CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA.

CONSTITUȚIILE DIN ROMÂNIA 

  Ca să putem diferenția constituțiile între ele, ar trebui să stabilim mai întâi ce sunt constituțiile. Constituțiile reprezintă un act cu caracter politico-juridic, care reglementează relațiile ce țin de forma de guvernământ al unui stat, structura și atribuțiile puterilor, cuprind drepturile și libertățile cetățenești etc.. În fapt, constituția este legea fundamentală a unui stat! Constituțiile românești au fost precedate de anumite acte din trecut cu caracter constituțional: cum ar fi „Cererile norodului românesc”, Programele revoluției din 1848 și multe altele.

Constituțiile moderne cuprind mai multe etape de evoluție: 1. Etapa introducerii instituțiilor constiționale (se introducnoile instituții, noile forme de legi); 2. Etapa consolidării acestor instituții (capătă durabilitate, se încheagă); 3. Etapa instabilității (schimbări dese ale unor prevederi constituționale); 4. Etapa dictaturii comuniste; 5. Etapa revenirii la democrație.

Constituțiile românești moderne:

 1.REGULAMENTELE ORGANICE - au fost elaborate în timpul ocupației rusești (1829-1834). Prevedeau împărțirea puterilor în stat, astfel:  puterea executivă (conduce organele superioare, guvernul, etc.): domnul deținea această putere ajutat de sfatul administrative; puterea legislativă (cea care decide legile): Adunarea Obștească (adică boierii); puterea judecătorească - Înaltul Divan. Această constituție desființa vămile interne (de la o cetate la alta, de la un oraș la altul, aparținând celor două Principate), introducea impozitul unic, reglementa obligațiile țăranului (a reglementa=a face ordine, a rearanja). Regulamentele Organice au contribuit la modernizarea societății românești, însă a avut și anumite limite din cauză că menținea privilegiile boierilor și obligațiile foarte mari ale țăranilor.

2. CONVENȚIA DE LA PARIS (1858 - 1864) – a fost elaborată și adoptată de cele 7 Mari Puteri garante. Această convenție menținea separarea puterilor în stat (cum era mai sus cu puterea judecătoreasca, executivă, legislativă - deci erau 3 puteri diferite, conduse de organe diferite). Principatele românești erau autonome sub suzeranitate otomană, statul urma să aibă doi domni, două guverne, două adunări, instituțiile comune fiind numai Comisia Centrală, Înalta Curte de Justiție și Casație și votul cenzitar. De asemenea statul primea numele de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”. Pe de altă parte această convenție desființa privilegiile boierești, și introducea principiul statului de drept (adică toți erau egali în fața legii, which is nice J))). 

3. STATUL DEZVOLTATOR AL CONVENȚIEI DE LA PARIS (1864- 1866) - adoptată în urma loviturii de stat a lui Cuza. Această convenție acordă puteri mult mai largi domnitorului, astfel punând bazele unui regim autoritar (adică el numea miniștrii, el dizolva Adunarea Legislativă). Domnitorul era ales pe viață prin votul cenzitar, dar cu cens micșorat (taxă de vot mult mai mică). De asemenea se creează o instituție legislativă nouă - Senatul.

4. CONSTITUȚIA DE LA 1866 - adoptată  în timpul lui Carol I de Hohenzollern, a fost valabilă în perioada cuprinsă între 1866 - 1923 și a avut ca model constituția belgiană de la 1831. Prevedea:

Statul și instituțiile: teritoriu inalienabil (nu putea fi modificată granița); stat indivizibil (statul nu putea fi împărțit în mai multe țări); forma de guvernământ era monarhie constituțională ereditară (monarhie=rege, constituțională=conducea după un set de legi, ereditar=puterea se ducea din neam în neam)..

Principii democrate: suveranitate națională (toată puterea aparține statului român, nu altor țări); guvernare reprezentativă; responsabilitate ministerial;  separarea puterilor în stat (adică tot cu putere judecătorească, executivă, legislativă fiind realizate de către organe separate de putere) - Puterea executivă era exercitată de domn și guvern. Domnul avea atribuții largi: numea și revoca miniștrii, numea toate funcțiile publice, bate moneda, conferă decorații (medalii și alte cele), conduce armata, are dreptul de a ierta pedeapsa și de a înlătura penalitatea, promulgă legea (o face oficială), convoacă/dizolvă/amână Parlamentul, drept de veto absolut. Actele domnitorului trebuiau contrasemnate de un ministru care devenea astfel responsabil. Puterea legislativă era exercitată de Parlament și domnitor, dar Parlamentul avea dreptul de a interpela miniștrii, de sancțiune a legilor etc.. Puterea judecătorească era exercitată de instanțele de judecată. Deciziile judecătorești erau emise în numele domnitorului iar judecătorii erau inamovibili (nu se puteau schimba).

Sistem electoral: vot cenzitar.

Drepturi și libertăți: libertatea cuvântului, presei, persoanei; drept de asociere; inviolibilitatea domiciliului (nu aveau dreptul să intre autoritățile peste tine decât în temeiul unui act judiciar clar).

5. CONSTITUȚIA DE LA 1923 (cunoscută și sub numele de Constituția României Mari). După Marea Unire s-au produs o serie de schimbări ce necesitau o nouă lege fundamentală. Motivele care au stat în spatele acestei noi constituții au fost: includerea de noi teritorii în stat, exigența tratatelor de pace de la Paris, schimbările economice, politice și de mentalitate, cât și întreg contextul european. A fost adoptată în 1923 de regale Ferdinand, fiind un proiect PNL.. În timpul dezbaterilor din Parlament, PNR (Partidul Național Român) condus de Iuliu Maniu și PȚ (Partidul Țărănesc), condus de Ion Mihalache s-au opus proiectului liberal, însă ulterior, după promulgare, au respectat și apărat Constituția în fața atacurilor extremiste. Cele două partide vor fuziona în 1926, fofând PNȚ (Partidul Național Țărănesc). Această constituție a dezvoltat și consolidat democrația, adâncind separarea puterilor în stat. Prevedea:

Stat și instituții: monarhie constituțională ereditară; stat național, unitar, independent.

Principii constituționale: separarea puterilor în stat; guvernare reprezentativă; responsabilitate ministerial; suveranitatea națională.

Sistem electoral: vot universal (vot secret, dar numai bărbații peste 21 de ani aveau acest drept, excepție făcând femeile, magistrații și militarii, care nu aveau acest drept).

Drepturi și libertăți: proprietate garantată de stat (statul îti dă loc unde să îți așterni capul J)); bogățiile subsolului aparțineau statului (Wow!); apele, căile aeriene, căile de comunicații aparțineau statului; dreptul de expropiere cu despăgubiri (putea să ți se treacă locuința, bunurile, etc. pe numele statului și în schimb primeai „cașcaval” J))); statul avea dreptul de a interveni în relația angajat-patron; se afirmau drepturile minorităților fără deosebire de etnie, religie.

CONSTITUȚIA DE LA 1938.  Această constituție a fost adoptată în vremea lui Carol II din cauza regimului de autoritate monarhic. Monarhia autoritară a lui Carol II a fost instauratăîn 1938. În urma alegerilor din 1937, niciun partid politic nu reușise să obțină 40% din totalitatea voturilor. În aceste condiții, Carol II își pune în aplicare propriul obiectiv și anume instaurarea unui regim autoritar. El aduce la guvernare Partidul Național Creștin al lui Octavian Goga. De ce? Partidul lui Octavian Goga era un partid mic, slab, și ușor de manevrat și care a fost folosit de Carol în realizarea propriilor țeluri. Concluzie: această constituție a fost un abuz de putere, ea fiind rezultatul puterii executive. Prevedea:

Stat și instituții: regele domnește și guvernează; forma de guvernământ este monarhia autoritară (cere supunere!).

Principii constituționale: desființarea principiului separării puterilor în stat (regele are putere legislativă și executivă, Parlamentul are rol decorativ, Senatul este ales de rege); principiul suveranității poporului este înlocuit de supremația regelui (adică în loc ca poporul să aleagă felul cum sunt conduși, regele deține această supremație); se instituie regimul partidului unic (se desființează toate partidele politice iar Partidul Naționii se auto-declară partid unic).

Sistem electoral: vot universal (toți cetățenii de peste 30 de ani știutori de carte); se acordă drept de vot femeilor( de parcă ar mai fi contat la ceva J))).

Drepturi și libertăți: sunt considerabil restrânse.

7. PERIOADA 1940-1947:

Această perioadă poate fi împărțită în două etape: 

Perioada 1940-1944: această perioadă a fost denumită și perioada dictaturii militare a lui Ion Antonescu. În această perioadă constituția a fost suspendată,  Regele Mihai avea doar un rol formal. Toată puterea revenea generalului Ion Antonescu, care deținea atât puterea executivă, cât și cea legislativă, conducea armata și avea puterea de a declara pace sau război.

Perioada 1944-1947: după înlăturarea lui Antonescu, se repune „teoretic” în rigoare Constituția de la 1923, însă comuniștii vor acapara treptat întreaga putere în stat.

8. Constituțiile comuniste - aceste constituții au avut ca model Constituția sovietică din 1936. Ele sunt asemănătoare ca și prevederi, dar fiecare marchează anumite evenimente. Constituția din 1948 marchează căderea vechiului regim democrat; Constituția din 1952 marchează subordonarea deplină a statului față de partidul unic; Constituția din 1965 marchează preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu. Prevederi:

Stat și instituții: forma de guvernământ este republică populară până în 1965 și apoi republică socialist; statul este național, unitar, independent și suveran.

Principii constituționale: principiul separării puterilor în stat este prevăzut în constituție dar din punct de vedere practic este desființat; principiul suveranității poporului este înlocuit cu dictatura clasei muncitoare (clasa muncitoare=poporul de rând); regimul politic este monopartinic și anume Partidul Muncitoresc Român (până în 1965) și ulterior Partidul Comunist Român este „forul” conducător al poporului (urât!!).

Drepturi și libertăți (vorba vine): drepturile și libertățile erau prevăzute în constituție dar practic sunt încălcate una câte una.

Sistemul electoral: dreptul de a alege de la vârsta de 18 ani; dreptul de a fi ales de la 23 de ani. 

9. CONSTITUȚIA DE LA 1991: această constituție a fost adoptată în condițiile în care în 1989 a fost înlăturat comunismul. A avut ca model Constituția de la 1923; în vederea integrării în U.E. și N.A.T.O., constituția a fost modificată prin referendum, prevăzându-se desființarea serviciulului militar obligatoriu (mare greșeală!) și prelungirea mandatul președintelui până la 5 ani. Prevederi:

Stat și instituții: forma de guvernământ este republica democratic semi-prezidențială; statul este național, independent, unitar, indivizibil și inalienabil.

Principii constituționale: separarea puterilor în stat (puterea judecătorească, puterea legislativă și cea executivă erau executate de către organe diferite de putere); suveranitatea națională.

Drepturi & libertăți: drepturile și libertățile românești sunt puse în acord cu cele europene.

Sistem electoral: vot universal, direct, secret, liber, exprimat de către cetățenii de peste 18 ani.