; strigând așadar disperați și epuizați de viață după salvatorii noștrii. A cere ajutorul si sfatul celorlalți nu este rău; a-i ajuta pe cei mai mici ca tine deasemenea, dar încrederea și adăpostul nostru de nădejde, și întotdeauna prima opțiune ar trebui să fie Dumnezeu! Întreabă-l mai întâi pe El, cere-i dragostea si Dumnezeu te va iubi ca pe fiul sau fiica Sa. Nimic nu îți va lipsi si te vei delecta în fericire toata viața ta. Pentru ca toate acestea să se întâmple însă, trebuie ca mai întâi să înțelegem și să credem faptul că Dumnezeu este real; chiar daca societatea pagână de astăzi încearcă din răsputeri să ascundă lumii adevărul, negandu-i existența Creatorului, în dorința nefiresc de puternică de a-și valida pornirile și poftele păcătoase. Acolo unde ești, tu alege însă să fi astăzi un emisar al înțelepciunii, și îndrăznind să crezi, pune-L la încercare pe Creatorul tău. Vei vedea mai apoi cu ochii tăi diferența dintre Dumnezeu și oameni.

5.„Neprihănirea oamenilor cinstiți îi carmuiește fără teamă, dar vicleniile celor stricați le aduc pieirea.” Proverbe 11:3: Unul dintre cele mai de temut mecanisme responsabile de îngenuncherea și coruperea Adamului original, atunci când i-a fost furată noblețea și strălucirea divină, a fost infiltrarea în mentalitatea sa neprihănită, a practicii compromisului și a duplicitarismului spiritual. Gustând astfel doar un strop din etherul răutății, omul s-a scufundat adânc sub pâcla groasă și sufocantă a păcatului, în care anturajul rău l-a împins departe de lumina vieții; ca să-i sugă mai apoi precum o lipitoare lacomă fiecare strop de speranța! „Totuși”, ne-a lăsat scris cu literă de lege marele profet Isaia „întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz”. Da, chiar și în aceste vremuri tulburi ale unei lumi măcinate de corupție, și în care manifestarea și proclamarea răutății este învățată la nivel de artă încă de la vârste fragede, Dumnezeu continuă să ne transmită mesajul sau clar și concis, subliniind faptul că fericirea se capătă doar făcând binele și trăind în compania oamenilor neprihăniți. În fapt, analizate atent, nelegiuirea și viclenia ascunse în „șmecheria” de duzină, își vor trăda în cele din urmă adevărata esență, arătându-ne că sunt doar „ambalajele frumoase” ale anturajelor obscure, dar fără niciun conținut de valoare; atracții care mai devreme sau mai târziu ne vor îneca în întuneric. Mergând pe același făgaș al înțelegerii, înțeleptul Împărat Solomon scria acum aproape 3000 de ani poate cea mai frumoasă lecție de viață; sfaturi care răsună încă peste timp și spațiu, și care urmate atent ne vor readuce la standardul și strălucirea caracteristică copiilor lui Dumnezeu, la statutul de Prinți și Prințese ale Cerului. „Păzește-ți inima mai mult decât orice” spunea așadar Solomon, „căci din ea ies izvoarele vieții. Izgonește neadevărul din gura ta; și depărtează viclenia de pe buzele tale! Ochii tăi să privească drept, și pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă, și toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta nici la stînga, și ferește-te de rău.” Proverbe 4:23-27. Așa să ne ajute Dumnezeu și pe noi astăzi!