SFÂRȘITUL LUMII ÎN LUMINA BIBLIEI! - PRIMA PARTE.

SFÂRȘITUL LUMII ÎN LUMINA BIBLIEI! - PRIMA PARTE

 Sfârșitul lumii este descris prin simboluri în cartea Apocalipsei. Iar Biblia ne arată că, indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu are grijă de oamenii Lui. Cuvântul apocalipsa (gr. ἀποκάλυψις, apokalypsis) înseamnă revelație. Oamenii i-au dat conotația negativă că apocalips înseamnă sfârșitul vremurilor deoarece în Cartea Apocalipsei este descris acest lucru, însă, în sine, acest cuvânt înseamnă revelație. Cartea Apocalipsei este revelația pe care Iisus Hristos i-a dat-o lui Ioan despre sfârșitul lumii. Citind atent, se poate observa că cele 404 versete ale acestei cărți nu conțin nimic nou față de anumite pasaje pe această temă din cărțile precedente ale Scripturii, ci doar pune subiectul într-o singură viziune și cronologie. Așadar, Dumnezeu pune cap la cap evenimentele descrise în cărțile precendente ale Scripturii și îi dă lui Ioan această revelație. Dintre aceste pasaje, amintim câteva deseori citate: capitolul 24 din Evanghelia după Matei, capitolul 21 din Evanghelia după Luca, toată cartea lui Zaharia, toată cartea lui Ioel, capitolul 2 din Isaia, capitolele 38 și 39 din cartea lui Ezechiel, toate culminând în Ziua Domnului, A Doua Venire a lui Hristos.

Matei 24 vs. Apocalipsa: În Cartea Apocalipsei sunt patru serii de evenimente: 7 peceți, 7 trâmbițe, 7 tunete (nu știm ce au profețit tunetele, Ioan a sigilat profeția) și 7 potire. În Matei 24, Domnul Iisus Hristos vorbește El însuși despre cele 7 peceți ale Apocalipsei. Și anume ce dezastre vor avea loc la sfârșitul vremurilor, când aceste peceți vor fi rupte. Capitolul 24 din Evanghelia după Matei poate fi pus în oglindă cu ruperea celor șapte peceți în Apocalipsa. Prima pecete: Antihristul se arată la sfârșitul vremurilor: „Ați auzit că are să vină Antihristul.” (1 Ioan 2:18). Antihristul apare pe scena lumii la ruperea primei peceți din cele șapte. De unde știm că Antihristul apare la ruperea primei peceți? De la faptul că punem în paralel cronologia (sfârșitului vremurilor) dată de Hristos pe Muntele Măslinilor cu cronologia pe care tot El i-a dat-o lui Ioan pe Insula Patmos. Acestea coincid și se completează una pe alta. „Drept răspuns, Iisus le-a zis: Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: Eu sunt Hristosul! Și vor înșela pe mulți.” (Matei 24:4-5). Aceste versete din Matei despre sfârșitul vremurilor pot fi puse în paralel cu cele din Apocalipsa: „Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.” (Apocalipsa 6:1-2). Antihristul se dă drept Hristos călărind un cal alb, însă nu are o sabie (Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie), ci are un arc. Rolul Antihristului este să înșele oamenii, să îi îndepărteze de Adevăratul Hristos prin metode amăgitoare, seducătoare și pașnice la început, apoi cu forța, la final.

A Doua Venire va avea loc când Antihristul va ataca Ierusalimul: În Vechiul Testament, Antihristul este numit Gog fiindcă Hristos nu venise încă în lume ca Gog să fie supranumit antihrist. Așadar, despre Gog, ni se spune: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului! Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănopții și te voi aduce pe munții lui Israel. Îți voi doborî arcul din mâna stângă și voi face să-ți cadă săgețile din mâna dreaptă.” (Ezechiel 39:1-3). În pasajul de mai sus vedem că Antihristul, Gog, oarecum se va feri să împlinească Scriptura (vezi și Ezechiel 38), anume să atace Israelul, probabil pentru a-L face mincinos pe autorul ei, Dumnezeu. Dar Dumnezeu îi va forța decizia. „Îl va târî pe munții lui Israel”, unde va fi doborât, „va fi prăpădit cu arătarea venirii lui Hristos” (2 Thes. 2:8). Însă, până la A Doua Venire, mai au loc o sumedenie de evenimente, precum ruperea peceții a doua. Cert este că necazurile și molimele încep numai când Antihristul este în lume, printre noi.

A doua pecete: pacea este luată din lume la sfârșitul vremurilor: Hristos continuă să le spună ucenicilor lucrurile care se vor întâmpla. Al doilea lucru pe care îl menționează este luarea păcii din lume, ca o stare de tensiune care îi neliniștește pe oameni. „Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.” (Matei 24:6). Acest verset despre vremurile de dinainte de sfârșitul lumii poate fi pus în paralel cu pasajul următor din Apocalipsa: „Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!” Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.” (Apocalipsa 6:3-4). Se poate observa că Apostolul Ioan n-a spus că este război, ci doar că oamenii se înjunghie unii pe alții. Poate azi am putea spune, într-o supoziție, că acest lucru seamănă cu valul de atacuri teroriste din ultimii ani. După fiecare atac terorist circulă vești de războaie, ca răspuns la respectivele atacuri. Însă oamenii continuă să se înjunghie fără să se declanșeze acele războaie militare. Terorismul este război, totuși nu este război, oamenii doar se înjunghie fără înfuntare militară.

Pecetea a treia: inflație urmată de război militar: După ce vorbește despre veștile de războaie, probabil, pentru a face o delimitare, Iisus Hristos face o pauză (Luca 21:10; Apoi, le-a zis El…) să precizeze că sfârșitul lumii nu va fi atunci. După scurta pauză, Hristos continuă să le spună ucenicilor despre adevăratele războaie care vor avea loc și de ce. „Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete (…).” (Matei 24:7). Acest verset este completat de pasajul următor din Apocalipsa: „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Și, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: O măsură de grâu pentru un dinar! Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” (Apocalipsa 6:5-6).

Inflația va fi atât de mare încât va atinge pragul foametei: În acea inflație, o zi de lucru va fi echivalentă cu o câtime de mâncare, probabil un pumn de grâu sau trei pumni de orz pentru animale. Să nu ne imaginăm că o măsură de grâu va însemna un sac de grâu, altminteri nu vorbim de necaz, ci de normalitate. De unde știm că un dinar este echivalentul unei zile de lucru? Ne spune chiar Hristos într-una din pildele Sale: S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi și i-a trimis la vie.” (Matei 20:2). Ce înseamnă că untdelemnul și vinul nu vor fi afectate? Înseamnă că, în mijlocul războiului, al inflației și al foametei, cei care sunt ai lui Dumnezeu vor trece cu bine peste aceste necazuri. Untdelemnul ar putea reprezenta rămășița lui Israel (conducătorii și cei aleși erau unși), iar vinul, Noul Legământ (de la Cina Cea de Taină), adică Biserica lui Hristos. Biblia nu încurajează consumul de alcool, ar fi ciudat să se refere la vinul scos din struguri și tocmai în mijlocul foametei de la sfârșitul lumii. Oamenii ar spune: n-avem ce mânca, dar măcar avem cu ce ne îmbăta.

Pecetea a patra: un sfert din omenire moare de molimă, foamete, sabie sau răpus de animale: Iisus Hristos spune că vor fi „ciumi”, adică mai multe feluri de ciumă. „Pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” (Matei 24:7). Iar pasajul omolog din Apocalipsa este următorul: „Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.” (Apocalipsa 6:7-8). Observăm că, odată dezlănțuiți, la sfârșitul lumii, călăreții nu se întorc la făpturile vii care le-au trimis la porunca Mielului, ci rămân în lumea noastră. De aceea, situația se înrăutățește tot mai mult. Cel de-al patrulea călăreț, Moartea, adâncește foametea adusă de călărețul al treilea, aducând molimă, și adâncește războiul, lăsând omenirea vulnerabilă la animalele prădătoare ale câmpului. Molima este orice boală cu caracter epidemic. Poate ne întrebăm cum se poate ca în secolul 21 să ne mai omoare fiarele câmpului. Însă, la sfârșitul vremurilor, când orașele sunt golite de oameni, din cauză că molima va circula pe străzi, fiarele câmpului vor intra în orașe. Asta spune Biblia că se întâmplă la depopularea bruscă: „Voi trimite viespile bondărești înaintea ta și vor izgoni dinaintea ta pe heviți, canaaniți și hetiți. Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca țara să n-ajungă o pustie și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele de pe câmp. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei crește la număr și vei putea să intri în stăpânirea țării.” (Exod 23:28-30).

Necazurile încep când Anticristul se află printre noi: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci (Ziua Domnului) nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca Cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.” (2 Tesaloniceni 2:3-10). În textul de mai sus este făcută o descriere a Antihristului și a lucrării sale malefice. Apostolul Pavel ne asigură că Ziua Domnului nu vine până când Antihristul nu se dă drept Dumnezeu. Tot ce îi stă împotrivă deocamdată este Mângâietorul, Duhul Sfânt, care s-a pogorât în Ziua Cincizecimii.

Antihristul se va da drept Dumnezeu în Templu: Când Dumnezeu nu îi va mai sta în cale, la sfârșitul vremurilor, Antihristul se va da drept Dumnezeu. Locul în care se va drept Dumnezeu este fie un Al Treilea Templu iudaic, fie în trup, care, după creștinare, este considerat Templul al Duhului Sfânt (1 Cor. 3:16). Cea de-a doua posibilitate ar implica faptul că Antihristul își pune semnul de posesie, semnul Fiarei, pe mâna dreaptă sau pe fruntea creștinilor care se lasă amăgiți de el, ca și cum ar fi dumnezeul trupurilor lor. Și Dumnezeu pune pecete pe mână sau pe frunte: „Pecetluiește mâna tuturor oamenilor, pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.” (Iov 37:7). „Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo. Iar celorlalți le-a zis în auzul meu: Treceți după el în cetate și loviți; ochiul vostru să fie fără milă și să nu vă îndurați! Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! (Ezechiel 9:4-6).

Ești tu unul din oamenii lui Dumnezeu? Așa cum am văzut în paragraful de mai sus, din Ezechiel capitolul nouă, Dumnezeu promite că va avea grijă de oamenii Săi. El își pune deoparte oamenii Săi, îi păzește: „Totuși așa vorbește Domnul Dumnezeu: Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma, ca să nimicesc cu desăvârșire din el oamenii și vitele, tot va fi o rămășiță care va scăpa.” (Ezechiel 14:21). Însă, ești tu oare unul din oamenii Lui? Ești un slujitor credincios care caută întâi Împărăția Cerurilor, apoi restul lucrurilor? Cauți să te ferești de păcat și să îl ajuți pe cel aflat în nevoie?

Ești tu cu adevărat al lui Dumnezeu? „Noroadele îl întrebau și ziceau: Atunci ce trebuie să facem? Drept răspuns, el le zicea: Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; și cine are de mâncare să facă la fel.” (Luca 3:10-11). Însă Ioan Botezătorul adaugă la aceste cuvinte, spunând că pocăința nu trebuie să aibă loc din cauza fricii de mânia lui Dumnezeu, mai târziu descrisă în Apocalipsa. „Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.” (Matei 3:7-8).