ECONOMIILE EMERGENTE ȘI PANDEMIA!

ECONOMIILE EMERGENTE ȘI PANDEMIA!

  Pandemia de Covid-19 a blocat toate eco­nomiile mari ale lumii, împingându-le spre cea mai adâncă recesiune din ultimile de­ce­nii. Pentru țările emergente, pră­bu­şirea economiilor este doar unul din pe­ricolele pe care le au în faţă. Epuizate financiar, unele dintre ele riscă să nu-şi mai poată plăti da­to­riile. Şi, spre deosebire de crizele anterioare, când cei mai mari creditori erau alte guverne şi băncile, acum datoriile sunt deţinute de o multitudine de fonduri, mai greu de convins să coopereze şi să accepte reducerea profitului sau pierderi. Zambia, Ecuador şi Rwanda au anunţat în ultimele săptămâni că au probleme cu plata da­to­riilor. Liban a iniţiat deja procesul de restructurare, în timp ce Argentina se bătea cu creditorii încă înain­te de venirea pandemiei şi pare că se îndreaptă spre al nouălea default suveran din 1816, anul înde­pen­­denţei, încoace, scrie Financial Times. Maldive, o des­tinaţie turistică de lux, a rămas acum fără unicul motor economic şi a devenit un caz clasic de ţară pe care pandemia o împinge spre faliment: recesiune adân­că la care se adaugă faptul că muntele de datorii este în mâinile unor creditori cum este China. Inves­titorii cred că multe alte economii emergente se în­dreap­tă în aceeaşi direcţie. The Economist a realizat un clasament cu 66 de poziţii al statelor emergente în funcţie de puterea lor financiară, sau vulnerabilitate. Cele mai slabe sunt Venezuela (66) şi Liban (65). Argentina ocupă locul 56. Ucraina nu este departe, fiind pe poziţia 53. Dar nici Ungaria, fiind pusă de calculele The Economist pe locul 49, în spatele unor ţări ca Africa de Sud, Irak, Turcia şi Pakistan. De altfel, Ungaria este economia din Uniunea Europeană cel mai prost clasată. Croaţia este următoarea, pe la mijlocul clasamentului (34). România ocupă locul 27. De remarcat este liderul clasamentului, Botswana. Dar următoarele poziţii aparţin Taiwanului şi Coreei de Sud, economii cu adevărat puternice. Şi Financial Times a realizat un studiu despre cele mai vulnerabile state la problema datoriilor şi menţionează acolo în primul rând Argentina, apoi Venezuela, Liban, Iordania, Iran, Zambia, Zimbabwe şi Africa de Sud. The Wall Street Journal îi avertizează pe investitorii care, în căutarea de profit mare, s-au înfruptat lunile trecute din datoriile suverane emergente ieftine: „Acestea sunt ieftine pentru un motiv. Economiile în curs de dezvoltare probabil că încă nu au văzut ce este mai rău din criza economică produsă de pandemie”. Agenţia de rating Moody’s avertizează asupra unui alt pericol, acela că urcă rapid numărul de intrări în incapacitate de plată a datoriilor a companiilor din lumea emergentă. Astfel, numărul de defaulturi din următoarele 12 luni ar putea fi mai mare decât cel din ultima criză financiară globală. Forţele care pot declanşa o criză a datoriilor de amploare în lumea emergentă se acumulează de ani de zile. Foamea investitorilor pentru randamente ridicate a permis unor ţări mai puţin dezvoltate, de „frontier”, mai vulnerabile, să pătrundă pe piaţa obligaţiunilor într-un ritm record în ultimul deceniu. Muntele de datorii pe care aceste economii stau s-a înălţat de la mai puţin de 1.000 de miliarde de dolari în 2005 la 3.200 de miliarde de dolari, potrivit Institutului pentru Finanţe Internaţionale. Nivelul este echivalent cu 114% din PIB-ul cumulat al ţărilor de „frontier”. Datoriile pieţelor emergente sunt de 71.000 de miliarde de dolari. Acum, „retragerile de bani de pe pieţele emergente sunt mai mari şi mai bruşte decât în 2008. Şocul economic este enorm, iar calea de revenire este mai nesigură decât a fost cea de după ultima criză”, spune Ramin Toloui, fost strateg la PIMCO, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii în obligaţiuni din lume, şi fost oficial la Trezorerie SUA. Peste 100 de naţiuni au cerut până acum ajutor Fondului Monetar Internaţional, iar Institutul pentru Finanţe Internaţionale coordonează un efort pentru susţinerea celor mai sărace state. Dar situaţia este complicată de faptul că orice ajutor eficient ar necesita sprijin din partea unor creditori care variază de la organizaţii multilaterale la creditori bilaterali şi creditori privaţi, notează Bloomberg. Până la finalul acestui an ajung la scadenţă datorii ale ţărilor emergente de cel puţin 730 de miliarde de dolari în timp ce efectele costurilor economice ale pandemiei abia de acum încolo se vor vedea. Teama este că slăbirea monedelor locale, secarea rezervelor valutare şi dispariţia creşterii economice, la care se adaugă prăbuşirea preţurilor petrolului, vor face mai greu pentru unele state emergente să-şi respecte obligaţiile faţă de creditori. Unii dintre aceştia sunt fonduri oportuniste, care nu vor coopera într-o eventuală restructurare şi vor cere plata integrală a datoriilor. Cât timp numărul lor este mic, guvernele aleg adesea să le plătescă pentru a scăpa de corvoada unor bătălii prelungite şi scumpe în instanţe. Grecia, spre exemplu, când şi-a restructurat cea mai mare parte a datoriilor în 2012, a ales să plătească în întregime ce datora pentru obligaţiuni în dolari la care se adunaseră mai multe fonduri de hedging. Argentina a ales însă să lupte, şi a pierdut. În 2016, Jay Newman de la Elliott Management şi-a făcut un renume smulgând de la guvernul argentinian 2,4 miliarde de dolari pentru firma sa după o bătălie în justiţie care a durat un deceniu. Franklin Templeton, un fond care s-a aventurat în Europa de Est, a reuşit să extragă ceea ce unii analişti au descris ca fiind condiţii surprinzător de favorabile din restructurarea datoriei Ucrainei din 2015, devenind astfel cel mai mare creditor privat al acestei ţări aflate în război cu Rusia. Prin urmare, precedente pentru fondurile încăpăţânate există. În cele din urmă, slăbiciunile de pe pieţele emergente, care contribuie cu până la 70% la creşterea economică globală, vor afecta şi economiile avansate, scrie MarketWatch. Bunurile esenţiale şi materiile prime vor deveni mai rare, în timp ce cererea pentru produse finite se va micşora. În aceste condiții, este cu atât mai incredibilă speranța guwernerului Orban privitoare la o relansare economică rapidă a României!