sâmbătă, 30 mai 2020

DESPRE TABLOUL „CINA CEA DE TAINĂ” A LUI LEONARDO!


DESPRE „CINA CEA DE TAINĂ” A LUI LEONARDO!
  S-a făcut seară. S-au așezat la masă. În timp ce mâncau, Iisus le-a spus că unul dintre ei îl va vinde. Dintre evangheliile care povestesc scena, o prefer pe cea a lui Ioan. Îmi pare mai tainică, mai încărcată cu substanță mistică  decât celelalte. Impresia de densitate mistică vine, paradoxal poate, din abundența detaliilor epice; versiunea lui Ioan este cea mai bogată în detalii. Dacă mai este  cineva care crede că detaliile ucid mistica pentru că  o aglomerare zgomotoasă a cotidianului asurzește liniștea lumii celeilalte, îi recomand să privească mai atent celebrisima lucrare a lui Leonardo Da Vinci. Artistul intuiește că realitatea acelei cine nu mai era constituită din substanța realității lumii noastre, așa că poate aglomera spațiul cu personaje, gesturi, haine și culori fără să se teamă că îi suprimă sensul înalt, transcendent. De altfel, pictura este tranșantă în această privință: masa la care stau Iisus și cei doinsprezece este o demarcație fermă între lumea noastră, a celor care privim, și lumea lor, a actorilor celei mai faimoase cine din istorie. Când a pictat „Cina cea de taină”, între 1494 și 1498, Leonardo a încercat o sinteză  a câtorva momente succesive petrecute în jurul acelei mese. Apostolii, grupați câte trei în patru grupuri, două de o parte și două de cealaltă parte a Lui, sunt surprinși reacționând imediat după ce Iisus le-a spus că unul dintre ei Îl va vinde. Spectacolul uman al acestor reacții este formidabil! Unul dintre ei (Petru) pune mâna pe cuțit, în avânt, spunând ceva de genul „Arată-mi-l, Doamne pe acela, că mă ocup pe loc de el”. Ceilalți se întreabă între ei, scandalizați: „Cine o fi?”, „Tu ești?”, „Nu sunt eu!”, „Nu cumva sunt eu?”. Chipul lui Iuda se umbrește și gâtul său se întinde - știm ce va urma. Acest tumult sufletesc al apostolilor contrastează puternic cu serenitatea lui Iisus. El se află deja în alt moment al cinei: cu o mână indică pâinea, cu cealaltă paharul de vin, instituind pe veci taina euharistiei. Aici, iubitorii de geometrie sacră au delicii. S-a dovedit că vârfurile degetelor și creștetul lui Iisus formează un triunghi echilateral, iar capul Său se află în centrul perfect al spațiului închis pictat de Leondaro. Care spațiu, la rândul său, a generat atâtea observații interesante, multe dintre ele evadând în teorii nebunești cu imens succes comercial. Revenind la pictura lui Leonardo, vedem că mâna cu care Iisus indică paharul (mâna dreaptă) se îndreaptă, cu o voită ambiguitate, și spre un blid de mâncare, simultan cu mâna lui Iuda. Este, evident, un alt moment al cinei, cel în care Iisus îl demască pe trădător, adică pe acela „care întinge cu Mine în blid” (Marcu, 14-20). Avem, așadar, cel puțin trei momente diferite al cinei pictate de Leondaro într-un singur instantaneu. Manualele de istoria artelor vorbesc despre unitatea de timp din pictura Renașterii, iar un important istoric al artei, Dagobert Frey (1883 - 1962) observa că trecerea de la Gotic la Renaștere înseamnă trecerea de la episodic la sinteză temporală, mutație posibilă odată cu introducerea punctului de vedere unic/subiectiv asupra scenei pictate. Totuși, „Cina” lui Leonardo bate mai departe, pentru că, privind lucrarea, sub ochii noștri nu curg doar două durate, cea a lumii noastre, să-i zicem „obiectivă” și cea subiectivă, sintetică, a fiecăruia dintre noi, ci și o a treia, mistică, durata lumii de dincolo de masa cinei. Lucrarea leonardescă dă cu claritate toate mesajele esențiale din mărturiile evanghelice despre cină: centralitatea lui Dumnezeu, echilibrul Creației, fragilitatea oamenilor, forța refondatoare a jertfei Sale pentru noi. Dar, poate că cel mai pregnant aspect al lucrării lui Da Vinci, este prezența lui Iisus Hristos. „Nu vă voi lăsa orfani” (Ioan, 14-18), zice, la un moment dat, Iisus ucenicilor la cină. Și poate că acesta este mesajul lui cel mai important. Timpul mistic pictat de Leonardo întretaie drumul timpului nostru. Îl băgăm de seamă, oare? Uneori, Cerul Înalt se apleacă spre noi! Îl primim, îl ascultăm?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DESPRE CHESTIUNI POLITI ... CHISTE!

  DESPRE CHESTIUNI POLITI … CHISTE! 1. Coaliția renunță la Cârstoiu și fiecare merge cu candidat propriu pentru București: Firea și Burduj...