SECOLUL XX - ÎNTRE DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM.

SECOLUL XX - DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM 

Ideologii și practici politice în Europa și în România: Caracteristica principală a secolului XX a fost confruntarea dintre democrație și totalitarism.

Trăsăturile regimurilor democratice: separarea puterilor în stat (putere judecătorească, executică și legislativă îndeplinită de organe separate); drepturi și libertăți cetățenești; egalitatea în fața legii; pluripartitism; suveranitatea poporului (poporul deține puterea prin reprezentanții aleși la vot); statutul de drept (adică nimeni nu este mai presus de lege).

Regimurile totalitare se caracterizează prin: nesepararea puterilor în stat (un conducător deține și controlează întreaga putere; nerespectarea drepturilor și libertăților; partidul unic; cultul personalității conducătorului; intervenția statului în orice domeniu, chiar și în lucrurile private (adică statul are dreptul să își dea cu părerea și să intervină în absolut orice lucru privitor la viața cetățeanului); exterminarea opozițiilor (nu ești de acord? Vei avea o discuție cu domnul Hitler… J))). 

Din ce cauze au apărut regimurilor totalitare? - nemulțumirile, frustrările provocate de tratatele de pace semnate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris după Primul Război Mondial; problemele economice apărute după Primul Război Mondial cât și perioada de supraproducție (care a dus la Marea Criză din 1929-1933 ce s-a caracterizat prin  falimente, șomaj în masă etc.); nemulțumirile populației, greve etc.. Aceste regimuri totalitare au apărut în perioada interbelică (interbelică=perioada dintre războaie).

Regimuri totalitare de extremă dreaptă:

FASCISMUL preia puterea politică în Italia în 1922, fiind reprezentat de Partidul Național Fascist și condus de Benitto Musollini.

NAZISMUL preia puterea politică în Germania în 1933, fiind reprezentat de Partidul Național Social al Muncitorilor din Germania, condus de Adolf Hitler. Nazismul promova rasismul, ideea creări spațiului vital care putea fi realizat doar prin lărgirea teritoriului spre est. Naziștii susțineau ideea purității rasei ariene și elimintarea raselor inferioare (evrei, țigani, sclavi).

 Regimurile totalitare de extremă dreaptă s-au instaurat și în alte state din Europa în perioada interbelică: Ungaria (1919), Portugalia (1932), Spania (1939).

Regimuri de extremă stângă:

COMUNISMUL preia puterea politică în Rusia în 1917, fiind reprezentat de Partidul Comunist Bolșevic condus de Lenin iar din 1924 de Stalin. Comunismul impune colectivizarea (trecerea proprietăților agricole particulare în proprietatea statului), naționalizarea, industrializarea forțată, ateismul, desființarea proprietății private în orice domeniu.

 Regimurile totalitare de extremă dreaptă au fost înfrânte după al Doilea Război Mondial, dar comunismul (extremă stângă) a reușit să se mențintă, și mai mult de atât să se extindă și în alte state. După 1945 regimurile comuniste s-au instalat în mod forțat cu sprijinul armatei sovietice sau prin falsificare alegerilor din centrul și sud-estul Europei. De asemenea s-au extins și pe alte continente.

 Statele democrate (cele libere) au luat mai multe măsuri în perioada interbelică (perioada dintre războaie) ca nu cumva să extindă pericolul apariției regimurilor totalitare și a izbucnirii unoi nou război mondial, astfel: s-a creat Liga Națiunilor cu scopul de a menține pacea în lume și de a evita declanșarea unui nou război mondial; din păcate nu a avut mijloacele necesare ca să poată pune în practică această năzuință; alianțe regionale (alianțe între vecinii de state) pentru crearea unui climat de securitate (Mica Înțelegere - România, Iugoslavia, Cehoslovacia; Înțelegerea Balcanică - România, Iugoslavia, Grecia, Turcia); semnarea Pactului Briand-Kellog care propunea rezolvarea neînțelegerilor pe cale diplomatică, fără a se apela la mijloace militare În perioada post-belică (după război) au luat alte măsuri: Planul Marshall (ajutor din partea americanilor pentru țările care au suferit pierderi în război); crearea NATO (alință militară a statelor democrate); ajutor din partea americanilor pentru țările care respingeau comunismul (Războiul din Coreea, Războiul din Vietnam) etc..

 Regimurile comuniste s-au prăbușit în Europa din cauza problemelor și a revoltelor anticomuniste. Astfel că, în 1989 regimurile comuniste din centrul și estul și sub-estul Europei se prăbușesc, iar Uniuninea Sovietică se dizolvă oficial în decembrie 1991.

România între democrație și totalitarism: România în secolul XX a oscilat între democrație și totalitarism. Regimul democrat a început încă din a doua jumătate a secolului XIX având la bază Constituția de la 1866 din vremea lui Carol I. Apoi în perioada interbelică democrația s-a consolidate  prin votul universal, realizarea reformei agrare și adoptarea Constituției de la 1923 (ce a avut ca baza Constituția de la 1866). Iată trăsăturile democrației românești interbelice: apariția unor partide politice noi (Partidul Poporului, Partidul Național Țărănesc); afirmarea puternică a PNL; înființarea partidelor minorităților naționale (minorități=cetățeni români dar de alte naționalități) - ex. Partidul Maghiar, Partidul German, Uniunea Evreilor din România; apariția partidele politice extremiste: extremă stângă (Partidul Comunist din România) și extremă dreaptă (Liga Apărării Național Creștine, Garda de Fier) etc..

Limitele democrației românești interbelice: lipsa de experiență politică a multor cetățeni care au primit drept de vot; rivalitatea între partide; abuzurile din timpul alegerilor; implicarea monarhiei în viața politică când de fapt monarhia trebuia să joace rol de arbitru și să echilibreze situația; terorismul ca formă de luptă politică (asasinarea, eliminarea adversarilor).

Ideologiile politice interbelice:

LIBERALISMUL a fost reprezentat de Ștefan Zelein, Vintilă Brătianu etc. și promova o politică numită „prin noi înșine” care însemna dezvoltare economică prin propria forță de muncă și a capitalului autohton.

ȚĂRĂNISMUL era reprezentat, printer alții, de Constantin Stere, Ion Mihalache, Gh. Zane și susținea crearea statului agro-industrial; egalitatea dintre capitalul românesc și cel străin. Astfel ei susțineau agricultura și crearea unui stat numit „statul țărănesc”.

EXTREMA STÂNGĂ era reprezentată de Partidul Comunist; în 1924 chiar fost scos înafara legii și a acționat ilegal pe parcursul perioadeipână în 1944. Ei susțineau ideea proprietății colective și controlul statului asupra întregii societății.

EXTREMA DREAPTĂ era reprezentată de Liga Apărării Național Creștine  și, ulterior, de legionari; susținea un naționalism exagerat; promova antisemitismul, anticomunismul; utilizarea violenței ca mod de rezolvare a problemelor politice, rezolvarea problemelor economice prin soluții utopice, greu de pus în practică. 

Monarhia în România: A fost reprezentată de dinastia Hohenzollern. Carol I (1866-1914) a devenit rege în 1881 când România este proclamată official Regat. Ferdinand I (1914-1927) s-a confruntat cu criza dinastică generată de moștenitorul său Carol (viitorul rege Carol II), care a renunțat la tron de nenumărate ori. Carol a fost scos din rândul membrilor familiei regale (din cauză ca a vrut să se căsătorească cu o fată care nu făcea parte din vreo familie regală) și astfel Mihai este declarat moștenitor al tronului (fiul lui Carol). Țara a fost condusă de o regență pentru că Mihai era încă minor (regență=grup format din Prințul Nicolae, Gheorghe Buzdugan și Miron Cristea). Carol al II-lea (1930-1940) a condus țara instaurând un regim de autoritate personală și un singur partid politic. Mihai (1940-1947) are un rol formal până în 1944, când adevăratul conducător era generalul Ion Antonescu.