TEORIA CONSPIRAȚIEI PRIVITOARE LA ANIHILAREA LUI
EMINESCU!
Un jurnalist şi compozitor născut la Galaţi, Grigore Ventura, este bănuit că ar fi
fost pus să-i însceneze lui Eminescu nebunia şi să-l dea pe mâna poliţiştilor
şi a medicilor. În complot s-ar fi implicat Maiorescu, Slavici şi
alţi „apropiaţi” ai poetului. Data de 28 iunie 1883 a fost o zi fatidică pentru
destinul poetului Mihai Eminescu.
Redactor-şef şi jurnalist la ziarul „Timpul”,
oficios al Partidului Conservator,
Eminescu a fost înlăturat din funcţie în acea zi şi închis la ospiciul doctorului Şuţu, de pe Strada
Plantelor din Bucureşti. Verdictul oficial a fost nebunia, care-l lovise subit
pe marele poet! „Timpul, organul
Partidului Conservator, are ca director răspunzător pe d. Mihail Paleologu, cu
începere de ieri. D. Mihail Eminescu, şef redactor al Timpului şi unul dintre
cei mai distinşi poeţi şi publicişti români, tânăr înzestrat c-un talent şi c-o
inimă şi mai deosebitã, a fost atins în mod subit de o boală gravă. Dorim o
completă şi repede însănătoşire a confratelui nostru.”, anunţa „Timpul” pe 3
iulie 1883. Analizând cazul, academicianul Eugen Simion arată că, într-adevăr, Eminescu suferise o cădere
nervoasă cauzată de programul încărcat şi de suprasolicitarea de la ziarul
„Timpul”, dar şi a problemelor întâmpinate de poet şi că este posibil să fi
suferit de sindrom bipolar. Cu toate acestea, majoritatea specialiştilor sunt
convinşi că de această afecţiune au profitat cei care doreau ca Eminescu să
dispară din viaţa publică. Eminescu era un jurnalist temut, care criticase atât
regimul liberal, dar şi anomaliile din societatea românească. Mai mult decât
atât, era un militant pentru unirea tuturor provinciilor româneşti şi era cât
pe ce să zădărnicească o alianţă secretă între România şi Austro-Ungaria. În
aceste condiţii, poetul ar fi fost înlăturat în mod voit. „Pentru a nu-l
martiriza, varianta convenabilă ar fi fost sanatoriul. Internarea din 28 iunie
1883 a fost, în realitate, o arestare mascată, mai odioasă decât una la lumina
zilei. D. Vatamaniuc, cel mai avizat cunoscător al publicisticii eminesciene şi
documentarist de primă mână, afirmă că Eminescu a fost, din nefasta zi, deţinut
politic”, scria Theodor Codreanu în „Eminescu-drama sacrificării”. Se
vehiculează ideea că Eminescu a fost chiar asasinat, administrându-i-se un
tratament mortal cu mercur pentru un sifilis inexistent. Omul care a jucat un
rol esenţial în „capturarea” lui Eminescu şi adâncirea crizei din aceea zi
fatidică de 28 iunie 1883 a fost Grigore Ventura. Acesta era un jurnalist,
scriitor şi compozitor care colabora la „Timpul”. Era un cunoscut al lui
Eminescu şi a fost considerat unealta lui Maiorescu şi a complotiştilor care ar
fi pus la cale, conform părerii unora dintre biografi, internarea lui Eminescu
la ospiciu. Firul evenimentelor din ziua de 28 iunie 1883 a fost analizat în
detaliu. Ziua de 28 iunie 1883 începe la 5.00 dimineaţa pentru poetul Mihai
Eminescu. Se trezeşte şi se ceartă cu Catinca
Slavici, soţia reputatului scriitor şi coleg de muncă al lui Eminescu.
Eminescu, care stătea în gazdă la Catinca Slavici, ar fi vrut să dărâme casa „că-i
umedă şi urâtă”, se arată în scrierile lui Ion
Rusu Şirianu. Catinca Slavici trimite un mesaj rapid lui Maiorescu prin
slujnica sa. „Domnu’ Eminescu a înnebunit. Vă rog să faceţi ceva să mă scap de
el, că e foarte reu”. Maiorescu nu se duce să vadă ce se întâmplă cu
Eminescu. Din contră, se duce direct la sanatoriu şi aranjează ca poetul să fie
închis acolo. Mai mult decât atât, anunţă pe toţi junimiştii, fără să vadă
despre ce este vorba, că Eminescu a înnebunit. Aceste detalii au ridicat semne
de întrebare unor eminescologi. Nicolae
Georgescu, critic, cercetător şi istoric literar, presupune că biletul Catincăi era de fapt o parolă masonică. „Partea stranie a lucrurilor
e că Maiorescu reacţionează ca şi cum momentul crizei trebuia să sosească şi pe
care-l aştepta încă din 23 iunie, când pomeneşte voalat de planul pus la cale
cu acelaşi inginer Simţion. El nu pune nicio clipã la îndoialã „diagnosticul”
Catincăi Slavici, ba îl fixează în jurnal pentru posteritate şi pe baza lui
hotărăşte destinul poetului”, este de părere Theodor Codreanu, istoric literar,
care a studiat evenimentele din 28 iunie 1883. În aceste momente intră în scenă
personajul Grigore Ventura. Jurnalist ca şi Eminescu, acesta colabora cu „Timpul”,
dar mai lucrase sau va colabora şi cu alte publicaţii, precum „L'Orient”,
„L'independance Roumaine”, „Românul”, „Naţiunea”, „Epoca“ sau „Adevărul”.
Eminescu, după conflictul cu doamna Slavici, plecase, după cum arată mărturiile,
pe Podul Mogoşoei, şi se oprise lângă redacţiile „Timpul“ şi „Românul”. Ion
Russu Şirianu precizează că ambele redacţii au fost deja alertate de prezenţa
„nebunului Eminescu”, tocmai de către Grigore Ventura. Biografii citaţi
presupun că Ventura a fost trimis de Maiorescu cu misiunea „de a livra”
mesajul. Poetul Mihai Eminescu este întâmpinat de un redactor de la „Românul”, Iancu Procopiu. Acest Procopiu spune că
Ventura plecase cu „ordine” şi alertase toţi junimiştii de faptul că Eminescu
înnebunise, fără ca poetul să facă nimic ieşit din comun. Unii specialiştii
spun că Ventura se va ocupa ulterior ca Eminescu să facă şi ceva ieşit din
comun, pentru a justifica internarea. Poetul era chinuit de căldură,
insomnii şi mai ales epuizat de munca de la ziar. Totodată, avea probleme
cauzate de scandalurile care înconjurau Societatea Carpaţi”. Pe fondul
sindromului bipolar, Eminescu a făcut, pe 28 iunie 1883, o criză. Theodor
Codreanu şi Nicolae Georgescu cred însă că această criză i-a fost provocată sau,
mai precis, că poetul ar fi fost aţâţat să se dea în spectacol. Iar cel care
s-a ocupat de acest lucru ar fi fost Grigore Ventura. Acest personaj s-a
întâlnit cu Eminescu la Capşa, unde
au luat masa. Grigore Ventura îi povesteşte lui Alexandru Ciurcu, cel care-şi va publica memoriile şi va aminti
acest episod, că s-a aşezat la masă cu Eminescu şi că, la un moment dat, poetul
a scos un pistol, ar fi ameninţat-o fără motiv pe soţia patronului şi ar fi
spus că trebuie să-l împuşte pe rege. Acelaşi lucru îi spune Ventura lui Procopiu,
afirmând că Eminescu „avea pistolul mare în mână” şi dorea să-l împuşte pe rege
şi îi critica pe liberali. Ciurcu spune în memorii că, în loc să-l tempereze pe
poet, Ventura îl duce pe Eminescu direct la palat cu pistolul, instigându-l
să-l omoare pe rege. Nu îl găsise la palat pe rege, aşa că l-a trimis pe
Eminescu la o baie la Mitraşewski.
Pentru Theodor Codreanu, dar şi pentru istoricul Şirianu, baia a fost, de fapt,
capcana întinsă de Ventura poetului. Acolo, bănuieşte Codreanu, Eminescu a fost
închis, în timp ce Ventura a chemat poliţia şi infirmierii. Toate
acestea sunt relatate în procesul-verbal încheiat de comisar la ora 19.00.
Ajunşi împreună la baie, îşi face apariţia şi Constantin Simţion, pe care comisarul îl consemnează în mod
deosebit. De ce? Oare nu fiindcă era pionul central al lui Maiorescu şi fiindcă
el, de fapt, coordona planul? Cele „opt ore” de baie atestă interesul pentru
mistificare şi pentru furnizare a unor dovezi de „nebunie” (...). Admiţând lunga
prezenţă a poetului la baie, se elimină poveştile lui Ventura. Totuşi, Ventura
şi-a avut rolul său în acea zi, încurcând planul lui Maiorescu. Acesta îl va
numi, în jurnal, „indiscretul ticălos”, dar îl va include în evoluţia
ulterioară a destinului eminescian.”, scria Theodor Codrescu. Astfel, Mihai
Eminescu a fost dus legat şi tranchilizat la sanatoriu. Când Codreanu afirmă că
Ventura a încurcat planurile lui Maiorescu, se referea la faptul că jurnalistul
şi scriitorul respectiv executa de fapt acelaşi plan de anihilare a lui
Eminescu, dar cu alte metode decât cele prevăzute de critic. Mai precis,
Ventura reprezenta varianta de rezervă pentru lichidarea Societăţii Carpaţi şi
a lui Eminescu. „Încurcătura” pricinuită de Ventura este ecoul celor două
soluţii de lichidare a Societăţii Carpaţii: cea „paşnică” - Maiorescu-Sturdza, şi cea cu violenţe
şi arestări - C. A Rosetti. Ventura
ar fi fost în slujba celei din urmă. În ochii lui Ventura, poetul apare ca un
violent zurbagiu în discursuri şi fapte, gata să-l împuşte pe rege. Oare
faimosul „revolver” n-a fost introdus în circuit de acest informator al
serviciilor secrete?”, se întreba Codreanu în „Eminescu - drama sacrificării”.
Grigore Ventura s-a născut la 1840 în Galaţi. Avea 43 de ani atunci când a fost închis Eminescu la
ospiciu. Ventura provenea dintr-o familie foarte bogată din Covurlui. A fost compozitor, scriitor,
dramaturg şi jurnalist. Este renumit pentru piesele de teatru scrise, cu
accente patriotice, precum „Curcanii”
sau „Traian şi Andrada”. A fost
profesor la Conservatorul din Bucureşti
şi este cunoscut pentru compoziţiile muzicale tot cu un caracter patriotic,
precum „Doi ochi” sau „Hora de la Griviţa”. Viaţa lui Grigore
Ventura este demnă de scenariul unui film. Iniţial, a urmat dreptul la Universitatea din Berlin. Ulterior, s-a ocupat, paradoxal, cu agricultura. A rătăcit
întreaga avere a părinţilor şi s-a apucat de scris, de compus şi de jurnalism.
Ar fi murit în 1909, de la o banală bătătură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu