REFLECȚII
BIBLICE! - PARTEA A TREIA
1. „Bucurați-vă
în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune.” Romani 12:12: Analizată atent, remarcăm cu ușurință faptul că în centrul
acestei gândiri divine stă o „tripletă de aur" care nu trebuie să lipsească
din mentalitatea niciunui creștin autentic, și anume: „Bucuria-Răbdarea-Rugăciunea”. Adâncindu-ne mintea în învățăturile
Domnului Iisus, observăm că viața unui creștin autentic este întotdeauna
învăluită în bucuria izvorâtă dintr-o inimă sinceră. Această stare nu este una
fără adresă ci bucuria noastră este ancorată în perspectiva că în curând vom
ajunge acolo unde aparținem de drept, și anume în Împărăția lui Cerurilor; un
loc unde vom fi ființe regale și unde un întreg Imperiu ne așteaptă pentru a
sărbători reîntregirea frumoasei familii a Dumnezeirii. Abordând viața prin această manieră de înțelegere, chiar și atunci
când privește spre necazurile acestei vieți trecătoare un credincios autentic
nu vede în ele strâmtorare, ci mai degrabă oportunități menite să-l pregătească
mental și spiritual pentru Împărăția care stă să vină, dăruindu-ne viața
veșnică. Astfel, răbdător și plin de
bucurie, el intră în procesul de modelare care să-l facă mai bun, mai
credincios și mai drept. Trecând
prin această oportunitate a cizelării caracterului, omul care a înțeles
adevărata credință nu uită să comunice constant cu Creatorul său prin
rugăciune, reglându-și fiecare pas făcut în această lume, în concordanță cu
planul Bunului nostru Dumnezeu. Motivați
de aceste gânduri, să nu uităm nici noi, oriunde vom fi astăzi, să acceptăm cu
bucurie și răbdare încercările cotidiene, căci ele au un scop clar în viața
noastră; și anume să ne pregătească caracterul și mentalitatea pentru viața
eternă petrecută în Slava Dumnezeirii.
2. „Să
aveți o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de
rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să
slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării lor.” 1 Petru 2:12: Trăind
într-o societate ale cărei valori sunt corupte și purtătoare ale unui „adevăr”
duplicitar și cel mai adesea prezentat contorsionat, orice faptă izvorâtă din
inima bună a unui creștin veritabil va fi invariabil privită cu suspiciune și
răutate de către ceilalți, pentru că omenirea zilelor noastre s-a autoeducat în
acceptarea cu brațele deschise a răutății, și respingând ca pe o paria
„bunătatea” veritabilă a lui Dumnezeu. Probabil
că fiecare dintre noi am trecut și încă trecem prin stările de tristețe și
frustrare specifice, generate de lipsa de recunoștință față de bunătatea pe
care am arătat-o din toată inima semenilor noștrii. Cu toate acestea însă, noi trebuie să continuăm să strălucim în
întunericul spiritual al contemporaneității, pentru că Biblia ne învață astăzi
să fim diferiți față de nota comună a societății și să facem doar ceea ce este
bine în această lume. Și care ar fi
logica unei astfel de atitudini? te-ai putea întreba tu, obosit probabil de
pledoaria aproape interminabilă de ironii revărsate din toate părțile precum
torentele reci ale unei toamne acre și fără perspectivă. Răspunsul este unul invariabil și desprins din mentalitatea divină
precum o mostră unică de înțelepciune care din nefericire dispare treptat,
treptat din structura de gandire a unei societăți ascunsă în bula ei de “adevăr
adaptat” după nevoile elitelor; departe de esență, departe de Dumnezeu. De ce să răspundem așadar cu bunătate
tuturor oamenilor? Pentru că văzând consistența vorbelor noastre, și mai ales a
modului în care acestea sunt transcrise în fapte ale bunătății, împărțite
tuturor cu generozitate, oamenii care astăzi ne privesc poate cu suspiciune, să
găsească în vremea cercetării lor o cale spre lumina adevărului! Stă așadar în puterea noastră să facem
diferența, și să fim o călăuza către Cer pentru sufletele pierdute în
întuneric. Acolo unde ești, nu te
lăsa biruit de răutate ci biruiește astăzi răutatea prin bunătate, căci ai fost
făurit să te ridici deasupra tuturor și să fi un punct de referință peste
veacuri; dar asta se poate doar prin sacrificiul de sine.
3. „Omul
credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine
este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” Luca
16:10:
Privind cu atenție și meditând totodată asupra textului pe care străvechea
Carte a lui Dumnezeu îl pune astăzi pe masa analizei noastre, observăm un
element surprinzător, și de cele mai multe ori trecut cu vederea în
mentalitatea lacunară a Bisericii contemporane; anume: „nu oricine zice Doamne, Doamne va
vedea pe Dumnezeu, ci doar aceia care demonstrează apartenența în Împărăția
Cerurilor prin viața lor de zi cu zi, înfăptuind voia Domnului Iisus Hristos în
toate aspectele vieții lor.” Pornind de la această idee, întrebarea
fundamentală pe care ar trebui să ne-o adresăm fiecare dintre noi, este dacă
viața noastră zilnică analizată în cele mai mici detalii și componente ale sale
ne califică să fim cu adevărat catalogați ca și copii ai lui Dumnezeu, sau
dimpotrivă, ne descalifica și ne pun sub acuzarea faptului că ne-am „asumat” pe
nedrept identitatea de creștin. Dacă privind așadar spre propriile vieți ne
regăsim în ipostaza neelegantă în care vorbele noastre nu sunt dublate de fapte
ale credinței, trebuie musai să încearcăm astăzi să facem totul într-un mod
diferit decât până acum. Să ne silim a ne demonstra pocăința și mentalitatea
dumnezeiască în fiecare domeniu al vieții noastre; mai ales în lucrurile mici
și neobservabile (în acele aspecte mărunte care poate nu înseamnă mult pentru
niciunul dintre noi, dar pentru Dumnezeu înseamnă în fapt totul). Gândind și
alegând să avem o astfel de atitudine față de noi înșine, vom răspândi în lume
mireasma inegalabilă a copiilor de Dumnezeu, iar asta ne va califica pentru
poziția de Ambasadori și Administratori destoinici ai Împărăției lui Dumnezeu. Cheia
este la tine! Luminează întunericul spiritual din jurul tău și viața îți va fi
umplută de bucuria și pacea inegalabilă pe care o au doar credincioșii
veritabili.
4. „Bucurați-vă
cu cei ce se bucură; plângeți cu ceice plâng, având aceleași simțăminte unii
față de alții.” Romani 12:15-16: A trăi pentru
ceilalți și a te jertfi pentru cei mai mulți a devenit un mit greu de înțeles
și mai cu seamă de pus în practică pentru generația contemporană ale cărei
metehne de gândire le simțim fiecare dintre noi pâna în prăselele spiritului. Trăim așadar într-o lume fâșneață dar
segregată tot mai mult la nivel post-generațional, o lume dezbinată de ură și
de comparațiile sociale neloiale, filtrate cameleonic ca să „dea bine în ramă”;
o mentalitate prin care societatea își împinge cetățenii în cel mai natural mod
posibil către cultul izolării și egoismului, culmea totul în numele unității și
prosperității. Analizând însă atent,
acest fenomen misterios de identificare cu celălalt, realizăm că „empatia” așa
cum este numită în știință, nu este altceva decât fundația pe care Domnul Iisus
și-a clădit întreaga sa învățătură! În
fapt, unul dintre cele mai frumoase „mecanisme sociale” pe care Dumnezeu l-a dăruit
omului este arta de a fi „empatic”, sau mai simplu spus identificarea afectivă
cu trăirile, emoțiile și sentimentele semenilor săi. „Vă dau o poruncă nouă" ne-a spus El: "Să vă iubiți unii
pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin
aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii
pentru alții.” Ioan 13:34-35. Citind
atent aceste rânduri realizăm faptul că a fi empatic nu este doar o frumoasă
componentă a mentalitătii omului elevat, ci în fapt, empatia este una dintre
expresiile caracterului lui Dumnezeu impregnată în ființa umană încă de la
început, atunci când omul a fost creat după chipul și caracterul Creatorului Său. A ne manifesta cu responsabilitate
empatia unii față de ceilalți, nu este așadar doar o cerință adresată
creștinului autentic, ci totodată un mod de autoevaluare a vieții trăite în
concordanță cu valorile Dumnezeirii. Surprinzător
ssu nu, empatia este unul dintre indicatorii care îți vor arata cu claritate,
dacă faci sau nu parte din trupul lui Hristos, din Biserica Sa, și totodată
dacă te încadrezi în standardul pe care el îl vrea de la copiii Săi. Nu uitați! Porunca Domnului Iisus a
fost clară și cuprinzătoare: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe
aproapele tău ca pe tine însuți.” - Luca 10:27. Învață așadar să practici astăzi cu toată căldura sufletească,
empatia față de semenii tăi.
5. „Ce
ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau, ce
ar da un om în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul omului va răsplăti
fiecăruia după faptele sale.” Matei 16:26-27: Care
ne sunt prioritățile în viață? Pare a fi întrebarea care se ascunde în spatele
rândurilor; și cât de mult investim în propriul trup comparativ cu ceea ce-i
dăm sufletului? Pare a fi continuarea analizei ordonate astăzi de Creator. Trăind într-o societate postmodernă
interesată doar de stilul descris simplu prin expresia „aici și acum”, noi,
credincioșii conteporani ai vremurilor din urmă ne-am contaminat inevitabil cu
modul haotic de viață al celor care ne înconjoară. Fără a băga de seamă, ne-am
transformat astfel din oamenii care își construiau fiecare zi în jurul
mentalității și voinței Creatorului, în alergători de cursă lungă al unui
nesfârșit șirag de amăgiri, apartinand unei societăți așa-zis „evaluate” dar
care analizată în detaliu își trădează repede lacunele. Privind însă atent către mesajul pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl
transmite astăzi omenirii, înțelegem cerința expresă de a ne supune propria
existența unei scurte și concise analize, aducându-ne totodată aminte cât de
important este să investim în veșnicie și nu în trăirile de moment. Înainte de a muri otrăvit de
slujitorii săi, Alexandru Macedon, cel mai mare și bogat Imperator al lumii
noastre a transmis posterității un mesaj cutremurător: „cu mâinile goale am intrat în această lume și la fel plec acum din
ea”. Celebrul Împărat a înțeles
așadar pe patul morții ceea ce vom pricepe invariabil fiecare dintre noi la un
moment dat; și anume faptul că indiferent de înălțime, culoare sau bogăție nu
vom lua nimic cu noi de partea cealaltă, cu excepția portofoliului de fapte pe
care le vom fi făcut în această viață; căci acolo, în fața Creatorului, acel
Dumnezeu Bun dar și drept în egală măsură, doar faptele credinței transcrise în
practica zilnică vor face diferența între viața eternă sau dimpotrivă moartea
veșnică. Astfel dar, precum niște
copii credincioși și ascultători, să învățam astăzi să ne prioritizam toate
aspectele vieții, urmărind prescripțiile lui Dumnezeu în detrimentul chemărilor
firii. Să ne dăm silința în a ne umple mintea și sufletul cu Învățăturile
Domnului Iisus, absorbind Cuvântul Sau și aplicând-ul în viața noastră în așa
fel încât privind la lumina care este în noi, toți aceia rătăciți în negura
groasă a păcatului să vina spre adevăr. Acolo
unde ești alege așadar astăzi căile înțelepciunii investind în veșnicia ta,
căci bogățiile acestei lumi sunt trecătoare, însă fericirea și bucuria
sufletului care se desfătează în Dumnezeu sunt veșnice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu