CARTEA PROFETULUI IEREMIA - STUDIU PRACTIC!

CARTEA PROFETULUI IEREMIA - STUDIU PRACTIC!

1.Ieremia, Profetul înlăcrimat

Introducere: Cartea profetului Ieremia se găseşte după cartea profetului Isaia, înainte de cea a Plângerilor, tot a lui Ieremia, şi înainte de profetul Ezechiel. Ieremia a trăit cu 100 de ani mai târziu după Isaia. Dacă prin Isaia s-a reuşit salvarea Ierusalimului din mâinile Asiriei, prin Ieremia nu s-a reuşit salvarea Ierusalimului din mâinile Babilonului... din cauza răutăţii lui. Prin Isaia naţiunea a fost cruţată (mesaj primit), prin Ieremia (mesaj respins), naţiunea este nimicită. Cuprinde 52 de capitole ultimul fiind, se pare, epilogul propriului său secretar, Baruc, după alţii al preotului Ezra şi este urmată de altă scriere a sa, „Plângerile lui Ieremia” în care autorul lamentează soarta cetăţii căzute, Ierusalimul, la invadarea căruia el a fost martor ocular. Această carte a unui profet „mare” datorită lungimii scrierii sale îşi primeşte numele de la autorul ei identificat de la bun început prin „cuvintele lui Ieremia”. Cap.1, vers.1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin. Ieremia - doar un copil - nici măcar un tânăr! Numele lui Ieremia înseamnă „Iehova (Domnul) întemeiază”, „rânduieşte”, în sensul de „a pune temelie”, „a fonda”. Putem vedea că în ciuda tinereţii sale (unii aproximează că ar fi avut vreo 20 de ani când a fost chemat de Domnul să-i slujească - o vârstă foarte „nepotrivită” pentru cultura acelei vremi să intri în slujba Domnului!), Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce-i fondează, rânduieşte, şi „ordinează” lucrarea profetică atribuindu-i o autoritate spirituală incontestabilă. La chemarea lui în slujba profetică de către Domnul Dumnezeu, Ieremia răspunde spunând că este doar un „copil”. 1:4-8 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor. Eu am răspuns: Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil. Dar Domnul mi-a zis: Nu zice: Sunt un copil,' căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, - zice Domnul. - Apostolul Ioan în prima sa epistolă (1Ioan 2:12-14) ne arată că existau trei categorii de vârstă, iar noi ştim din cultura vremii că cei denumiţi „copilaşi” erau în jur de 20-30 de ani. Într-adevăr, Ieremia se pare că a fost foarte fraged pentru a fi profet, şi totuşi Dumnezeu l-a chemat şi l-a investit cu autoritate. Despre cât de mulţi pastori şi preoţi ordinaţi astăzi se poate spune acelaşi lucru? Fără acest aspect esenţial, aceştia se găsesc în impostură. Chiar dacă s-au pregătit la seminar ca să devină „reprezentaţii” lui Dumnezeu, s-ar putea ca Acesta să nu-i fi chemat!

Cine este autorul? Cartea posedă un puternic caracter autobiografic. Ieremia se remarcă prin a ne reda detalii din viaţa lui pe care niciun alt profet nu ni le oferă ca el. Astfel, vorbeşte despre lucrarea sa, despre reacţiile ascultătorilor săi, despre încercările şi prigoanele prin care trece şi despre simţămintele şi trăirile sale personale. A-l citi este de folos tuturor celor ce se implică în lucrarea de slujire a Bisericii, multe din experienţele lui Ieremia potrivindu-se lor! Ier.1:4-5 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” Predestinarea în slujirea lui Dumnezeu (în lucrare) - un concept demn de reţinut. Cartea lui Ieremia este profeţia unui om chemat de tânăr de către Dumnezeu şi predestinat lucrării mai înainte de a se naşte. Lucrul acesta poate să conducă la o serie de deducţii folositoare nouă: dacă Dumnezeu te-a înzestrat şi te-a rânduit să devii un lucrător al Său nu mai contează aşa de mult dacă alţii te remarcă, te îngăduie să le slujeşti, sau te numesc în postul de unde să-ţi exerciţi influenţa; dacă alţii ţi se opun şi nu te apreciază, chiar luptă din răsputeri să nu ajungi acolo, dacă Dumnezeu te-a destinat acelei lucrări, opoziţia lor este zadarnică. În cele din urmă Dumnezeu te va ridica să ocupi acea poziţie; dacă te crezi incapabil şi incompetent să-ţi faci lucrarea ta pentru Dumnezeu (şi eşti ne spune Pavel), va fi de o mare încurajare să ştii că nu ai venit din proprie iniţiativă, ci El te-a chemat, El te sprijină şi El îţi dă autoritatea de a-l reprezenta. Ne mai amintim de vreun astfel de exemplu de slujitor al lui Dumnezeu? Care este acesta, sau aceştia? Găsim în Biblie că la fel au fost: Isaia - Isaia 49:1 „Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei. Ioan Botezătorul -  Luca 1:76: „Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui ...” Apostolul Pavel -  Gal. 1:15-16: „Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om ...” Dacă Dumnezeu nu a rânduit şi nu a chemat El Însuşi un om să-i slujească, echipându-l ca atare cu toate darurile şi talentele necesare, nimeni şi nimic nu-l poate forma pe acela, nici seminariile teologice, nici chiar hirotonisirile preoţeşti cele mai alese, sau ordinările protestante. În cuvintele lui Martin Luther, acestea „nu sunt decât mâini goale puse pe un cap gol!”

Locul de provenienţă al profetului: Ieremia care a fost atât profet cât şi preot a fost fiul preotului Hilchia, altul decât cel ce a descoperit cartea Legii pe vremea lui Iosia (deşi unii presupun exact acest lucru!). Provine din sătucul Anatot, un fel de reşedinţă provincială a tagmei preoţeşti, (1:1) sat numit astăzi Anata, găsit la aprox. 4-5 km nord-est de Ierusalim, totodată una dintre cetăţile de adăpostire din tribul lui Beniamin. Ca o pildă pentru regatul lui Iuda Ieremia a rămas necăsătorit (16:1-4). 1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. Să nu-ţi iei nevastă, şi să n-ai în locul acesta nici fii nici fiice! 3. Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele cari-i vor naşte, şi despre taţii lor cari le vor da naştere în ţara aceasta: 4. vor muri doborâţi de boala rea. Nimeni nu-i va plânge, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.”

„Secretarul” lui Ieremia - Baruc: Ieremia a fost asistat în lucrarea sa profetică de un scrib pe numele de Baruc căruia uneori i-a dictat şi i-a dat în grijă mesajele şi scrierile sale profetice. 32:13-15: „ Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme! Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iarăşi se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii, în ţara aceasta.” Ceea ce constituie o extraordinară profeţie a revenirii în ţară după captivitatea babiloniană. 36:4: Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-o carte după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul. 36:32: Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea. Baruc care înseamnă „cel binecuvântat” este fiul lui Neriia, provenind dintr-o importantă familie a Iudeii. Baruc este cel care de la un balcon a citit cu voce tare cuvintele profeţiei lui Ieremia într-o zi de postire, şi după care le-a citit şi conducătorilor de la curtea regelui provocând o mare tulburare. Atunci împăratul Ioiachim a luat cartea şi a tăiat-o cu briceagul unui logofăt şi a aruncat-o în foc (Ieremia 36:23). Împreună cu Ieremia au trebuit să se ascundă şi să rescrie un alt sul (un efort deloc neglijabil în vremurile acelea!) la care au mai adăugat şi alte cuvinte împotriva Iudeii şi împăratului. În timpul asediului lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului, lui Baruc i-a fost dat spre păstrare sulul care conţinea titlul de proprietate al terenului pe care l-a cumpărat Ieremia. (Ier.32:12). Fiind acuzat de duşmanii lui că-i favorizează pe caldeeni a fost aruncat în închisoare, alături de Ieremia unde a rămas până la căderea Ierusalimului. A murit probabil în Babilon.

Despre personalitatea lui Ieremia: Ştim că Dumnezeu este cel ce a modelat personalitatea celui ce scrie. Tot El l-a făcut pe Pavel să fie omul care El a vrut să fie. De aceea atunci când autorul atingea punctul pe care Dumnezeu îl dorea, El direcţiona şi controla voinţa liberă a acestuia astfel încât omul să scrie cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele erau ale omului lui Dumnezeu, dar viaţa acestuia era a (aparţinea) lui Dumnezeu. Putem spune că literalmente Dumnezeu şi-a ales cuvintele din viaţa fiecărui autor al Cuvântului Său scris, le-a cules din vocabularul lor, le-a colorat cu trăirile acestora şi apoi le-a transmis prin personalitatea lor. Cuvintele erau ale omului Său, dar viaţa omului era atât de influenţată de El încât reda literar cuvintele Lui. De aceea, putem spune, cartea Ieremia este scrisă de om, dar este şi scrisă de Dumnezeu. Ambele afirmaţii sunt corecte. David a mărturisit: 2 Samuel 22:2: Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvântul Lui este pe limba mea. De asemenea Petru ne spune că oamenii folosiţi de Dumnezeu în scrierea Cuvântului Său n-au vorbit de la ei ci au fost mânaţi de Duhul Sfânt (2Petru 1:21). Ei erau autori, nu doar „secretary”. Se elimină ipoteza „dictării automate”. L-au scris având amprenta personalităţii lor, dar fără să nuanţeze cu nimic conţinutul cuvintelor deoarece personalitatea lor era atât de propice comunicării lor. Când citim pe Ieremia, putem să-i simţim durerea sa profundă. Când citim pe un Amos aproape că simţim căldura focului judecăţii. Personalitatea oamenilor folosiţi de El în păstrarea cuvintelor Sale reiese din fiecare colţ al Scripturii. Cartea profetului Ieremia conţine o experienţă foarte vie - trăirea intensă de către un om a crezurilor sale. Ieremia nu este profetul care apare din neant având o faţă ca de cremene şi care cu o voce tunătoare declară, „Aşa vorbeşte Domnul!!” (fulgere şi scântei). Nu, el simte ce spune şi-şi trăieşte profund mesajul! Pentru a transmite un dur mesaj de judecată Dumnezeu a ales un om ce avea o inimă de mamă, o voce tremurândă, ca de copil şi nişte ochi înlăcrimaţi de tată. Acesta nu a fost omul puternic, ca Ilie, elocvent ca Isaia, serafic ca Ezechiel, ci unul timid şi plăpând, întotdeauna conştient de slăbiciunea lui, cerşind milă şi înţelegere, vrând tot timpul să cunoască o dragoste de care n-a avut parte niciodată. Acesta a fost vasul prin care Cuvântul lui Dumnezeu a venit la acel neam stricat şi înrăit. Ieremia este denumit de unii „profetul tânguitor”. Sau, care plânge. El este omul care a transmis Iudeii un mesaj de o asprime deosebită însă cu o atitudine de blândeţe şi de dragoste, de asemenea neobişnuită. Nimeni să nu-şi închipuie că poate pronunţa ca Ieremia asemenea judecăţi asupra oamenilor, dacă mai întâi nu demonstrează aceleaşi sentimente pentru soarta lor ca şi Ieremia! Cât de adevărat este faptul acesta. Să vrea să predice ca Ieremia, fără să fie zdrobit ca Ieremia în inima lui pentru soarta celor cărora le vorbeşte, aşa ceva nu se cade în lucrarea Evangheliei. Este îngrozitor să vezi un tânăr vorbind cu uşurinţă despre iad, păcat şi judecata lui Dumnezeu unor oameni care se află pe o cale care-i duce acolo, şi care să nu fie pur şi simplu „distrus” în inima lui din pricina destinului înfiorător spre care acei oameni se îndreaptă grabnic. Lui Ieremia i-a păsat enorm unde mergeau aceştia după cum ne arată pasajele acestea: 9:1: O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! 13:17: Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns, pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 14:17:  Spune-le lucrul acesta: ,Îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.  Ce simţim pentru oamenii cărora le împărtăşim credinţa noastră, le „spunem Evanghelia”, este o întrebare care trebuie să ne urmărească în permanenţă. Ieremia a plâns pentru pedeapsa care el ştia sigur că se va abate asupra compatrioţilor lui. Nu ştim noi sigur că dacă nu-l primesc pe Iisus Hristos oamenii merg în iad? De asemenea, Iisus a plâns pentru soarta cetăţii, iar Pavel a mers până acolo încât să vrea el să fie blestemat de Dumnezeu pentru ca iudeii lui să fie mântuiţi! De ce nouă ne pasă atât de puţin? Romani 9:1-3: Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Simţim noi la fel ca aceştia, sau facem o slujbă lipsită de pasiune, de convingere, şi rămânem nepăsători faţă de soarta celor cărora le vorbim? În acelaşi timp ştiu că unora le este mai uşor să jelească decât să evanghelizeze pe alţii... dar dacă le pasă cu adevărat, o vor demonstra mergând să-i evanghelizeze pe aceia. Un alt teren unde se vedem cât de mult ne pasă de cei cărora le spunem evanghelia se găseşte înaintea lui Dumnezeu când ne rugăm pentru ei. Dovedim noi în rugăciune că într-adevăr vrem mântuirea unora? Par lui Dumnezeu convingătoare sentimentele pe care le avem faţă de pericolul ca aceştia să intre în veşnicie fără mântuire, faţă de pericolul real ca aceştia să meargă într-un iad în care noi susţinem tare că credem? Dacă nu punem inimă în mesajul nostru înseamnă a-l dezbrăca de putere şi a-l considera nevrednic să fie ascultat. Ieremia şi-a scăldat în lacrimi durele sale profeţii, iar Duhul Sfânt le foloseşte acum pentru toate epocile Bisericii învăţându-i pe toţi creştinii să le pese sincer de cei nemântuiţi. Cum putem obţine această compasiune: Aceasta este pecetea divinităţii ei. Ungerea predicatorului îl pune pe Dumnezeu în evanghelie. Fără ea, Dumnezeu este absent, iar evanghelia este lăsată pe seama forţelor pe care inventivitatea umană, interesul sau talentele oamenilor i le pot desemna pentru a o împuternici şi pentru a-i proiecta înainte doctrinele. Prezenţa acestei ungeri asupra predicatorului creează tulburarea şi fricţiunea din multe adunări/biserici. Aceleaşi adevăruri care au fost predicate în stricteţea literei, nu au făcut nici un fel de valuri şi nu au cauzat nici un fel de durere sau vreo impresie de viaţă. Totul este liniştit ca un cimitir. Apare atunci un alt predicator, iar asupra acestuia se găseşte această influenţă misterioasă; atunci litera Cuvântului este aprinsă de către Duhul, undele unei mari mişcări pot fi simţite; aceasta este ungerea care pătrunde în conştiinţă şi o trezeşte şi care frânge inima. Propovăduirea fără ungere duce la împietrire, face ca totul să devină uscat, steril şi arid. Într-un cuvânt, omoară. Această ungere, nu este un dar necondiţionat, inalienabil. Ea este condiţionată, iar prezenţa ei este perpetuată şi sporită prin acelaşi proces prin care şi-a procurat-o la început: şi anume, printr-o rugăciune neîncetată lui Dumnezeu, şi prin dorinţe pasionate după Dumnezeu, evaluând-o şi căutând-o cu ardoare neobosită, socotind orice altceva, o pagubă şi un eşec în lipsa ei. În ce fel şi de unde vine această ungere? Direct de la Dumnezeu ca răspuns rugăciunii. Doar inimile care se roagă sunt umplute cu acest sfânt ulei. Doar buzele ce se roagă sunt unse cu această ungere divină. Doar rugăciunea multă este preţul ungerii propovăduirii... A le vorbi oamenilor din partea lui Dumnezeu este un lucru mare, însă a-i vorbi lui Dumnezeu pentru oameni, este şi mai mare. Cel ce n-a învăţat cum să-i vorbească bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu le va vorbi niciodată bine şi cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu. Pildă: Se spune că evanghelistul Dwight L. Moody lăcrima de fiecare dată când vorbea de iad. Nu putea aşa pur şi simplu să-l pomenească în propovăduirea lui fără să fie profund mişcat. La fel Ieremia a fost un om caracterizat de simţăminte şi trăiri faţă de soarta poporului său. La fel ar trebui să fim şi noi! Unii presupun că Ieremia a plâns exact în acel loc unde se găseşte stânca Golgotei. Locul căpăţânii. Sunt multe paralele care se pot trasa între simţămintele lui Ieremia cauzate de nimicirea Ierusalimului şi cele ale Domnului Isus Hristos care a prevăzut că împietrirea lor le va aduce încă o judecată, cea din anul 70 Anno Domini. Profetul tânguitor este o umbră vie a Mântuitorului, iar noi ar trebui să ne amintim că atunci când Isus a privit la noroade, le-a văzut risipite şi fără păstor şi i s-a făcut milă. Aşa ar trebui să ni se facă şi nouă, ca urmaşi ai Lui!

2.Ieremia, Profetul persecutat

Despre structura/aranjarea cărţii - ea este oarecum „neîngrijită”!? Cartea lui Ieremia se remarcă prin lipsa unei ordini precise a capitolelor şi a lipsei a unei cronologii a evenimentelor. Se pare că el a urmărit un efect prin a colecta informaţiile care să sublinieze temele importante ale ei. Alţii pun această „dezordine” pe seama intenselor sale trăiri emoţionale. Cartea lui Ezechiel stă în puternic contrast cu cea a lui Ieremia, acesta aranjând cronologic toate evenimentele pe care le relatează.

Ieremia este un profet foarte citat. Vechiul Testament şi Noul Testament îl citează de mai multe ori pe profet: Vezi: 1) Daniel 9:2 (25:11,12; 29:10); 2) Matei 2:18 (31:15); 3) Matei 27:9 (18:2; 19:2,11; 32:6-9); 4) 1 Cor. 1:31 (9:24); 5) 2 Cor. 10:17 (9:24); 6) Evrei 8:8-12 (31:31-34); şi 7) Evrei. 10:16,17 (31:33,34).

Mesajul lui Ieremia: Ieremia a avut o lucrare care s-a îndreptat în principal către propriul său popor, locuitor al Iudeii, dar care uneori a vorbit şi altor naţiuni. Însă, în primul rând a apelat la compatrioţii lui să se pocăiască evitând judecata lui Dumnezeu trimisă prin intermediul unui năvălitor străin (vezi, cap. 7) - şi anume haldeeni, sau babilonienii (Imperiul Babilonian). Ieremia 7: 1 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului: 2 Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta, şi spune: Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi barbaţii lui Iuda, cari intraţi pe aceste porţi, ca sa vă închinati înaintea Domnului! 3 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. 4 Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: ,Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului! 5 Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, 6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din vecinicie în vecinicie. 8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, cari nu slujesc la nimic. 9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tamâie lui Baal, mergeţi dupa alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi!... 10 Şi apoi veniţi sa vă înfătişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: Suntem izbaviţi!'... ca iaraşi să faceti toate aceste urâciuni! 11 ,Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari înaintea voastră?' ,Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! 12 ,,Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel! 13 Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis de dimineaţă, şi n'aţi ascultat, fiindcă v'am chemat şi n'aţi răspuns, 14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo. 15 Şi vă voi lepăda dela Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim! 16 Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta! 17 Nu vezi ce fac ei în cetătile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? 18 Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. 19 Pe Mine Mă mânie ei oare? zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor? 20 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde, şi nu se va stinge ... Ier.1:13-15: Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: Ce vezi? Eu am răspuns: Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte. Şi Domnul mi-a zis: De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării. Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui dejur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda. Observaţi că le-a proorocit cu precizie câţi ani de robie va interveni în istoria lor - 70 de ani!

„Diplomaţia” lui Ieremia: Odată însă ce invazia a devenit certă şi după ce Iudea a refuzat să se pocăiască, Ieremia i-a implorat să nu se opună invadatorului babilonian pentru a evita distrugerea lor completă (cap.27). Un gest de o rară diplomaţie, dar care este interpretat greşit. Pentru aceasta i-a chemat şi pe delegaţii altor neamuri pe care i-a sfătuit să-l asculte şi să se supună Babilonului (cap.27) prevăzând judecata lui Dumnezeu asupra mai multor neamuri (25:12-38; cap.46-51).Totuşi nici Ieremia nu îi abandonează în întunericul Zilei Domnului ci după prezicerea celor 70 de ani de robie babiloniană (25:9-12), el prevede un viitor strălucitor rămăşiţei pe care Domnul o va păstra: Ieremia 23:3-8: Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, în cari le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor, şi vor creşte şi se vor înmulţi. Voi pune peste ele păstori cari le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră! De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel! Ci se va zice: Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara dela miază noapte şi din toate ţările în cari îi risipisem! Şi vor locui în ţara lor. Ieremia 33:15-22: În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară. În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: Domnul, Neprihănirea (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră. Căci aşa vorbeşte Domnul: David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. Nici preoţii şi Leviţii, nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi cari să aducă arderidetot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare, şi să aducă jertfe în toate zilele! Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel: Aşa vorbeşte Domnul: Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua, şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David, aşa încât să nu mai aibă fii, cari să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legământul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Îmi fac slujba. Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David, şi pe Leviţii, care-Mi slujesc.

Pedepsirea Iudeii demonstrează eficienţa iubirii de Tată a lui Dumnezeu. Vreau să spun că atunci când păcatul îi lipseşte de simţiri pe copiii lui Dumnezeu, Acesta intervine cu pedepse aspre care să-i readucă la simţiri. Profeţia lui Ieremia ne arată că de fapt Tatăl este cel ce suferă cel mai mult în procesul disciplinei.

Context: Cuvintele de deschidere ale cărţii reprezintă cheia înţelegerii acestei profeţii pentru că ele dezvăluie fundalul istoric şi împrejurările tragice în care Ieremia a trudit. Este obiceiul profeţilor de a-şi data singuri profeţiile în acest fel, raportându-le la vremea regilor în care au trăit, iar dacă noi vrem să le înţelegem trebuie să cunoaştem contextul în care au vorbit. 1:1-3: Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin. Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui, şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.

Vremuri grele urmau să vină asupra Iudeii în timpul lui Ieremia. Cu un secol mai înainte Israelul fusese complet nimicit şi dus în robia asiriană. Din păcate, Iuda nu a învăţat nimic din soarta tragică a regatului frate şi a continuat în apostazia ei care i-a adus în cele din urmă un necaz similar. Năvălirea şi robia babiloniană de 70 de ani.

Când a proorocit? Perioada lucrării sale se întinde pe durata a aproape 50 de ani, de la al 13-lea an de domnie a lui Iosia (627 î.H.) după cum el însuşi precizează în vers. 1, până după luarea Ierusalimului de către Babilon în 586 î.H. (Ier. 39,40,52). După anul 586 Ieremia a fost obligat să se alăture rămăşiţei care s-a refugiat în Egipt. Este posibil ca el să mai fi profeţit până în 570 şi avem un comentariu rabinic care susţine că atunci când Babilonul a invadat Egiptul între 568-567 Ieremia a fost dus ca rob în Babilon. De aceea este posibil ca în jurul anului 561 el să fi fost în stare să scrie capitolele de încheiere ale cărţii când împăratului lui Iuda Ioiachim, prizonier în Babilon, i-a fost redată demnitatea (52:31-34). Dacă mai era în viaţă, Ieremia ar fi avut vârsta de 85-90 ani.

Fundalul istoric: Detaliile vremii lui Ieremia sunt descrise în 2 Regi 22-25 şi 2 Cronici 34-36. Profeţiile lui Ieremia ne oferă descrieri ale păcatelor poporului său, ale năvălitorului pe care-l va trimite Dumnezeu, a efectelor asediului, ale nenorocirilor invaziei. Profeţiile sale au fost făcute în timpul ultimilor 5 regi ai Iudeii: Iosia 640-609 î.H., Ioahaz 609 î.H. (2Regi 23:30-31), Eliachim sau Ioiachim 609-598 î.H., Ioiachin 598-597 î.H.(2 Regi 24:8), şi Zedechia 597-586 î.H.. Observaţi că Ieremia a menţionat doar trei dintre aceşti regi, Ioahaz care a domnit doar trei luni şi Ioiachin, tot trei luni, fiind trecuţi cu vederea. Nu i-a considerat vrednici de menţiune, fiind doi regi răi. Nici Zedechia a cărui fii au fost omorâţi de babilonieni înaintea lui şi căruia i-au scos ochii, nu a fost mai bun. De fapt, acesta s-a dovedit un caracter slab, un om schimbător şi nehotărât. Întâi, se supune Babilonului apoi, cere ajutorul Egiptului pentru a se opune lui. Ultimii regi ai Iudeii au fost o ruşine! Spre deosebire de vremea lui Isaia, puterea dominantă în lume nu era Asiria, ci Babilonul... În momentul acela se dădea o întrecere cu trei concurenţi la supremaţia internaţională: Asiria, Babilonul şi reînviatul Egipt. Timp de vreo 300 de ani Asiria cu capitala în nordul văii Eufratului şi Tigrului, Ninive, care a dominat lumea cunoscută pe atunci, şi-a accelerat căderea. Babilonul, aflat în partea de sud a aceleiaşi legendare văi îşi începuse ascensiunea imbatabilă. Egiptul la rândul lui care în urmă cu o sută de ani era o mare putere începea din nou să-şi arate ambiţiile de dominaţie. Dintre toate, pe la mijlocul vremurilor lui Ieremia, Babilonul este cel ce a ieşit câştigător în această competiţie. Babilonul a umilit Asiria (607) şi a zdrobit Egiptul (cu doi ani mai târziu) în bătălia de la Carchemiş şi timp ce 70 de ani a dominat lumea. Tot în această perioadă de timp şi iudeii au fost captivii acestui imperiu. Dintre toate naţiunile pe care şi le-au supus, cucerirea Iudeii le-a necesitat babilonienilor vreo 3 faze diferite (ceva asemănător cu cucerirea Daciei de către Roma!). Condiţia spirituală a Iudeii era una de flagrantă idolatrie. Împăratul Ahaz care l-a precedat pe fiul lui Ezechia, un rege reformator bun, pe vremea profetului Isaia a pus bazele unui ritual idolatru al jertfirii copiilor zeului Moloh în valea Ben-Hinnom-ului, din afara Ierusalimului. Despre acest ritual monstruos am mai vorbit cu ocazia studiului asupra cărţii lui Isaia. Valea Hinnom-ului a ajuns să fie ilustraţia geografică a adevăratului iad, şi se pare că „ghehena” este traducerea grecească a numelui ei evreiesc. De aici vine şi cuvântul „gheenă” (groapa de gunoi). Ezechia a introdus reforme şi a condus stârpirea acestui ritual (Is. 36:7), dar Manase, fiul acestuia, a perpetuat ritualul şi a sporit idolatria ce a continuat până în vremea lui Ieremia (7:31; 19:5; 32:35). 7:30-31: Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte. 19:5: Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte. Iudeii venerau zei canaaniţi ai fertilităţii prin relaţii sexuale iresponsabile iar copiii rezultaţi din acestea erau sacrificaţi lui Moloh ca să binecuvânteze pământul cu roade. Valea Ben-Hinomului era locul unde se ţineau aceste ritualuri scârboase şi de asemenea locul unde se depuneau oasele victimelor, un fel de groapă comună. De aceea, locul a primit această conotaţie nefastă iar priveliştea dezolantă a fumului care se înălţa continuu spre cer a inspirat imaginea Nou Testamentală a iadului. Mulţi se închinau în acelaşi timp şi la „împărăteasa cerurilor, Astarteea” (Ier.7:18): Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. Reformele lui Iosia care au atins apogeul în 622 î.H. au dus într-adevăr la înlăturarea externă a unora dintre cele mai repulsive practici idolatre, dar nu a reuşit să ducă şi la înlăturarea idolatriei din inima locuitorilor Ierusalimului şi Iudeii. Astfel, după un răgaz scurt păcatul a înflorit din nou în regatul de sud. Prefăcătoria religioasă, necinstea, adulterul, nedreptatea, cruzimea faţă de cei neajutoraţi, lipsiţi de apărare, au caracterizat vremurile profetului Ieremia.

Profetul persecutat: Aş spune că profetul Ieremia a avut parte de 40 de ani, nu de lucrare, ci de permanent conflict. Ier.15:10: Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată tara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi ma blestemă! Ier. 20:8: Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: Sâlnicie şi apăsare! Aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. Nimeni nu i-a luat în seamă avertismentele ci a fost mai degrabă persecutat şi umilit. Vedem puţin mai încolo cum Ieremia a fost ameninţat, judecat, pus în butuci, forţat să fugă dinaintea împăratului, public umilit de un profet fals şi aruncat într-o groapă.

Un profil al curajului - „plângerile” lui Ieremia sunt făcute lui Dumnezeu, nu omului! Omul acesta este un exemplu de curaj şi neînfricare în proclamarea adevărului unui popor înrăit şi împotrivitor să-l primească. Unii pot însă arăta cu degetul momentele în care Ieremia a ezitat să intre în lucrare, când a vrut să fugă, să dea înapoi, şi a tremurat de frică. Totuşi ceea ce trebuie remarcat este că în fiecare dintre aceste momente Ieremia se găseşte în prezenţa lui Dumnezeu, şi nu a oamenilor.Îl vedem într-adevăr copleşit de măreţia lucrării sale, de povara mesajului de judecată însărcinat să-l ducă evreilor, zdrobit de profunde sentimente de nevrednicie şi neputinţă. Însă tocmai ceea ce alţii se grăbesc să critice este remarcabil la Ieremia fiindcă întotdeauna aceste trăiri îl arată prosternat înaintea lui Dumnezeu, singurul care putea să-l sprijine. De partea cealaltă, de fiecare dată când iese din prezenţa lui Dumnezeu pentru a veni înaintea oamenilor să le aducă Cuvântul Său, Ieremia este dârz, îndrăzneţ şi neînfricat în faţa ameninţărilor şi persecuţiilor lor - neînduplecat în afirmarea adevărului. Aceasta este o definiţie adevărată a eroismului. Apoi, în ciuda lipsei rezultatelor, vedem un om care merge înainte, care continuă şi nu renunţă... Şi nouă ne-a fost lansată o singură chemare: să predicăm Cuvântul, la timp şi ne la timp, nu să ne preocupăm de rezultate. Ele revin lui Dumnezeu. Nouă ne revine ascultarea de porunca Lui. Curajul lui Ieremia rezultă şi din maniera necompromiţătoare în care comunică un mesaj de judecată unei naţiuni aflate în culmea puterii ei -- Imperiul Babilonian şi capitalei acestuia, cetatea Babilonului. Îi invită pe preoţii şi mai marii poporului în Valea Ben-Hinomului să asculte o predică, mai mult o pantomimă cu mesaj. Ieremia 19: 1 Aşa a vorbit Domnul: Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ, şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor. 2 Du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe cari ţi le voi spune. 3 Să spui: Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea. 4 Pentrucă M'au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei, pe cari nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. 5 Au zidit şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte. 6 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! 7 În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor, şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. 8 Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi ceice vor trece pe lângă ea, se vor îngrozi şi vor şuera, când vor vedea toate rănile ei. 9 Îi voi face să mănânce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strâmtorării, în care-i vor aduce vrăjmaşii lor, şi ceice vor să le ia viaţa. 10 Să spargi apoi vasul, supt ochii oamenilor cari vor merge cu tine. 11 Şi să le spui: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare. Mesajul acesta îi atrage o aspră prigoană pornită împotriva lui. Ieremia este nu doar „profetul tânguitor” din cauza soartei naţiunii sale, dar şi „profetul persecutat” fiindcă i-a spus adevărul! Cartea conţine multă suferinţă ilustrată amplu prin persecutarea lui Ieremia. Ieremia 11:18-21: Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe cari le urzeau ei împotriva mea, zicând: Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele. - O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea! Deaceea aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, cari vor să-ţi ia viaţa, şi zic: Nu prooroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră! În cap.20 avem o descriere a prigonirii lui de către preotul şi profetul fals Paşhur şi concluzionează amara lui experienţă suferită din pricina Cuvântului lui Dumnezeu (Ieremia este un martir!) 20:18: Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine? 15:15: Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gîndeşte Te că sufăr ocara din pricina Ta! 

Redăm toate încercările şi suferinţele prin care a trecut Ieremia: ameninţări făcute asupra vieţii lui (11:18-23); izolat (15:15-21); pus în butuci (19:14-20:18); arestat (26:7-24); pus la încercare şi provocat de un profet fals (28:10-16); ameninţat cu moartea (36:1-32); întemniţare şi abuz, violenţă (37:15); mort de foame (38:1-6); legat cu lanţuri (40:1); izgonit (42:1-43:4)^. Ier.20:7-10: M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea şi bate joc de mine. Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: Sâlnicie şi apăsare! Aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. Dacă zic: Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui! Iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. -Învinuiţi-l, strigă ei; haidem să-l învinuim! Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el! Ştiţi de ce el nu s-a putut opri a spune adevărul? Pentru că, Cuvântul lui Dumnezeu nu era o informaţie externă; ci a fost ceva interiorizat şi l-a controlat pe Ieremia. El a fost captivat de adevărul lui Dumnezeu, Torah. În ciuda persecuţiei aspre la care a fost supus, observaţi ce spune Ieremia că este Cuvântului lui Dumnezeu pentru el: „ca un foc mistuitor în inima lui, este închis în oasele lui.” Caută să-l oprească, dar nu poate! Firea lui striga de durerea persecuţiei dar Cuvântul lui Dumnezeu pe care el îl ştia nu-i îngăduia să tacă. Ştiţi de ce el nu s-a putut opri din a le spune semenilor lui adevărul? Pentru că Acesta nu era doar o cunoştinţă intelectuală, o masă externă de informaţie, ci era ceva ce şi-a însuşit personal, trăieşte personal, îl stăpânea şi dirija. Ieremia a fost captiv Cuvântului. Într-un prilej, împăratul îi cere să proorocească de bine şi când colo Ieremia pronunţă judecată.

Uciderea profetului Urie. Ieremia a putut să vadă cum Dumnezeu i-a păzit viaţa, un profet pe nume Urie fiind ucis de Ioiachim, după ce acesta a trebuit să trimită o expediţie de aducerea a lui înapoi din Egipt. Ieremia 26:18-24: Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri. L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare? (A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia. Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui, şi toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit, şi s-a dus în Egipt. Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt. Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia, şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) - Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

  Un alt lucru demn de remarcat este planul lui Dumnezeu pentru viaţa lui Ieremia, atât în lucrarea sa profetică cât şi în hotărârea lui de a-i împlini voia lui Dumnezeu în viaţa sa. Ieremia 1: 5 Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor. 6 Eu am răspuns: Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil. 7 Dar Domnul mi-a zis: Nu zice: Sunt un copil, căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. 8 Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, -zice Domnul. - 9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10 Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti. 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Ce vezi, Ieremio? Eu am răspuns: Văd un veghetor. 12 Şi Domnul mi-a zis: Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc. 13 Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: Ce vezi? Eu am răspuns: Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte. 14 Şi Domnul mi-a zis: De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării. 15 Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui dejur împrejur, şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda. 16 Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregei lor răutăţi, pentrucă M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei şi s-au închinat înaintea lucrării mânilor lor. 17 Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. 18 Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă, împotriva întregei ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. 19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul. Ieremia 20:11: Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n'au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita! Ieremia 15:20: Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.